Dar dacă această putere socială există, de ce n’a?? fost îndestulătoare, pănă în ziua de a-zi, să moralizeze, să umanizeze pe oameni ? La întrebarea asta, răspunsu-i cît se poate de simplu: Pentru-căf„ pănă astă-zi, această putere n’a fost umanizată nici iea, și n’a fost umanizată pentru-că, pănă a-zi, vieața socială a cărei expresie credincioasă iea ieste, s’a întemeeat, precum se știe, pe cultul divin, nu pe respectul uman, pe autoritate, nu pe libertate, pe privilegiu, nu pe egalitate, pe exploatare, nu pe frățietatea oamenilor, pe nedreptate și pe minciună, nu pe dreptate și pe-adevăr. Prin urmare acțiunea reală a acestei puteri sociale, pururea în opunere cu teoriile umanitare pe cari Ie profesază, a exercitat ne-ntrerupt o înrîurire funestă, conrupătoare, iear nu morală. Iea nu înăbușă vițiile și crimele, ci le creează. Autoritatea iei ieste prin urmare o autoritate divină, anti-umană: înrîurirea i-i vătămătoare, nenorocită. Voiți să faceți bine-făcătoare umană? Faceți revoluțiea socială. Faceți ca toate trebuințele să ajungă cu adevărat solidare, ca interesele materiale și sociale ale fie-cărui să ajungă conforme cu datoriile omenești ale fie-cărui. Și pentru? asta nu ie de cît un mijloc: Distrugeți toate așezămintele neegalităței, întemeeați egalitatea economici și socială a tuturora, și pe această temelie se va. înălța libertatea, moralitatea, umanitatea solidară a tuturora.
