Dumitru Cornilescu/Biblia 1921/Vechiul Testament/Leviticul

←Exodul

Biblia 1921 de Dumitru Cornilescu Leviticul

Numeri→

LEVITICUL

SAU A TREIA CARTE A LUI MOISE

(Ezechiel 20:11. Deuteronom 33:10.)

Arderile-de-tot

1 ¹ Domnul a^[1] chemat pe Moise, i-a vorbit din cortul^[2] întâlnirii și a zis: ² „Vorbește copiilor lui Israel și spune-le: ‘Când^[3] cineva dintre voi va aduce un dar Domnului, să-l aducă din vite, fie din cireadă, fie din turmă. ³ Dacă darul lui va fi o ardere-de-tot din cireadă, să-l aducă din partea bărbătească fără^[4] cusur, și anume să-l aducă la ușa cortului întâlnirii, înaintea Domnului, ca să fie plăcut Domnului. ⁴ Să-și pună^[5] mâna pe capul dobitocului adus ca ardere-de-tot, și va fi primit^[6] de Domnul, ca să facă^[7] ispășire pentru el. ⁵ Să junghie^[8] vițelul înaintea Domnului, și preoții^[9], fiii lui Aaron, să aducă sângele și să-l stropească^[10] de jur împrejur, pe altarul de la ușa cortului întâlnirii. ⁶ Să jupoaie vițelul adus ca ardere-de-tot și să-l taie în bucăți. ⁷ Fiii preotului Aaron să facă foc pe altar și să pună^[11] lemne pe foc. ⁸ Preoții, fiii lui Aaron, să așeze bucățile, capul și grăsimea pe lemnele puse pe focul de pe altar. ⁹ Să spele cu apă măruntaiele și picioarele, și preotul să le ardă toate pe altar. Aceasta este o ardere-de-tot, o jertfă mistuită de foc, de un miros^[12] plăcut Domnului. ¹⁰ Dacă darul lui va fi o ardere-de-tot din turmă, de miei sau capre, să aducă o parte bărbătească fără^[13] cusur. ¹¹ Să-l^[14] junghie în partea de miazănoapte a altarului, înaintea Domnului, și preoții, fiii lui Aaron, să-i stropească sângele pe altar de jur împrejur. ¹² El să-l taie în bucăți, și preotul să le pună, împreună cu capul și grăsimea, pe lemnele din focul de pe altar. ¹³ Să spele cu apă măruntaiele și picioarele, și preotul să le aducă pe toate și să le ardă pe altar. Aceasta este o ardere-de-tot, o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut Domnului.

Arderea-de-tot din păsări

¹⁴ Dacă darul adus de el Domnului va fi o ardere-de-tot din păsări, să-l aducă din turturele^[15] sau din pui de porumbel. ¹⁵ Preotul să aducă pasărea pe altar, să-i despice capul cu unghia și s-o ardă pe altar, iar sângele să i se scurgă pe un perete al altarului. ¹⁶ Să scoată gușa cu penele ei și s-o arunce lângă^[16] altar, spre răsărit, în locul unde se strânge cenușa. ¹⁷ Să-i frângă aripile, fără să le^[17] dezlipească, și preotul să ardă pasărea pe altar, pe lemnele de pe foc. Aceasta^[18] este o ardere-de-tot, o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut Domnului.

Jertfele de mâncare

2 ¹ Când va aduce cineva Domnului un dar^[19] ca jertfă de mâncare, darul lui să fie din floarea făinii: să toarne untdelemn peste ea și să adauge și tămâie. ² S-o aducă preoților, fiilor lui Aaron; preotul să ia un pumn din această floare a făinii, stropită cu untdelemn, împreună cu toată tămâia, și s-o ardă pe altar ca jertfă de aducere-aminte^[20]. Acesta este un dar de mâncare de un miros plăcut Domnului. ³ Ce va rămâne^[21] din darul acesta de mâncare să fie al lui Aaron și al fiilor lui; acesta este un lucru^[22] preasfânt între jertfele de mâncare mistuite de foc înaintea Domnului. ⁴ Dacă vei aduce ca jertfă de mâncare un dar din ceea ce se coace în cuptor, să aduci niște turte nedospite, făcute din floare de făină, frământate cu untdelemn, și niște plăcinte nedospite, stropite cu untdelemn^[23]. ⁵ Dacă darul tău adus ca jertfă de mâncare va fi o turtă coaptă în tigaie, să fie făcută din floarea făinii, nedospită și frământată cu untdelemn. ⁶ S-o frângi în bucăți și să torni untdelemn pe ea; acesta este un dar adus ca jertfă de mâncare. ⁷ Dacă darul tău adus ca jertfă de mâncare va fi o turtă coaptă pe grătar, să fie făcută din floarea făinii, frământată cu untdelemn. ⁸ Darul de mâncare făcut din aceste lucruri să-l aduci Domnului, și anume să fie dat preotului, care-l va aduce pe altar. ⁹ Preotul va lua din darul de mâncare partea care trebuie adusă ca aducere-aminte^[24] și o va arde pe altar. Acesta este un dar adus ca^[25] jertfă de mâncare, de un miros plăcut Domnului. ¹⁰ Ce va rămâne^[26] din darul acesta de mâncare să fie al lui Aaron și al fiilor lui; acesta este un lucru preasfânt între darurile mistuite de foc înaintea Domnului.

Totul fără aluat și cu sare

¹¹ Niciunul din darurile pe care le veți aduce ca jertfă de mâncare înaintea Domnului să nu fie făcut^[27] cu aluat, căci nu trebuie să ardeți nimic cu aluat sau cu miere, ca jertfă de mâncare mistuită de foc înaintea Domnului. ¹² Ca jertfă^[28] de mâncare din cele dintâi roade, veți putea să le aduceți Domnului, dar ca dar de mâncare de un miros plăcut, să nu fie aduse pe altar. ¹³ Toate darurile tale de mâncare să le sărezi^[29] cu sare; să nu lași să lipsească niciodată de pe darurile tale de mâncare sarea^[30], care este semnul legământului Dumnezeului tău; la toate^[31] darurile tale de mâncare să aduci sare.

