ori-cine iei știu că-ntre natural și supranatural nici o legătură cu putință nu ie, și că acea imanență a puterilor și-a legilor, pe care dînșii își întemeează întreg sistemul, cuprinde în sine direct negarea lui Dumnezeu. De ce atunci nu găsim deschisa și simpla exprimare a acestui adevăr, de ce n’o găsim în nici una din scrierile lor, ca să poată toată lumea afla ce să creadă de iei? Din pricină că dînșii sînt niște conservatori politici, prudenți, niște filosofi cari se pregătesc să iee guvernarea păcătoasei și ignorantei mulțimi în mînele lor. Ieată cum exprimă dînșii acest adevăr:
Dumnezeu nu se întîlnește în domeniul științei. Dumnezeu, după definițiea teologilor și-a metafizicilor fiind absolutul, iear știința ne avînd drept obiect de cît ceea ce-i relativ, n’are nimic de-a face cu Dumnezeu, care nu poate fi de cît o hipoteză neverificabilă pentru știință.
Laplace spunea acelaș lucru mult mai pe față: „Ca să construesc sistemul lumilor, pe care l’am construit, ieu n’am avut nevoe de hipoteza aceasta". Pozitiviștii nu adaogă că admiterea acestei hipoteze ar aduce neaparat negarea, anularea științei și-a lumei. Nu, dînșii se mulțămesc să zică că știința ieste în nestare de-a o verifica și că, prin urmare, dînșii n’o pot admite ca un adevăr științific.
Notați că teologii , nu metafizicii, ci adevărații teologi, zic cu totul acelaș lucru: „Dumnezeu fiind Ființa nemărginită, a tot puternică, absolută și vecinică, spiritul omenesc, știința omului, ieste-n
