Sari la conținut

Istoria fondărei orașului București/Capitolul 16


Întâia și vechia școală în București era în Sfântul Gheorghe Vechi, pe Podul Târgului de Afară; biserica asta a fost din vechime și Mitropolie a țării. Acolo erau profesori slovenești, grecești și românești. În urmă, clădindu-se Mitropolia, de către Constantin Brâncoveanu, pe dealul viilor sale și ale sfintei monăstiri Ecaterina, s-a mutat școala din Sfântul Gheorghe în sfânta monastire zisă Antim. în urmă, pe acel loc a ridicat mitropolitul Antim sfânta biserică cu patronagiul Tuturor Sfinților și a făcut-o metoh al Episcopiei de Argeș, când s-a înființat episcopia sub întâiul ei episcop, Iosif Argeș. Acolo a fost școala sub-profesorului numit dascălul Gheorghe; acesta era foarte erudit în limbile slavonă, elenă și greacă <sic>. La școală lui au învățat toți boierii cei mari — Ghiculeștii, Brâncovenii, Văcăreștii, Cantacuzinii, Racovițeștii, Cocorăștii, Brezoienii, Filipeștii și alții. Acel dascăl Gheorghe, mai târziu s-a călugărit la monastirea Căldărușani și, venind la domnie Grigorie Vodă Ghica (unul din foștii săi elevi), l-a găsit diacon și, într-un interval de 3 luni de zile, l-a hierotonisit arhiereu și apoi, dedreptul, mitropolit. El era foarte cuvios", foarte milostiv și lovea rău cu toiagul pe lupii care veneau să-i sfâșie credincioasa lui turma. Astfel, nevoind a iscăli Regulamentul Organic, la 1831. l-a exilat guvernul de atunci în Rusia, unde a stat mai mult timp apoi s-a întors la scaun și a murit mitropolitul, numit Grigorie din Gheorghie, după ce păstorise turma și clerul cu cea mai mare dragoste sub domnia lui Alexandru Ghica.

Era școală și la biserica Doamna Bălașa, sub dascălul Lambru și Lambardarie, unde se învăța și psaltichia bisericească. Mai în urmă s-a înființat Școala Domnească în ulița Brezoianu unde au fost profesori de limba elenă Vardalach, Velisarie, Psomachi și arhimandritul Neofit Duca, cum și Mitilineu, Ionide și d-nul Pavlidi, zis Pitagora.

Eforia Școalelor s-a organizat de boierii cei mai învățați și renumiți: Grigorie Brâncoveanu, Drăgănescu, Știrbei, Barbu Văcărescu, Slătineanu, Câmpineanu, Ștefan Bălăceanu și Grigore Gridișteanu; ei purtau numele de eforii școalei. A organizat școala la Sfântul Sava, unde astăzi este Academia, puind-o sub direcțiunea marelui profesor I. Giuvara; a adus din Transilvania pe vestitul profesor, pentru limba latină și românească, Gheorghe Lazăr, care avu de sub-profesori pe Gheorghe Pop, Ion Poenaru, Ionide arhimandritul, E<u>frosin Poteca, Pitagora, Eliade Rădulescu, G. Hill; în fine, a împreunat toate școlile domnești de la Brezoianu în curtea monastirii Sfântul Sava, de unde nu s-au mai mutat până în zilele noastre, dotându-le cu subvenții și cu moșii mari, precum Glavaciocul, din Vlașca, Călugărenii și altele.