Pagină:Bakunin - Dumnezeu și Statul.djvu/22

Jump to navigation Jump to search
Această pagină nu a fost verificată


criminale ce se întrebuințază pentru a se ținea națiile într’o robie de veci, ca să poată fi tunse, neaparat, mai bine, de atîtea ori mă apuc-un cutremur. Ce sînt crimele tuturor Tropmanilor de pe lume, față de această crimă pe les-omenire care se săvîrșește zilnic, ziua namiaza mare, pe toată suprafața lumei civilizate, chiar de cei cari cutează să se numească tutorii sau ocrotitorii și părinții popoarelor ?

Dar să vedem ce-i cu păcatul cel strămoșesc. Dumnezeu dreptate dădu lui Satan, recunoscînd că diavolul nu înșelase pe Adam și pe Eva, făgăduindu-le știința și libertatea drept răsplată pentru faptul nesupunerei îndemnați de dînsul să-l săvîrșască. Pentru-că de îndată ce dînșii mîncară din rodul oprit, Dumnezeu și zise, vezi Bibliea: „Iacă Adam se făcu ca unul din Noi, cunoscînd binele și răul. Dar ca nu cum-va să întindă mîna sa și să ia din pomul vieței și mîncînd să trăească-n etern, de aceea Iehova, Dumnezeu, îl scoase pre iei afară din grădina Eden, ca să lucreze pămîntul din care fusese luat“.

Să lăsăm acum partea fabuloasă a acestui mit și să-i vedem înțelesul adevărat. înțelesul acestui mit ie cît se poate de limpede. Omul s’a emancipat, s’a despărțit de animalitate și s’a-ntocmit ca om; dînsul și-a început istoriea și dezvoltarea propriu zis omenească printr’un fapt de nesupunere și de știință, cu alte cuvinte prin revoltă, prin cugetare.