I-aș spune...

 

I-aș spune: „Stai, copilă dragă,
Oprește-te în calea mea...
O inimă, atâta am...
Ți-o dau, și fă ce vrei cu ea!“

I-aș spune: „Inima-mi e-o mare,
Fii tu stăpână peste mare!
În ea s-ascunde cel mai mândru,
Mai rar dintre mărgăritare!

Credința e mărgăritarul,
Eternă-i strălucirea lui...“
I-aș spune asta ș-alte multe...
Dar nu le spun, că nu am cui!

(Debrecen, ianuarie-februarie 1844)