Fecioara din depărtări

Fecioara din depărtări
de Gavriil Stiharul

Ce tristă e fecioara și câtă paloare!
Mă prind de coapsa ei de corn de lună
Cu ochii dilatați în noian de zare,
ea este raza nașterii mele sub zodia bună.
.
Îi pipăi artera de zbor și de-albastru,
ce tristă e noaptea, ci-n zori e cuminte!
Se zbate pentru doi pulsul unui astru
și trage mugurii sânului spre-nainte.

Seduci în sus lumina pân-la lăcrimare.
te soarbe răsuflarea fântânilor curate –
a fost dragostea noastră o lungă îmbrățișare
sau doar chinul iubirii de departe?

Această lucrare a fost eliberată în domeniul public de către deținătorul drepturilor de autor.