Pârga

¹⁴ Dacă vei aduce Domnului un dar ca jertfă de mâncare din cele dintâi roade, să aduci^[32] ca dar de mâncare, din cele dintâi roade ale tale, spice^[33] coapte de curând, prăjite la foc și boabe noi pisate. ¹⁵ Să torni untdelemn^[34] pe ele și să adaugi și tămâie; acesta este un dar de mâncare. ¹⁶ Preotul să ardă ca aducere-aminte^[35] o parte din boabele pisate și din untdelemn, cu toată tămâia. Acesta este un dar adus ca jertfă de mâncare, mistuită de foc înaintea Domnului.

Jertfele de mulțumire

3 ¹ Când cineva va aduce Domnului un dar ca jertfă^[36] de mulțumire, dacă îl va aduce din cireadă, fie parte bărbătească, fie parte femeiască, s-o aducă fără^[37] cusur înaintea Domnului. ² Să pună^[38] mâna pe capul dobitocului, să-l junghie la ușa cortului întâlnirii, și preoții, fiii lui Aaron, să stropească sângele pe altar de jur împrejur. ³ Din această jertfă de mulțumire, să aducă drept jertfă mistuită de foc înaintea Domnului grăsimea^[39] care acoperă măruntaiele și toată grăsimea care ține de măruntaie, ⁴ cei doi rărunchi și grăsimea de pe ei și de pe coapse, și prapurul de pe ficat, pe care-l va dezlipi de lângă rărunchi. ⁵ Fiii lui Aaron să le ardă^[40] pe altar, deasupra arderii-de-tot, care va fi pe lemnele de pe foc. Aceasta este o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut Domnului. ⁶ Dacă darul pe care-l aduce ca jertfă de mulțumire Domnului va fi din turmă, fie parte bărbătească, fie parte femeiască, s-o aducă fără^[41] cusur. ⁷ Dacă va aduce jertfă un miel, să-l aducă înaintea Domnului. ⁸ Să-și pună mâna pe capul dobitocului și să-l junghie înaintea cortului întâlnirii; fiii lui Aaron să-i stropească sângele pe altar, de jur împrejur. ⁹ Din această jertfă de mulțumire, să aducă o jertfă mistuită de foc înaintea Domnului, și anume: grăsimea, coada întreagă, pe care o va desface de la osul spinării, grăsimea care acoperă măruntaiele și toată grăsimea care ține de măruntaie, ¹⁰ cei doi rărunchi și grăsimea de pe ei, de pe coapse, și prapurul ficatului, pe care-l va dezlipi de lângă rărunchi. ¹¹ Preotul să le ardă pe altar. Aceasta este mâncarea^[42] unei jertfe mistuite de foc înaintea Domnului. ¹² Dacă darul lui va fi o capră, s-o aducă^[43] înaintea Domnului. ¹³ Să-și pună mâna pe capul vitei și s-o junghie înaintea cortului întâlnirii, și fiii lui Aaron să-i stropească sângele pe altar, de jur împrejur. ¹⁴ Apoi, din ea să aducă drept jertfă mistuită de foc înaintea Domnului: grăsimea care acoperă măruntaiele și toată grăsimea care ține de ele, ¹⁵ cei doi rărunchi și grăsimea de pe ei, de pe coapse, și prapurul ficatului, pe care-l va dezlipi de lângă rărunchi. ¹⁶ Preotul să le ardă pe altar. Aceasta este mâncarea unei jertfe mistuite de foc, de un miros plăcut Domnului. Toată^[44] grăsimea este a Domnului. ¹⁷ Aceasta este o lege^[45] veșnică pentru urmașii voștri, în toate locurile unde veți locui. Cu niciun chip să nu mâncați nici grăsime^[46], nici sânge^[47].’ ”

Jertfele pentru ispășire

4 ¹ Domnul a vorbit lui Moise și a zis: ² „Vorbește copiilor lui Israel și spune: ‘Când^[48] va păcătui cineva fără voie împotriva vreuneia din poruncile Domnului, făcând lucruri care nu trebuiesc făcute, și anume: ³ Dacă a păcătuit preotul^[49] care a primit ungerea și, prin aceasta, a adus vina asupra poporului, să aducă Domnului un vițel^[50] fără cusur, ca jertfă de ispășire pentru păcatul pe care l-a făcut. ⁴ Să aducă vițelul^[51] la ușa cortului întâlnirii, înaintea Domnului, să-și pună mâna pe capul vițelului și să-l junghie înaintea Domnului. ⁵ Preotul, care a primit ungerea, să^[52] ia din sângele vițelului și să-l aducă în cortul întâlnirii, ⁶ să-și moaie degetul în sânge și să stropească de șapte ori înaintea Domnului, în fața perdelei dinăuntru a Sfântului Locaș. ⁷ Apoi, preotul să ungă^[53] cu sânge coarnele altarului pentru tămâia mirositoare, care este înaintea Domnului în cortul întâlnirii, iar tot celălalt sânge al vițelului să-l verse la picioarele altarului pentru arderile-de-tot, care este la ușa cortului întâlnirii. ⁸ Să ia toată grăsimea vițelului adus ca jertfă de ispășire, și anume grăsimea care acoperă măruntaiele și toată grăsimea care ține de ele, ⁹ cei doi rărunchi și grăsimea de pe ei, de pe coapse, și prapurul ficatului, pe care-l va dezlipi de lângă rărunchi. Preotul să ia aceste părți, ¹⁰ cum^[54] se iau de la vițelul adus ca jertfă de mulțumire, și să le ardă pe altarul pentru arderile-de-tot. ¹¹ Dar pielea^[55] vițelului, toată carnea lui, cu capul, picioarele, măruntaiele și balega lui, ¹² adică tot vițelul care a mai rămas, să le scoată afară din tabără, într-un loc curat, unde^[56] se aruncă cenușa, și să le ardă cu lemne pe foc; să fie^[57] arse pe grămada de cenușă.

