La ceas de mirare

 

Nu-i vremea mirării la ceas de cunună –
va fi clipa mea de moarte și de lună,
în loc de lacrimi picura-voi cuvinte
care vor curge înăuntru fierbinte.

  
Nu voi stinge tăciunii ochiului de noapte
căci mireasa sosește pe drum de departe,
ce neagre-s pupilele heruvilor în zori
când bezna te fură, iubito, din culori.

 
Aștept încă-un zbor de vise înșelătoare,
din veghe, ochiul meu coboară-în mirare,
neadormită geana curcubeului deschis
peste irisul Dumnezeului Celui neatins.