raporturile lor neîntrerupte, fie imediate, directe, fie indirecte, cu toți ceilalți. Această nesfîrșită înlănțuire de vecini.ce acțiuni și reacțiuni alcătuește reala unitate a Universului nesfîrșit. Această unitate universală nu există înse în deplinătatea iei nesfîrșită, ca unitate concretă, reală, care să cuprindă de fapt această întreagă cîtime nemărginită de lumi, cu nesecata bogăție a dezvoltărilor lor, această unitate nu există și nu se manifestă pentru nimenea ca atare. Dînsa nu poate exista pentru Univers, care, nefiind în sine nimic de cît o unitate colectivă, o vecinică rezultantă a acțiunei mutuale a lumilor împrăștiate în imensitatea nemărginită a spațiului, nu posedă nici un organ care să o conceapă. Dînsa nu poate exista pentru nimeni în afară de Univers, fiind-că-n afară de Univers nu se află nimic. Dînsa nu există, ca idee necesară și tot o dată abstractă, de cît în conștiința omenească.
Această idee ie cel din urmă grad al științei pozitive, punctul în care pozitivitatea și abstracțiea absolută se întîlnesc. încă un pas în această direcție și cădeți în fantasmagoriile metafizice și religioase. Așa-că, sub pedeapsă de-absurditate, pe această idee nu ie îngăduit să se întemeeze nimic. Ca cel din urmă capăt al științei omenești, aceastei științi iea nu poate să-i servească de bază.
O determinare însemnată și ultimă care rezultă nu din această idee, ci din faptul existenței unei
