Miorița s-a născut în Maramureș/TCh 1-10

Jump to navigation Jump to search
Varianta virtuală - corespunzătoare tipului nord-maramureșean Miorița s-a născut în Maramureș de Dorin Ștef
TCh 1-10
TCh 11-20
Antologie de texte mioritice din Maramureș / Țara Chioarului



TEXT 64[modifică]

Țara Chioarului 1
Hideaga (1) – 1932
 
Trei păcurărei,
Hai corinde (refren)
Trei turme de oi
La munte suiră.
`Nainte ieși-ră
5. Fată de maior
Cu brîu gălbior.
Zîs-o cel mai mic:
– Hai, frați, s-o luăm!
– Voi de-ți vi lua-ră
10. Noi te-om împușca-ră.
– Voi de mi-ț pușca-ră
Voi mi-ți și-ngropa
La stîna de oi,
La jocuț de miei.
15. Lancea me ce dulce
Mni-o puneți de cruce;
Flueru cel drag
Mni-l puneți de steag.
Oile-s cornute,
20. M-or plînge la munte;
Oile-s bălăi,
M-or plînge pă văi.
== Note ==

  • Culegător – neprecizat;
  • Informator – Lițifor Pogăcieș, 70 ani (n. 1862).
  • Localitatea/Data – Hideaga, 1932; Țara Chioarului –Maramureș.
  • Publicat în Miorița, A. Fochi, 1964, p. 569. text XXVIII, TRANS. 24.
  • Tipul – Fata de maior, clasic.
  • Observații. 1. Textul e preluat din Arhiva Muzeului Etnografic al Transilvaniei din Cluj, inf. 378. 2. Informatorul susține că a învățat colinda de la Dragoș Vrăiug, în urmă cu 35 de ani.

TEXT 65[modifică]

Țara Chioarului 2
Hideaga (2) – 1958

Sus în vîrfu muntelui,
Sub crucița bradului
Erau trei păcurărei
Cu oile după ei.
5. Doi mai mari, mai voinicuți,
Unu-i mic și mai slăbuț.
Păcurarii țin un sfat,
Pă cel mic că l-au mînat
Cu găleata la izvor,
10. Pînă ei or fa` sobor;
Cu găleata după apă,
Pînă-or fa` ei judecată.
Ei o prins a se grăi:
– Pă cel mic l-om omorî.
15. Pă cel mic ei l-o mînat
Să întoarne oile,
C-o rătăcit, bietele.
Oile le-o înturnat,
Dar grea lege i s-o dat!
20. Frații lui l-o întrebat:
– Ce mortiță tu poftești?
Ori din sabie demnicat,
Ori tăiat, ori spînzurat,
Ori de un brad spînzurat?
25. - Iată cum mă socotesc
Și ce moarte îmi doresc:
Din pușcă să siu împușcat
Și din sabie demnicat.
El o strigat către ei:
30. - O, dragi frățiorii mei,
De s-a-ntîmpla să mor eu
Nu mă-ngropați în temeteu;
Ci-mi săpați mormîntul meu
Nu în verde sintirim,
35. Că între morți voi fi strein.
Cuvîntul să-mi ascultați
Și pe mine mă-ngropați
În vîrfuțu muntelui,
În strunguța oilor,
40. În staulul miorilor
Și-n jocuțu mieilor,
În urma găleților.
Și vă rog ca să-mi puneți
45. La picioare fluier mare
Și la cap trîmbițătoare.
Cînd vîntuțu și-a sufla
Trîmbița și-a trîmbițá,
Fluieru și-a fluierá;
50. Cînd vor sufla vînturi grele
Să-mi fluiere hori de jele.
Și numai și-or d-auzi
Și la mine c-or veni
Oile cele cu lapte
55. M-or hori mergînd pă coaste;
Oile cele cornute
M-or hori mergînd pe munte;
Cele biete miorele
M-or jeli vara cu jele.
60. Brazii că s-or legăna
Și oile m-or cînta.
Oile s-or togmi-n rînd
Și mi-or paște pe mormînt.
Ele numai că și-or zice:
65. - Ian scoală, scoală,
Și ne scote la pripoară,
Să ne paștem brebenei,
Să ne fătăm mielușei;
Mielușei cu coarne-ntoarsă,
70. Cum îs oile frumoase.
De cînd tu ți-ai adormit
Iarbă verde n-am păscut,
Apă rece n-am băut.
Și ele s-or întreba:
75. - Cel mai mic unde-a rămas?
– Tăt pe văi și pe vîlcele,
Cu oile cele rele;
Tăt pe văi și pe hîrtoape,
Cu oile cele șchioape.
== Note ==

  • Culegător – Petre Lenghel Izanu
  • Informator – Aurora Bodea
  • Localitatea/Data – Hideaga, com. Satulung, 1958; Țara Chioarului, Maramureș.
  • Publicat în Folclor din Maramureș, P. Lenghel, 1962, p. 328-330, text 220.
  • Republicat – Miorița, A. Fochi, 1964, p. 996-997, text VIII (anexă).
  • Tipul – Nord-maramureșean, clasic.
  • Observații. 1. Chiar și pentru o variantă tipic nord-maramureșeană textul pare o compilație (fără a conține secvențe străine); variantă de culegător. 2. Contaminare cu motivul oile amenințate cu vînzarea.

