Nefericit fui...
Aspect
Nefericit fui eu
De când venii pe lume;
Dar nu mă doare rău
Căci nu-i după merite.
Nefericit voi fi
Pân’ ce-n mormânt voi merge,
Dar nu mă doare rău
Fiindcă nu-i departe.
În zadar-mi spuneți,
Eu singur vă pot spune:
Zarea-mi slabei vieți
Nu peste mult apune.
(Debrețin, ianuarie-februarie 1844)