Când toată adunarea a păcătuit

¹³ Dacă^[58] toată adunarea lui Israel a păcătuit fără voie și fără să știe, făcând împotriva uneia din poruncile Domnului lucruri care nu trebuiesc făcute și făcându-se astfel vinovată, ¹⁴ și dacă păcatul săvârșit s-a^[59] descoperit, adunarea să aducă un vițel ca jertfă de ispășire, și anume să-l aducă înaintea cortului întâlnirii. ¹⁵ Bătrânii adunării să-și^[60] pună mâinile pe capul vițelului înaintea Domnului și să junghie vițelul înaintea Domnului. ¹⁶ Preotul^[61] care a primit ungerea să aducă din sângele vițelului în cortul întâlnirii, ¹⁷ să-și moaie degetul în sânge și să stropească cu el de șapte ori înaintea Domnului, în fața perdelei dinăuntru. ¹⁸ Să ungă cu sângele acesta coarnele altarului care este înaintea Domnului, în cortul întâlnirii, și să verse tot sângele care a mai rămas la picioarele altarului pentru arderile-de-tot, care este la ușa cortului întâlnirii. ¹⁹ Toată grăsimea vițelului s-o ia și s-o ardă pe altar. ²⁰ Cu vițelul^[62] acesta să facă întocmai cum a făcut cu vițelul adus ca jertfă de ispășire; să facă la fel. Astfel să facă preotul^[63] ispășire pentru ei, și li se va ierta. ²¹ Vițelul rămas să-l scoată apoi afară din tabără și să-l ardă ca și pe vițelul dintâi. Aceasta este o jertfă de ispășire pentru adunare.

Când păcătuiește o căpetenie

²² Dacă o căpetenie a păcătuit făcând^[64] fără voie împotriva uneia din poruncile Domnului, Dumnezeului său, lucruri care nu trebuie făcute și s-a făcut astfel vinovată ²³ și ajunge să descopere^[65] păcatul pe care l-a făcut, să aducă jertfă un țap fără cusur! ²⁴ Să-și^[66] pună mâna pe capul țapului și să-l junghie în locul unde se junghie arderile-de-tot înaintea Domnului. Aceasta este o jertfă de ispășire. ²⁵ Preotul^[67] să ia cu degetul din sângele jertfei de ispășire, să ungă cu el coarnele altarului pentru arderile-de-tot, iar celălalt sânge să-l verse la picioarele altarului pentru arderile-de-tot. ²⁶ Toată grăsimea^[68] s-o ardă pe altar, cum a ars grăsimea de la jertfa de mulțumire. Astfel va face preotul^[69] pentru căpetenia aceea ispășirea păcatului lui, și i se va ierta. ²⁷ Dacă cineva^[70] din poporul de rând a păcătuit fără voie, făcând împotriva uneia din poruncile Domnului lucruri care nu trebuie făcute și s-a făcut astfel vinovat ²⁸ și ajunge să descopere păcatul^[71] pe care l-a făcut, să aducă jertfă o iadă fără cusur pentru păcatul pe care l-a făcut. ²⁹ Să-și^[72] pună mâna pe capul jertfei de ispășire și s-o junghie în locul unde se junghie arderile-de-tot. ³⁰ Preotul să ia cu degetul din sângele jertfei, să ungă coarnele altarului pentru arderile-de-tot, iar tot celălalt sânge să-l verse la picioarele altarului. ³¹ Preotul^[73] să ia toată grăsimea, cum^[74] se ia grăsimea jertfei de mulțumire, și s-o ardă pe altar, și ea va fi de un miros plăcut^[75] Domnului. Astfel va face preotul ispășirea^[76] pentru omul acesta, și i se va ierta. ³² Dacă va aduce ca jertfă de ispășire un miel, să aducă o parte femeiască^[77] fără cusur. ³³ Să-și pună mâna pe capul jertfei și s-o junghie ca jertfă de ispășire în locul unde se junghie arderile-de-tot. ³⁴ Preotul să ia cu degetul din sângele jertfei, să ungă cu el coarnele altarului pentru arderile-de-tot, iar tot celălalt sânge să-l verse la picioarele altarului. ³⁵ Preotul să ia toată grăsimea, cum se ia grăsimea mielului adus ca jertfă de mulțumire, și s-o ardă pe altar^[78], peste jertfele mistuite de foc înaintea Domnului. Astfel^[79] va face preotul pentru omul acesta ispășirea păcatului pe care l-a săvârșit, și i se va ierta.

