materiale a Universului, ieu nu mă voiu mulțămi să-i răspund doctoral și într’un chip atît de echivoc în cît m’ar putea suspecta de teologizm : originea și esența materiei nu le putem pătrunde, cu alte cuvinte astea sînt neaccesibile nouă. Pe un atare îl voiu întreba mai întăi, desprî ce materie vrea să vorbească ? Numai despre totalitatea corpurilor materiale, compuse sau simple, cari alcătuesc globul nostru, și, în cea mai largă a sa întindere, sistemul nostru solar, sau despre toate corpurile, cunoscute și necunoscute, a căror nesfîrșită și nedefinită totalitate alcătuește Universul întreg?
Dacă vrea să vorbească de cea dintăi, îi voiu spune că materiea globului nostru pămîntesc are fără-ndoeală o obîrșie, fiind-că a existat un timp, întru atît de îndepărtat în cît nici întrebătorul, nici ieu, nu ne putem face despre iei vre-o idee, un timp înse determinat, în care planeta noastră n’a existat, că aceasta s’a închegat în timp, și că obîrșiea materiei noastre planetare trebuie căutată în materiea sistemului nostru solar. Ii voiu spune înse că însu-și sistemul nostru solar, nefiina nici o lume absolută, nici nesfîrșită, ci cît se poate de mărginită și circonscrisă, și care așa dar nu există de cît prin raporturile sale neîntrerupte și reale de acțiune și reacțiune mutuală cu o nesfîrșitate de lumi asemănătoare cu iei, nu poate fi o lume eternă. Că-i lucru sigur că, împărtășind soarta a tot ce se bucură de-o existență determinată,
