Sari la conținut

Pagină:„Din ideile fundamentale ale socialismului științific”, de Constantin Dobrogeanu-Gherea.pdf/6

Această pagină a fost validată
5

dar și din științele biologice și chiar din generalizările științelor fizico-chimice, — socialismul e științific pentru că se bazează pe întreaga știință a veacului. Și dacă socialismul a ajuns din empiric și utopic, științific; și dacă noi știm acuma hotărît unde mergem și drumul care trebuie să-l urmăm și unde vom ajunge; și dacă suntem convinși că lupta de azi va duce la victoria de mâine, asta în primul rând o datorim marelui nostru dascăl Karl Marx.

Se înțelege, socialismul nu datează numai de la el, el e vechiu, foarte vechiu. La sfârșitul veacului al XVIII-lea și în prima parte a veacului al XIX-lea el a dat o literatură bogată, o eflorescență varie și abundentă și a fost reprezentat prin trei oameni de geniu: Fourier, St. Simon și Owen, dela cari s’a adăpat și Marx. Oameni de geniu, cu o puternică intuiție artistică și cu marea lor inimă, ei simțeau, vedeau și pricepeau toate neajunsurile societății înconjurătoare, presimțeau unde pot duce aceste neajunsuri și cu ochi de artiști, cu puternicul lor spirit intuitiv artistic se uitau, presimțeau și vedeau adânc și pătrunzător în viitor. Dar ceea ce făcea puterea creațiunii lor — spiritul intuitiv artistic, bogăția fanteziei, — aceea era și slăbiciunea lor. Ei erau mai mult artiști decât oameni de știință. Și ceea ce în primul rând a ruinat creațiunea lor, e metoda falsă întrebuințată de ei — metoda raționalistă. Increzători peste măsură în puterea minței omenești, a rațiunii suverane, ei își făceau cam următorul raționament. Dacă mintea, rațiunea omenească ne arată care sunt dezarmoniile, neajunsurile, defectele societăței, dacă tot prin ea putem să ne deslușim cum anume trebuie să scăpăm de cutare neajuns, să corijăm cutare defect social, de ce adică prin rațiunea noastră n’am putea să inventăm, să construim o astfel de organizație socială perfectă, încât să nu mai fie acolo nici o desarmonie, nici un neajuns, nici mizerie, nici lacrămi, nici dureri: o societate ideală. Ceea ce se cere numai, e o rațiune, o minte puternică și o fantezie inventivă, bogată.

Și bazați pe acest raționament, pe această metodă raționalistă, utopiștii s’au pus pe lucru, pe inventat mașinării sociale ideale. Se înțelege dela sine că societățile ideale construite de fiecare inventator, purtau pecetea personală a inventatorului și se