Tot jertfele pentru ispășirea păcatelor

5 ¹ Când cineva, fiind pus sub jurământ ca martor, va păcătui nespunând^[80] ce a văzut sau ce știe și va cădea astfel sub vină^{[81] 2} sau când cineva, fără să știe, se va^[82] atinge de ceva necurat, fie de hoitul unei fiare sălbatice necurate, fie de hoitul unei vite de casă necurate, fie de hoitul unei târâtoare necurate, și va băga apoi de seamă și se va face astfel^[83] vinovat, ³ sau când cineva, fără să ia seama, se va atinge de vreo^[84] spurcăciune omenească, de orice spurcăciune care face pe cineva necurat, și va băga de seamă mai târziu și se va face astfel vinovat ⁴ sau când cineva, vorbind cu ușurință, jură că are să^[85] facă ceva rău sau bine^[86] și, nebăgând de seamă la început, bagă de seamă mai târziu și se va face astfel vinovat – ⁵ când cineva deci se va face vinovat de unul din aceste lucruri, trebuie să-și mărturisească^[87] păcatul. ⁶ Apoi, să aducă lui Dumnezeu ca jertfă de vină pentru păcatul pe care l-a făcut o parte femeiască din turmă, și anume o oaie sau o capră, ca jertfă ispășitoare, și preotul să facă pentru el ispășirea păcatului lui. ⁷ Dacă nu va^[88] putea să aducă o oaie sau o capră, să aducă Domnului ca jertfă de vină pentru păcatul lui două turturele^[89] sau doi pui de porumbel, unul ca jertfă de ispășire, iar celălalt ca ardere-de-tot. ⁸ Să le aducă preotului, care va jertfi întâi pe cea care are să slujească drept jertfă de ispășire. Preotul să-i frângă^[90] cu unghia capul de la grumaz, fără să-l despartă, ⁹ să stropească un perete al altarului cu sângele jertfei de ispășire, iar celălalt^[91] sânge să-l stoarcă la picioarele altarului – aceasta este o jertfă de ispășire. ¹⁰ Cealaltă pasăre s-o pregătească drept ardere-de-tot, după^[92] rânduielile așezate. Astfel va face preotul^[93] pentru omul acesta ispășirea păcatului pe care l-a făcut, și i se va ierta. ¹¹ Dacă nu poate să aducă nici două turturele sau doi pui de porumbel, să aducă pentru păcatul lui, ca dar, a zecea parte dintr-o efă de floarea făinii, și anume ca dar de ispășire; să nu pună untdelemn^[94] pe ea și să nu adauge nici tămâie, căci este un dar de ispășire. ¹² S-o aducă la preot, și preotul să ia din ea un pumn plin, ca aducere-aminte^[95], și s-o ardă pe altar, ca și pe^[96] darurile de mâncare mistuite de foc înaintea Domnului – acesta este un dar de ispășire. ¹³ Astfel va face preotul^[97] pentru omul acela ispășirea păcatului pe care l-a făcut față de unul din aceste lucruri, și i se va ierta. Cealaltă parte, care va mai rămâne^[98] din darul acesta, să fie a preotului, ca și la darul de mâncare.’ ”

Jertfele pentru vină

¹⁴ Domnul a vorbit lui Moise și a zis: ¹⁵ „Când^[99] cineva va face o nelegiuire și va păcătui fără voie față de lucrurile închinate Domnului, să aducă^[100] Domnului ca jertfă de vină pentru păcatul lui un berbec fără cusur din turmă, după prețuirea ta, în sicli de argint, după siclul^[101] Sfântului Locaș. ¹⁶ Să mai adauge^[102] a cincea parte la prețul lucrului cu care a înșelat Sfântul Locaș și să-l încredințeze preotului. Și preotul^[103] să facă ispășire pentru el cu berbecul adus ca jertfă pentru vină, și i se va ierta. ¹⁷ Când va păcătui cineva^[104] făcând, fără să^[105] știe, împotriva uneia din poruncile Domnului lucruri care nu trebuie făcute și se va face vinovat^[106], purtându-și astfel vina, ¹⁸ să^[107] aducă preotului ca jertfă pentru vină un berbec fără cusur, luat din turmă, după prețuirea ta. Și preotul^[108] să facă pentru el ispășirea greșelii pe care a făcut-o fără să știe, și i se va ierta. ¹⁹ Aceasta este o jertfă pentru vină. Omul acesta se făcuse vinovat față de Domnul^[109].”

6 ¹ Domnul a vorbit lui Moise și a zis: ² „Când va păcătui cineva și va^[110] săvârși o nelegiuire față de Domnul, tăgăduind^[111] aproapelui său un lucru încredințat lui sau dat^[112] în păstrarea lui, sau luat cu sila, sau va înșela^[113] pe aproapele lui, ³ tăgăduind că a găsit^[114] un lucru pierdut, sau făcând^[115] un jurământ strâmb cu privire la un lucru oarecare pe care-l face omul și păcătuiește, ⁴ când va păcătui astfel și se va face vinovat, să dea înapoi lucrul luat cu sila sau luat prin înșelăciune, sau încredințat lui, sau lucrul pierdut pe care l-a găsit, ⁵ sau lucrul pentru care a făcut un jurământ strâmb – oricare ar fi – să-l dea înapoi^[116] întreg, să mai adauge a cincea parte din prețul lui și să-l dea în mâna stăpânului lui, chiar în ziua când își va aduce jertfa lui pentru vină. ⁶ Iar ca jertfă pentru vină, să aducă Domnului pentru păcatul lui un berbec^[117] fără cusur, luat din turmă, după prețuirea ta, și să-l dea preotului. ⁷ Și preotul^[118] va face pentru el ispășirea înaintea Domnului, și i se va ierta, oricare ar fi greșeala de care se va fi făcut vinovat.”

Legea arderii-de-tot

⁸ Domnul a vorbit lui Moise și a zis: ⁹ „Dă următoarea poruncă lui Aaron și fiilor săi și zi: ‘Iată legea arderii-de-tot. Arderea-de-tot să rămână pe vatra altarului toată noaptea, până dimineața, și în felul acesta focul să ardă pe altar. ¹⁰ Preotul^[119] să se îmbrace cu tunica de in, să-și acopere goliciunea cu izmenele, să ia cenușa făcută de focul care va mistui arderea-de-tot de pe altar și s-o verse lângă^[120] altar. ¹¹ Apoi să se dezbrace^[121] de veșmintele lui și să se îmbrace cu altele, ca să scoată cenușa afară din tabără, într-un loc^[122] curat. ¹² Focul să ardă pe altar și să nu se stingă deloc: în fiecare dimineață, preotul să aprindă lemne pe altar, să așeze arderea-de-tot pe ele și să ardă deasupra grăsimea^[123] jertfelor de mulțumire. ¹³ Focul să ardă necurmat pe altar și să nu se stingă deloc.