TEXT 66[modifică]

Țara Chioarului 3
Hideaga (3) →1962

Trei păcurărei,
Trei turme de oi,
La munte suiră.
Fata de maior,
5. Cu brîu gălbior,
`Nainte ieșiră.
Zise cel mai mic:
– Hai, frați, s-o luăm!
– Tu de i lua,
10. Noi te-om împușca.
– Voi de mi-ți pușca,
Voi mi-ți îngropa
La stîna de oi,
La jocuț de miei.
15. Oile-s bălăi,
M-or plînge pe văi;
Oile-s cornute,
M-or plînge pe munte.
Fluierul cel drag
20. Mi-l puneți la cap;
Lancea mea cea dulce
Mi-o puneți de cruce.
== Note ==

  • Culegător – Vasile T. Doniga
  • Informator – Iuliana Tămîian
  • Localitatea/Data – Hideaga, →1962; Țara Chioarului, Maramureș.
  • Publicat în Poezii populare din Oaș, Maramureș și Năsăud, V. Donoga, 1962, vol. I, p. 431-432, text 285.
  • Republicat – Miorița, A. Fochi, 1964, p. 997, text IX (anexă).
  • Tipul – Fata de maior, clasic.

TEXT 67[modifică]

Țara Chioarului 4
Hideaga (4) →1962

Sus în vîrfu muntelui,
Sub crucița bradului,
Erau trei păcurărei
Cu oile după ei.
Oi, leroi, leroi (refren)
5. Păcurarii au ținut sfat,
Pe cel tînăr l-au mînat
Să întoarne oile,
C-au rătăcit bietele.
Oile le-au înturnat,
10. Dar grea lege i-au pipat:
Să-l omoară, să-l împuște,
Să-l străpungă cu țepuște.
– Ah, biet, fluierașul meu,
Puneți-l la capul meu.
15. Cînd or bate vînturi line
Să mă plîngă și pe mine;
Cînd or bate vînturi grele
Să-mi doinească hori de jele.
== Note ==

  • Culegător – Vasile T. Doniga
  • Informator – Iuliana Tămîian
  • Localitatea/Data – Hideaga, →1962; Țara Chioarului, Maramureș .
  • Publicat în Poezii populare din Oaș, Maramureș și Năsăud, V. Doniga, vol. I, p. 431, text 284.
  • Republicat – Miorița, A. Fochi, 1964, p. 997, text X (anexă).
  • Tipul – Ca și structură corespunde tipului sud-maramureșean, dar ca și compoziție prezintă elemente definitorii ale tipului nord-maramureșean.
  • Observație. Interesant (și izolat) e versul al 12-lea: “Să-l străpungă cu țepuște”.

TEXT 68[modifică]

Țara Chioarului 5
Plopiș (1) – 1954
 
În vîrfuțu muntelui
Sunt v-o opt turme de oi
Doamne `nostu-i Dumnezău (ref.)
Și v-o opt păcurărei.
Toți îs mari, îs voinicei,
5. Numai unu-i mititel,
Mititel și străinel.
– Străinel, strărinătate,
Du-te-abate turma-ncoace
Pănă legea ți v-om face:
10. De tăiat nu te-om tăia…
– De-mpușcat nu mă-mpușcațî,
Din sabie mă tăiațî
Și pe mine mă-ngropațî
În țărcanul mielor,
15. În strunguța oilor.
Fluerașul meu de fag
Mi-l punețî la capul meu.
Și cînd oile m-or plînge,
Fluerașu-a prinde-a zîce,
20. Oile toate m-or plînge;
Oile cele cornute
Plînje m-or umblînd pă munte;
Oile cele albastre
Plînje m-or umblînd pă coaste;
25. Oile cele bălăi
Plînje m-or umblînd pă văi.
== Note ==

  • Culegător – Dumitru Pop
  • Informator – Vasile Rus, soldat (~20 ani).
  • Localitatea/Data – Plopiș, com. Făurești, 1 ianuarie 1954; Țara Chioarului, Maramureș.
  • Publicat în Miorița, A. Fochi, 1964, p. 570, text XXIX, TRANS. 26.
  • Tipul - Nord-marmureșean, clasic.

