Moș Teacă/Între camarazi

Jump to navigation Jump to search
Chipiul alb Moș Teacă
de Anton Bacalbașa
Înainte de inspecție


Moș Teacă e dezgustat de milităria din ziua de astăzi. „Nu mai e deciuplină, domle! Nu mai e nimic!”

De aceea, pentru ca să-i mai treacă de urât, să mai uite de necazuri, s-a hotărât să-și ia concediu măcar pe vreo câteva zile și să meargă să petreacă undeva la vreun prieten.

Zis și executat. Moș Teacă e un bărbat foarte hotărât.

Sosește la Garvan, la amicul său Borceanu, comandantul ompaniei a șasea.

Hoj gheldi! îi strigă Borceanu pe turcește.

Hoj bulduc! răspunde Moș Teacă, vesel că a învățat două vorbe în limba neprețuitei Fatmè.

Și amândoi se îmbrățișează în fața soldaților, care își șoptesc: „Are să se strice vremea!”

După masă, căpitan Borceanu căută să-ntindă cheful, ca să-și mulțumească musafirul, care atâta așteaptă.

În consecință, un soldat a fost pornit din vreme la Cranova, și acum curg sticlele cu vin ca niște comenzi complicate la scrima cu baioneta. Madam Borceanu, cam bătrânică, dar nu trecută încă în rezervă, face onorurile chefului.

Drept lăutar nu-i decât Porojan, un țigan foarte drăcos, care slujește țării de doi ani, în calitate de soldat sorțar în compania a șasea. Porojan nu știe a cânta nici cât Fatmè; toate cântecele lui sunt schilodite și împeticate ca o manta de reformă. Face ce face, și revine la refrenul lui favorit:

Câte feate și neveaste,
Ca Marghioala nu mai ieaste!

Apoi se strâmbă, se frământă, joacă chilabua zuralie, ca la ușa cortului, și înveselește pe meseni, care, în materie de muzică, nu cunosc decât cele 32 de semnale ale regimentului.

În cele din urmă, Moș Teacă cere să se schimbe repertoriul. Și cu toată opoziția — o opoziție à l'eau de rose — a lui madam Borceanu, izbutește să facă pe Porojan să-i cânte și o bucată fără perdea.

Acum e momentul când vinul de la Cranova își produce efectul. Moș Teacă uită că are-n față pe soția camaradului său, i se pare că e cu Fatmè și încearcă să-i bată tactul pe geambarale.

— Căpitane! îi strigă Borceanu desperat, pe când madam Borceanu se face că nu bagă de seamă.

Dar Moș Teacă n-aude nimic.

— Căpitane! repetă glasul gazdei.

Și-n același timp o sticlă zboară în capul lui Moș Teacă...

***

Cu capul spart cum să te prezinți la companie? Moș Teacă face deci un raport la regiment:


„Am fost atacat ziua-n amiaza mare de către o ceată de contrabandiști ast-noapte pe la orele 12. Numai grație tactului, am scăpat cu viață. Siguranța drumurilor nu este sigură nici chiar prin păduri. Rog dați ordin pentru întărirea cordoanelor melitare. Altfel, nu garantăm de viața a o mulțime de trecători uciși pân-acuma.”

Și din ziua aceea s-a îndoit numărul gardei la pichete.