Legea darului de mâncare

¹⁴ Iată legea^[124] darului adus ca jertfă de mâncare. Fiii lui Aaron s-o aducă înaintea Domnului, înaintea altarului. ¹⁵ Preotul să ia un pumn din floarea făinii și din untdelemn, cu toată tămâia adăugată la darul de mâncare, și s-o ardă pe altar ca aducere-aminte^[125] de un miros plăcut Domnului. ¹⁶ Aaron și fiii lui să mănânce ce va mai rămâne^[126] din darul de mâncare; s-o mănânce fără aluat^[127], într-un loc sfânt, în curtea cortului întâlnirii. ¹⁷ Să^[128] n-o coacă cu aluat. Aceasta este partea pe care le-am^[129] dat-o Eu din darurile Mele de mâncare mistuite de foc. Ea este un lucru preasfânt^[130], ca și jertfa de ispășire și ca și jertfa pentru vină. ¹⁸ Toată^[131] partea bărbătească dintre copiii lui Aaron să mănânce din ea. Aceasta este o lege^[132] veșnică pentru urmașii voștri, cu privire la darurile de mâncare mistuite de foc înaintea Domnului: oricine^[133] se va atinge de ele va fi sfințit.”

Darul de mâncare al preotului

¹⁹ Domnul a vorbit lui Moise și a zis: ²⁰ „Iată^[134] darul pe care îl vor face Domnului Aaron și fiii lui în ziua când vor primi ungerea: a zecea parte dintr-o efă^[135] de floarea făinii, ca dar de mâncare veșnic, jumătate dimineața și jumătate seara, ²¹ să fie pregătită în tigaie cu untdelemn și s-o aduci prăjită; s-o aduci coaptă și tăiată în bucăți, ca un dar de mâncare de un miros plăcut Domnului. ²² Preotul dintre fiii lui Aaron^[136], care va fi uns în locul lui, să aducă darul acesta ca jertfă de mâncare. Aceasta este o lege veșnică înaintea Domnului: să fie arsă^[137] întreagă. ²³ Orice dar de mâncare al unui preot să fie ars în întregime: să nu se mănânce.”

Legea jertfei de ispășire

²⁴ Domnul a vorbit lui Moise și a zis: ²⁵ „Vorbește lui Aaron și fiilor lui și zi-le: ‘Iată^[138] legea jertfei de ispășire. Vita pentru jertfa de ispășire să fie junghiată înaintea Domnului în locul^[139] unde se junghie arderea-de-tot: ea este un lucru preasfânt^[140]. ²⁶ Preotul^[141] care va aduce jertfa de ispășire, acela s-o mănânce, și anume să fie mâncată într-un^[142] loc sfânt, în curtea cortului întâlnirii. ²⁷ Oricine^[143] se va atinge de carnea ei va fi sfințit. Dacă va sări sânge din ea pe vreun veșmânt, locul stropit cu sânge să fie spălat într-un loc sfânt. ²⁸ Vasul de pământ în care se va fierbe să se^[144] spargă; dacă s-a fiert într-un vas de aramă, vasul să fie frecat și spălat cu apă. ²⁹ Toată partea^[145] bărbătească dintre preoți să mănânce din ea: ea este un lucru^[146] preasfânt. ³⁰ Dar să nu se mănânce nicio jertfă^[147] de ispășire din al cărei sânge se va aduce în cortul întâlnirii pentru facerea ispășirii în Sfântul Locaș, ci aceea să fie arsă în foc.

Legea jertfei de vină

7 ¹ Iată^[148] legea jertfei pentru vină: ea este un lucru preasfânt^[149]. ² În^[150] locul unde se junghie arderea-de-tot, să se junghie și vita care slujește ca jertfă pentru vină. Sângele ei să se stropească pe altar de jur împrejur. ³ Să i se aducă toată grăsimea^[151], coada, grăsimea care acoperă măruntaiele, ⁴ cei doi rărunchi și grăsimea de pe ei, de pe coapse, și prapurul ficatului, care va fi dezlipit de lângă rărunchi. ⁵ Preotul să le ardă pe altar ca jertfă mistuită de foc înaintea Domnului. Aceasta este o jertfă pentru vină. ⁶ Toată^[152] partea bărbătească dintre preoți să mănânce din ea, și anume s-o mănânce într-un loc sfânt, căci este un lucru^[153] preasfânt. ⁷ Cu jertfa pentru vină este ca și cu jertfa^[154] de ispășire; aceeași lege este pentru amândouă aceste jertfe: vita jertfită va fi a preotului care va face ispășirea. ⁸ Preotul care va aduce arderea-de-tot a cuiva să aibă pentru el pielea arderii-de-tot pe care a adus-o. ⁹ Orice jertfă de mâncare^[155] coaptă în cuptor, gătită pe grătar sau în tigaie să fie a preotului care a adus-o. ¹⁰ Iar orice jertfă de mâncare frământată cu untdelemn și uscată să fie a tuturor fiilor lui Aaron, a unuia ca și a celuilalt.