TEXT 69[modifică]

Țara Chioarului 6
Plopiș (2), →1982

Sus în vîrfu muntelui
Domnului, Doamne (refren)
Sînt vo opt turme de oi
Și vo opt păcurăroi.
Cei șepte ce-o fost mai mari
5. Tăți s-aflară veri primari;
Unu ce-o fost mititel
[El] s-aflară streinel.
– Du-te-ntoarnă turma-ncoace
Pînă leja țî uom face,
10. Pușca-te-om,o tăie-te-om.
– Pă mine nu mă tăiaț,
Ce pă mine mă-mpușcaț
Și pă mine mă-ngropaț
În țărcuțu mieilor,
15. În strunguța oilor.
Fluierașu, dragu meu,
Puneț-îl la capu meu.
Fluieraș a prinde-a zîce,
Oile tăte m-or plînje;
20. Oile cele bălăi
Plînje-m-or umblînd pă văi;
Oile cele cornute
Plînje-m-or umblînd pă munte.
== Note ==

  • Culegător – Ion Chiș Șter
  • Informator – neprecizat;
  • Localitatea/Data – Plopiș, →1982; Țara Chioarului, Maramureș.
  • Publicat în Nord, 1982, p. 8.
  • Tipul – Nord-marmureșean, clasic.

TEXT 70[modifică]

Țara Chioarului 7
Curtuiușu Mare - 1955

În rîtul cu florile
Hai lin, hai lăr și flori de măr (ref.)
În rîtul cu florile,
Ciobănași cu oile.
– Du-te, frate,-ntoarnă oi,
5. Că eu poate oi muri
Și oile m-or jeli.
Fluierașul meu cel dulce
Mi-l puneți la cap de cruce;
Fluierașul meu cel drag
10. Mi-l puneți la cap de steag.
== Note ==

  • Culegător – Dumitru Mercea
  • Informator – neprecizat;
  • Localitatea/Data – Curtuiușu Mare, com. Valea Chioarului, 28.09.1955; Țara Chioarului, Marmureș.
  • Publicat în Miorița, A. Fochi, 1964, p. 913, text DXLII, TRANS. 25 (fragment).
  • Tipul – fragment (nu poate fi încadrată în nici un tip);
  • Observații. 1. Se face mențiunea că “textul a circulat cu destulă intensitate acum 5-6 ani”. 2. Termenul «ciobănaș» nu este specific graiului maramureșean; socotim că este o formulă improvizată de informator și deci nu este utilizată de performerii colindului – cetele de colindători.

TEXT 71[modifică]

Țara Chioarului 8
Băița (1) – 1962

Pe cea coastă de vălcei
Sîntu-și trei păcurărei,
Cu trei turmuțe de oi.
Zise-și unu către altu:
5. - Du-te, frate,-ntoarce turma!
Pănă turma că-ntorcea
Lui grea lege că-i făcea,
Lege grea să-l potopească.
– Voi, măi frați, mi-ți potopi,
10. Da` pe mine mă-ngropați
În staorul oilor
Și-n țărcuțu mieilor.
Și fluirașu meu drag
Mi-l puneți la cap de steag;
15. Fluierașul meu cel dulce
Mi-l puneți la cap de cruce.
Și cînd vîntu va bătea
Fluierașul mi-a cînta,
Oile s-or aduna
20. Și pe mine m-or cînta;
Și cînd soarele-a luci
Miorile vor veni
Și pe mine m-or jeli.
== Note ==

  • Culegător – Dumitru Pop
  • Informator – Ana Rob
  • Localitatea/Data – Băița, 1962; Țara Chioarului, Maramureș.
  • Publicat în Pe marginea Mioriței, D. Pop, 1965, fascicolul 1.
  • Republicat – Miorița, A. Fochi, 1980, p. 206-207.
  • Tipul – Sud-marmureșean, subtip codru, clasic.

