omului, cu alte cuvtete lucrarea sau propriea funcționare a creerului său, întețită de întipăririle transmise lui de nervii ce-i are, nu produce de cît o acțiune cu totul formală, care constă în a compara și a combina asemenea lucruri și asemenea fapte în niște sisteme adevărate sau falșe : adevărate, dacă-s conforme cu ordinea într’adevăr inerentă a lucrurilor și a faptelor: falșe, dacă-s contrare acestetordini. Prin vorbire, ideile elaborate ast-feliu se precizază și se fixază în spiritul omului și se transmit de la un om la altul, așa că noțiunile individuale asupra lucrurilor, ideile individuale ale fie-cărul, îritîlnindu-se, controlîndu-se și modificîndu-se mutual, și contopindu-se, închegîndu-se într’un singur sistem, sfîrșesc prin a forma conștiința comună sau cugetarea colectivă a unei societăți mai mult sau mai puțin intinsă de oameni, cugetare pururea modificabilă și pururea dusă mai departe de lucrările noi ale fiecărui individ. Transmis prin tradiție, de la o generație la alta, acest total de închipuiri și de cugetări, înbogățindu-se și fiind dus mereu mai departe prin munca colectivă a veacurilor, alcătuește în fie-care epocă a istoriei, într’un mediu social mai mult sau mai puțin întins, patrimoniul sau bunul colectiv al tuturor indivizilor cari alcătuesc acest mediu.
Fie-care generație nouă găsește la nașterea iei o lume de idei, de îuchipuiri și de sentimente, transmisă iei, sub formă de moștenire comună, de