Legea jertfei de mulțumire

¹¹ Iată^[156] legea jertfei de mulțumire, care se va aduce Domnului. ¹² Dacă cineva o aduce ca jertfă de laudă, să aducă, împreună cu jertfa de mulțumire, niște turte nedospite, frământate cu untdelemn, niște plăcinte nedospite, stropite^[157] cu untdelemn, și niște turte din floarea de făină, prăjite și frământate cu untdelemn. ¹³ Pe lângă aceste turte, să aducă și pâine^[158] dospită pentru darul lui de mâncare, împreună cu jertfa lui de laudă și de mulțumire. ¹⁴ Din toate acele daruri să aducă Domnului câte o bucată ca dar ridicat; ea^[159] să fie a preotului care stropește sângele jertfei de mulțumire. ¹⁵ Carnea^[160] jertfei de laudă și de mulțumire să fie mâncată chiar în ziua în care este adusă; să nu se lase nimic din ea până dimineața. ¹⁶ Dacă aduce^[161] cineva o jertfă pentru împlinirea unei juruințe sau ca dar de bunăvoie, jertfa să fie mâncată chiar în ziua când o va aduce, iar ce va rămâne din ea să se mănânce a doua zi. ¹⁷ Ce va mai rămâne din carnea vitei până a treia zi să fie ars în foc. ¹⁸ Dacă s-ar întâmpla să mănânce cineva a treia zi din carnea jertfei lui de mulțumire, jertfa lui nu va fi primită și nu se va ține^[162] în seamă celui ce a adus-o, ci va fi un lucru urâcios^[163] și oricine va mânca din ea își va purta vina. ¹⁹ Nici carnea care s-a atins de ceva necurat nu trebuie mâncată, ci trebuie arsă în foc. Orice om curat poate să mănânce carne, ²⁰ dar acela care, găsindu-se în stare de necurățenie^[164], va mânca din carnea jertfei de mulțumire, care este a Domnului, să fie^[165] nimicit din poporul său. ²¹ Și cine se va atinge de ceva necurat, fie de vreo spurcăciune^[166] omenească, fie de^[167] un dobitoc necurat, fie de o altă spurcăciune^[168], și va mânca din carnea jertfei de mulțumire care este a Domnului să fie^[169] nimicit din poporul său’.”

Să nu mănânce grăsimea și sângele

²² Domnul a vorbit lui Moise și a zis: ²³ „Vorbește copiilor lui Israel și spune: ‘Să nu mâncați grăsime^[170] de bou, de miel sau de capră. ²⁴ Grăsimea unui dobitoc mort sau sfâșiat de fiară va putea să fie întrebuințată la orice altceva, numai să n-o mâncați. ²⁵ Căci cine va mânca din grăsimea dobitoacelor din care se aduc Domnului jertfe mistuite de foc va fi nimicit din poporul său. ²⁶ Să nu mâncați^[171] sânge, nici de pasăre, nici de vită, în toate locurile în care veți locui. ²⁷ Cine va mânca vreun fel de sânge va fi nimicit din poporul său!’ ”

Darul de mulțumire

²⁸ Domnul a vorbit lui Moise și a zis: ²⁹ „Vorbește copiilor lui Israel și spune-le: ‘Cine^[172] va aduce Domnului jertfa lui de mulțumire să aducă Domnului darul lui, luat din jertfa lui de mulțumire. ³⁰ Să aducă cu mâinile^[173] lui ceea ce trebuie mistuit de foc înaintea Domnului, și anume să aducă grăsimea cu pieptul, pieptul^[174] ca să-l legene într-o parte și într-alta, ca dar legănat înaintea Domnului. ³¹ Preotul^[175] să ardă grăsimea pe altar, iar pieptul^[176] să fie al lui Aaron și al fiilor lui. ³² Din jertfele voastre de mulțumire, să dați preotului și spata dreaptă^[177], aducând-o ca dar luat prin ridicare. ³³ Spata aceea dreaptă să fie partea aceluia dintre fiii lui Aaron care va aduce sângele și grăsimea jertfei de mulțumire. ³⁴ Căci Eu iau din jertfele de mulțumire aduse de copiii lui Israel: pieptul^[178], care va fi legănat într-o parte și într-alta, ca dar legănat, și spata, care va fi adusă ca dar luat prin ridicare, și le dau preotului Aaron și fiilor lui, printr-o lege veșnică, pe care o vor păzi totdeauna copiii lui Israel. ³⁵ Acesta este dreptul pe care li-l va da ungerea lui Aaron și a fiilor lui asupra jertfelor mistuite de foc înaintea Domnului, din ziua când vor fi înfățișați ca să fie în slujba Mea ca preoți. ³⁶ Iată ce poruncește Domnul să le dea copiii lui Israel din^[179] ziua ungerii lor; aceasta va fi o lege veșnică printre urmașii lor’.” ³⁷ Aceasta este legea arderii-de-tot^[180], a darului^[181] de mâncare, a jertfei^[182] de ispășire, a jertfei^[183] pentru vină, a închinării^[184] în slujba Domnului și a jertfei de mulțumire^[185]. ³⁸ Domnul a dat-o lui Moise pe muntele Sinai în ziua când a poruncit copiilor lui Israel să-și aducă^[186] darurile înaintea Domnului, în pustia Sinai.

Sfințirea lui Aaron și a fiilor săi

8 ¹ Domnul a vorbit lui Moise și a zis: ² „Ia^[187] pe Aaron și pe fiii lui împreună cu el, veșmintele^[188], untdelemnul^[189] pentru ungere, vițelul pentru jertfa de ispășire, cei doi berbeci și coșul cu azimile ³ și cheamă toată adunarea la ușa cortului întâlnirii.” ⁴ Moise a făcut cum îi poruncise Domnul, și adunarea s-a strâns la ușa cortului întâlnirii. ⁵ Moise a zis adunării: „Iată^[190] ce a poruncit Domnul să se facă.” ⁶ Moise a adus pe Aaron și pe fiii lui și i-a spălat^[191] cu apă. ⁷ A pus^[192] tunica^[193] pe Aaron, l-a încins cu brâul, l-a îmbrăcat cu mantia și a pus pe el efodul, pe care l-a strâns cu brâul efodului cu care l-a îmbrăcat. ⁸ I-a pus pieptarul^[194] și a pus în pieptar Urim și Tumim. ⁹ I-a pus^[195] mitra pe cap, iar pe partea dinainte a mitrei a așezat placa de aur, cununa împărătească sfântă, cum^[196] poruncise lui Moise Domnul. ¹⁰ Moise^[197] a luat untdelemnul pentru ungere, a uns Sfântul Locaș și toate lucrurile care erau în el și le-a sfințit. ¹¹ A stropit cu el altarul de șapte ori și a uns altarul și toate uneltele lui, și ligheanul cu piciorul lui, ca să le sfințească. ¹² Din untdelemnul^[198] pentru ungere a turnat pe capul lui Aaron și l-a uns, ca să-l sfințească. ¹³ Moise^[199] a adus și pe fiii lui Aaron; i-a îmbrăcat cu tunicile, i-a încins cu brâiele și le-a legat scufiile, cum poruncise lui Moise Domnul.

