Letopisețul Țării Moldovei/Capitolul II

Sari la navigare Sari la căutare
Capitolul I:
Domnia Dabijii-vodă
Letopisețul Țării Moldovei de Ion Neculce
Capitolul II
Domnia Ducăi-vodă celu Bătrân, leat 7174
Capitolul III:
Domnia lui Ilieșu-vodă, ficiorul lui Alexandru-vodă


Duca-vodă era de moșie din Țara Grecească, de la Rumelia, și viindu aice în țară de copil, au slujit la Vasilie-vodă în casă și la alți domni, păn-au agiunsu la boierie mare. Și s-au însurat aice în țară, de-au luat o fată a doamnei Dabijoaie, anume Nastasia, ce era făcută cu Buhuș, ș-au agiunsu de au fostu și visternicu mare în dzilele Dabijăi-vodă. Ce, după ce au murit Dabije-vodă, au mărsu doamna Dabijoaie în Țarigrad, cu Duca visternicul, ginere-său, având pe Cupăreștii cei bătrâni în Țarigrad, purtători de trebile domniei, la viziriul și la alte căpetenii a Porțâi împărătești. Scris-au și Toma vornicul Caănîtacozono la nepoțâi lui, la Cupărești, ca să fie nevoitori pentru Duca visternicul. Și așè i-au isprăvitǔ, de l-au îmbrăcat cu căftan de domnie în Țara Moldovei, în locul Dabijăi-vodă.

De ce viindu în scaonul domniei, în Ieși, le era tuturor cu bine, fiindu și el din boierii țărâi domnit, cât nu să plângè nime nice de o strâmbătate. Dar numai giumătate de an au domnit, și i-au și vinit mazâlia, pentru povestea unei cărți ce au scris el la hanul tătărăscu.

Dzic că atunce să cerca acel hanu să s-închine la împărățâia Moscului și să lipsască de supt împărăția turcului. Și înțelegându la împărăție de povestea aceasta, n-au credzutǔ, ce au scris viziriul la Duca-vodă aice în țară, să caute numai să adeverească acestu lucru, să-i facă știre.

Și viziriul, din Țarigrad au purces la oaste. Duca-vodă, vrând să ispitească pre hanul, să afle adevăriul pe poronca viziriului, au scris și el la hanul, cum și el este robu și plecat suptu puterea hanului, și altele multe ca aceste. Și mărgând omul Ducăi¬vodă pre la Vozâia, la trecătoarea Niprului, l-au prinsu pașea de Vozâia, și fiindu pașea neprietin Ducăi-vodă, i-au și triimăsu cărțile la Țarigrad, la camaicanul. Și camaicanul, neștiindu povestea, îndată au arătat cărțile împărăției. Și împărăția au triimis de l-au mazilit. Și era să-șǔ puie și capul. Atunce în grab-au pus împăratul pe Iliieș-vodă, ficioriul lui Alexandru, domnu.

Numai nărocul Ducăi-vodă ce au fost de nu ș-au pus capul, că camaicanul au triimis acele cărți a Ducăi-vodă la oaste, la viziriul, de le-au vădzut. Dece viziriul au scris la împărăție cum că Duca-vodă cu poronca lui au scris la hanul, ca să-l ispitească, și nu-i vinovatǔ. Și așè au scăpat Duca-vodă cu dzile, de n-au pieritǔ. Iară mazâl tot au rămas, că apucasă împărăția de pusesă pre Ilieșǔ domnu. Și au domnit Duca-vodă numai șesă luni într-această domnie întăiu.

Și când au vinit mazâlia, era ieșit Duca-vodă la primblare cu toată casa și boierii lui pe Prut în sus, la Berehoiești, de-ș lua sama oilorǔ de avè din boierie. Și acolo, fără nedejde, i-au vinit mazâlia, și de acolo luându-l aga împărătescu, cu toată casa lui, de l-au dus la Țarigrad.