TEXT 72[modifică]

Țara Chioarului 9
Băița (2) – 1976

Trei păcurărei,
Trei turme de oi,
S-o suit la munte
S-aduie mai multe.
5. S-o tîlnit c-o fată;
Fată de maior
C-on galbîn barșon.
– Care ți-i mai drag?
– Cel mai mititel,
10. Că-i mai frumușel
Și-i mai sprintenel.
– Noi te-om omorî!
– Nu mă omorîți
Că și eu voi da
15. Fluieru cel drag.
– La noi nu ne trebe,
Că și noi avem
Fluier ca și-a tău!
– Nu mă omorîți
20. Că și eu voi da
Turmulița mea.
– La noi nu ne trebe
Că și noi avem
Turmă ca și-a ta.
25. Noi te-om omorî.
– Omorîți-mă
Da` mă și-ngropați
În staur de oi,
În botei de miei.
30. Fluieru cel drag
Mi-l puneți la cap.
Fluieru mi-a zice,
Oile m-or plînje.
Oile cornute
35. M-or plînje pă munte;
Oile bălăi
M-or plînje pă văi.
Colo-n cîmpu larg
Vi-ți tîlni cu-o maică.
40. Cu-o maică bătrînă,
Cu-on furcoi la mînă.
Și v-a și-ntreba:
Murit-am ori ba?
Nu spuneți c-am murit,
45. Spuneți c-am rătăcit.
Am pierdut mieii,
Umblu după ii;
Am pierdut oile,
Umblu după iele.
== Note ==

  • Culegător – Pamfil Bilțiu
  • Informator – Rozalia Ceteraș, 70 ani (n. 1906).
  • Localitatea/Data – Băița-Tăuții Măgherăuși, 1976; Țara Chioarului, Maramureș.
  • Publicat în Antologie de folclor din județul Maramureș, 1980, p. 111-112, text 98.
  • Republicat – Sculați, sculați, boieri mari, P. Bilțiu, Gh. Pop, 1996, p. 125. text 104.
  • Tipul – Fata de maior, arhaic.
  • Observații. Secvența întîlnirii păstorului cu măicuța (în special versurile 38-41) nu e reprezentativă pentru folclorul maramureșean; are vădite conotați cu versiunea baladă; această alterare se datorează informatorului.

TEXT 73[modifică]

Țara Chioarului 10
Baia Mare, →1962
 
Sus la verdele de munte,
Cu iarba pînă-n gerunche,
Urcă trei păcurărei
Cu oile după ei.
5. Cei mai mari îs veri primari,
Cel mai mic e venetic.
Tăt îl mînă și-l adună
Cu oile la pășune;
Tăt îl mînă și-l coboară
10. Cu oile la izvoară,
Facu-i legea să-l omoară.
– Voi, dragilor mei fîrtați,
Voi dac-o să m-omorîți,
Acolo să mă-ngropați:
15. În strunguța oilor,
În locul găleților.
Și în loc de luminele
Îmi puneți patru nuiele;
În loc de pînză pă obraz
20. Puneți scoarță de buhași;
Iar în loc de copîrșeu
Puneți scoarță de durzău.
Fluierașul meu cel sfînt
Să mi-l puneți pe mormînt.
25. Iar în mîna cea dreapta
Voi să-mi puneți trîmbița
Și în stînga tilinca.
Iar cînd vîntu va sufla,
Fluierul va fluierá,
30. Trîmbița va trîmbițá,
Tilinca va tilincá,
Oile toate-or zbiera.
Oile cele cornute
Mîndru m-or jeli pe munte;
35. Oile cele bălăi
Mîndru m-or jeli pe văi.
Și-a veni Ziua Crucii,
Voi în sat îți coborî,
Mama înainte-a ieși
40. Și v-a întreba cu dor:
– Unde-i dragul meu fecior?
Voi să spuneți mamei așa:
C-am rămas pe cele groape,
Cu oile cele șchioape;
45. C-am rămas pe cele văi,
Cu oile bucălăi.
Și-am rămas mai dinapoi,
Prin cei codri după oi.
Dar că nu mult s-a mîna
50. Și-acasă m-oi înturna.
Măicuța m-a aștepta
Cu cina caldă pe masă
Și cu apă rece-n vasă.
Însă cina s-a răci,
55. Apa-n vasă s-a-ncălzi,
Eu acasă n-oi sosi.
C-așa mi-o fost ceasul meu,
Să fiu omorît de rău;
Că așa mi-a fost soarta,
60. Să mor, să nu știe mamá.
Să mor pe munții pustii,
Cu pietre la căpătîi;
Să mor pe cele vîlcele,
Plîns de oițele mele.
== Note ==

  • Culegător – Petre Lenghel Izanu
  • Informator – Maria Oșan
  • Localitatea/Data – Baia Mare, →1962; Maramureș.
  • Publicat în Folclor din Maramureș, P. Lenghel, 1962, vol. I, p. 330-331, text 221.
  • Republicat – Miorița, A. Fochi, 1964, p. 998, text XI (anexă).
  • Tipul – Nu se specifică locul de obârșie al informatorului, dar e cert faptul că varianta face parte integral din tipul nord-maramureșean, arhaic.