Vițelul ispășitor și arderea-de-tot

¹⁴ A apropiat^[200] apoi vițelul adus ca jertfă de ispășire, și Aaron și fiii lui și-au pus^[201] mâinile pe capul vițelului adus ca jertfă de ispășire. ¹⁵ Moise l-a junghiat, a luat sânge^[202] și a uns cu degetul coarnele altarului de jur împrejur, și a curățit altarul; celălalt sânge l-a turnat la picioarele altarului și l-a sfințit, astfel făcând ispășire pentru el. ¹⁶ A^[203] luat apoi toată grăsimea care acoperă măruntaiele, prapurul ficatului, cei doi rărunchi cu grăsimea lor și le-a ars pe altar. ¹⁷ Iar cealaltă parte care a mai rămas din vițel, și anume pielea, carnea și balega, a ars-o în foc, afară din tabără, cum^[204] poruncise lui Moise Domnul. ¹⁸ A apropiat^[205] apoi berbecul pentru arderea-de-tot, și Aaron și fiii lui și-au pus mâinile pe capul berbecului. ¹⁹ Moise l-a junghiat și a stropit sângele pe altar de jur împrejur. ²⁰ A tăiat berbecul în bucăți și a ars capul, bucățile și grăsimea. ²¹ A spălat cu apă măruntaiele și picioarele și a ars tot berbecul pe altar; aceasta a fost arderea-de-tot, o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut Domnului, cum^[206] poruncise lui Moise Domnul.

Sfințirea în slujba preoției

²² A adus^[207] apoi celălalt berbec, adică berbecul pentru închinarea în slujba Domnului, și Aaron și fiii lui și-au pus mâinile pe capul berbecului. ²³ Moise a junghiat berbecul, a luat din sângele lui și a pus pe marginea urechii drepte a lui Aaron, pe degetul cel mare al mâinii drepte și pe degetul cel mare de la piciorul lui cel drept. ²⁴ A adus pe fiii lui Aaron, a pus sânge pe marginea urechii lor drepte, pe degetul cel mare al mâinii drepte și pe degetul cel mare de la piciorul lor cel drept, iar sângele rămas l-a stropit pe altar de jur împrejur. ²⁵ A luat^[208] grăsimea, coada, toată grăsimea care acoperă măruntaiele, prapurul ficatului, cei doi rărunchi cu grăsimea lor și spata dreaptă; ²⁶ a luat, de asemenea, din coșul^[209] cu azimi pus înaintea Domnului o turtă fără aluat, o turtă de pâine făcută cu untdelemn și o plăcintă și le-a pus pe grăsime și pe spata dreaptă. ²⁷ Toate aceste lucruri le-a pus în^[210] mâinile lui Aaron și în mâinile fiilor săi și le-a legănat într-o parte și într-alta, ca dar legănat înaintea Domnului. ²⁸ Apoi, Moise^[211] le-a luat din mâinile lor și le-a ars pe altar, deasupra arderii-de-tot; aceasta a fost jertfa de închinare în slujba Domnului, o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut Domnului. ²⁹ Moise a luat pieptul berbecului de închinare în slujba Domnului și l-a legănat într-o parte și într-alta, ca dar legănat înaintea Domnului; aceasta a fost partea^[212] lui Moise, cum poruncise lui Moise Domnul. ³⁰ Moise^[213] a luat din untdelemnul pentru ungere și din sângele de pe altar; a stropit cu el pe Aaron și veșmintele lui, pe fiii lui Aaron și veșmintele lor și a sfințit astfel pe Aaron și veșmintele lui, pe fiii lui Aaron și veșmintele lor împreună cu el. ³¹ Moise a zis lui Aaron și fiilor lui: „Fierbeți^[214] carnea la ușa cortului întâlnirii; acolo s-o mâncați, împreună cu pâinea care este în coș pentru jertfa de închinare în slujba Domnului, cum am poruncit zicând: ‘Aaron și fiii lui s-o mănânce’. ³² Iar^[215] partea care va mai rămâne din carne și din pâine s-o ardeți în foc. ³³ Timp de șapte zile^[216] să nu ieșiți deloc din ușa cortului întâlnirii, până se vor împlini zilele pentru închinarea voastră în slujba Domnului; căci șapte zile se vor întrebuința pentru închinarea voastră în slujba Domnului. ³⁴ Ce^[217] s-a făcut azi, Domnul a poruncit să se facă și de acum încolo ca ispășire pentru voi. ³⁵ Să rămâneți dar șapte zile la ușa cortului întâlnirii, zi și noapte, și să păziți^[218] poruncile Domnului, ca să nu muriți; căci așa mi s-a poruncit.” ³⁶ Aaron și fiii lui au făcut toate cele poruncite de Domnul prin Moise.

