Fata ardeleancă
Fata ardeleancă
poezie populară culeasă de
Vasile Alecsandri
- Cât e țara ungurească,
- Cât e țara românească,
- Nu e floare pământeancă
- Ca fetița ardeleancă!
- Ea-i năltuță, mlădioară,
- Ca o verde trestioară,
- Și-i frumoasă, vorbitoare
- Și de suflet iubitoare.
- Când văd sânu-i rotunjor
- Mă ajunge foc de dor,[1]
- Când văd păru-i de mătasă,
- Cumplit dorul mă apasă
- Când văd fața-i rumeoară,
- Dorul aprig mă omoară.
- Iar când trece și zâmbește,
- Câmpu-n față-i înflorește
- Și când ea se prinde-n joc,
- Se tot leagănă în loc
- Și-n feciori aruncă foc.