Pagină:Bakunin - Dumnezeu și Statul.djvu/129

Jump to navigation Jump to search
Această pagină nu a fost verificată


luntrea și vîntrelele ce-i lipsesc după propriea-i mărturisire, și-a căror posesiune escluzivă dînșii sînt încredințați că o au, pentru a face o explorare reală, o călătorie de descoperire pe-acest necunoscut ocean, avertizîndu-l doar că, de îndată ce va părăsi marginele lumei vizibile, va trebui să-și schimbe metoda, metoda științifică, după cum de altminteri o știe prea bine și iei, nefiind aplicabilă la lucrurile eterne, divine.

Și, într’adevăr, cum ar putea fi nemulțămiți teologii de declarațiea lui Littré ? Dînsul declară că nemărginirea ie neaccesibilă spiritului omenesc: teologii n’au zis nici o dată altă ce-va. Dînsul mai zice că neaccesibilitatea nemărginirei nu-i înlătură realitatea de loc. Teologii nu doresc nimica mai mult. Nemărginire, Dumnezeu, ie o Ființă reală, neaccesibilă pentru știință: ceea-ce nu însamnă de loc c’ar fi neaccesibiiă pentru credință. De vreme ce-i și nemărginire și Ființă reală, cu alte cuvinte A tot putinte, aceasta poate găsi oricînd un mijloc, să se facă omului cunoscută, în afara și-n obrazul științei. Acest mijloc ie cunoscut: în istorie s’a numit totdeauna revelarea imediată. Veți zice poate că-i un mijloc puțin științific. Fără îndoeală, dar tocmai pentru aceea ie bun. Veți zice că ie absurd : foarte bine, doar de accea-i divin: Credo quia absurdum. Afirmîndu-mi, adeverindu-mi chiar din punctul. D-tale științific ceea-ce credința mea m’a făcut să întrevăd totdeauna și să presimt, existența reală a lui Dumnezeu, m’ai asigurat pe