Lupul (Mihály Vörösmarty)

 

Lupului îi vine gândul oile de le-ngrijește
Dar pe toate le mănâncă după ce le spărcuiește,
Pelea însă și ciolane câte nu le va-nghiți,
Le păzește cu-ngrijire, parcă-o turmă vie-ar fi.

Vine foamea hăimisită și tot curmă și tot scurmă,
Și de vede spărcuită vai! întreaga biata turmă,
Linge oase peste care, după ce le-au ciugulit,
Se întinde ca și boala și lihnită a murit.

Spuneti-mi tirani, de unde vine-a voastră-orbire mare —
De ce spărcuiti poporul, când in el aflați scăpare? —
Țara vai! nu se compune din ciolane ce-ați lăsat,
Și nici tronul nu preface pe un lup în împărat!