Jertfele lui Aaron și ale fiilor lui

9 ¹ În ziua^[219] a opta, Moise a chemat pe Aaron și pe fiii lui, și pe bătrânii lui Israel. ² Și a zis lui Aaron: „Ia^[220] un vițel pentru jertfa de ispășire și^[221] un berbec pentru arderea-de-tot, amândoi fără cusur, și adu-i înaintea Domnului. ³ Să vorbești copiilor lui Israel și să le spui: ‘Luați^[222] un țap pentru jertfa de ispășire, un vițel și un miel de un an și fără cusur pentru arderea-de-tot; ⁴ un taur și un berbec pentru jertfa de mulțumire, ca să-i jertfiți înaintea Domnului, și un^[223] dar de mâncare frământat cu untdelemn. Căci azi vi se^[224] va arăta Domnul’.” ⁵ Ei au adus înaintea cortului întâlnirii tot ce poruncise Moise, și toată adunarea s-a apropiat și a stat înaintea Domnului. ⁶ Moise a zis: „Să faceți ce a poruncit Domnul, și vi se va arăta^[225] slava Domnului.” ⁷ Moise a zis lui Aaron: „Apropie-te de altar, adu-ți^[226] jertfa ta de ispășire și arderea-de-tot a ta și fă ispășire pentru tine și pentru popor; adu^[227] și jertfa poporului și fă ispășire pentru el, cum a poruncit Domnul.” ⁸ Aaron s-a apropiat de altar și a junghiat vițelul pentru jertfa lui de ispășire. ⁹ Fiii^[228] lui Aaron i-au adus sângele la el; el și-a muiat degetul în sânge, a uns^[229] coarnele altarului, iar celălalt sânge l-a turnat la picioarele altarului. ¹⁰ A ars pe altar grăsimea^[230], rărunchii și prapurul ficatului de la vițelul pentru jertfa de ispășire, cum^[231] poruncise lui Moise Domnul. ¹¹ Iar carnea^[232] și pielea le-a ars în foc afară din tabără. ¹² A junghiat apoi arderea-de-tot. Fiii lui Aaron i-au adus sângele la el, și el l-a stropit^[233] pe altar de jur împrejur. ¹³ I-au adus^[234] și arderea-de-tot tăiată în bucăți, cu cap cu tot, și a ars-o pe altar. ¹⁴ A spălat^[235] măruntaiele și picioarele și le-a ars pe altar, deasupra arderii-de-tot. ¹⁵ În urmă, a adus^[236] jertfa pentru popor. A luat țapul pentru jertfa de ispășire a poporului, l-a junghiat și l-a adus jertfă de ispășire, ca și pe cea dintâi jertfă. ¹⁶ A adus apoi arderea-de-tot și a jertfit-o, după^[237] rânduielile așezate. ¹⁷ A adus și jertfa de mâncare^[238], a umplut un pumn din ea și a ars-o pe altar, afară de^[239] arderea-de-tot de dimineață. ¹⁸ A junghiat apoi taurul și berbecul ca jertfă^[240] de mulțumire pentru popor. Fiii lui Aaron au adus sângele la el, și el a stropit pe altar de jur împrejur. ¹⁹ I-au adus apoi grăsimea taurului și a berbecului, coada, grăsimea care acoperă măruntaiele, rărunchii și prapurul ficatului; ²⁰ au pus grăsimile acestea deasupra piepturilor și el a ars^[241] grăsimile pe altar. ²¹ Aaron a legănat într-o parte și într-alta, ca dar^[242] legănat înaintea Domnului, piepturile și spata dreaptă, cum poruncise lui Moise Domnul.

Foc din cer

²² Aaron și-a ridicat mâinile spre popor și l-a binecuvântat^[243]. Apoi, după ce a adus jertfa de ispășire, arderea-de-tot și jertfa de mulțumire, s-a pogorât. ²³ Moise și Aaron au intrat în cortul întâlnirii. Când au ieșit din el, au binecuvântat poporul. Și slava^[244] Domnului s-a arătat întregului popor. ²⁴ Un foc^[245] a ieșit dinaintea Domnului și a mistuit pe altar arderea-de-tot și grăsimile. Tot poporul a văzut lucrul acesta; au scos strigăte^[246] de bucurie și s-au aruncat cu fața la pământ.

Doi fii ai lui Aaron arși

10 ¹ Fiii lui Aaron, Nadab^[247] și Abihu, și-au luat^[248] fiecare cădelnița, au pus foc în ea și au pus tămâie pe foc, și au adus astfel înaintea Domnului foc străin^[249], lucru pe care El nu li-l poruncise. ² Atunci a ieșit un foc^[250] dinaintea Domnului, i-a mistuit și au murit înaintea Domnului. ³ Moise a zis lui Aaron: „Aceasta este ce a spus Domnul când a zis: ‘Voi fi sfințit de cei ce se apropie^[251] de Mine și voi fi proslăvit^[252] în fața întregului popor’.” Aaron^[253] a tăcut. ⁴ Și Moise a chemat pe Mișael și Elțafan, fiii lui Uziel^[254], unchiul lui Aaron, și le-a zis: „Apropiați-vă, scoateți^[255] pe frații voștri din Sfântul Locaș și duceți-i afară din tabără.” ⁵ Ei s-au apropiat și i-au scos afară din tabără, îmbrăcați în tunicile lor, cum zisese Moise. ⁶ Moise a zis lui Aaron, lui Eleazar și lui Itamar, fiii lui Aaron: „Să nu vă descoperiți capetele^[256] și să nu vă rupeți hainele, ca nu cumva să muriți și să Se mânie^[257] Domnul împotriva întregii adunări. Lăsați pe frații voștri, pe toată casa lui Israel, să plângă arderea care a venit de la Domnul. ⁷ Voi să nu ieșiți din^[258] ușa cortului întâlnirii, ca să nu muriți, căci untdelemnul^[259] ungerii Domnului este peste voi.” Ei au făcut cum zisese Moise.

Părțile cuvenite lui Aaron și fiilor lui

⁸ Domnul a vorbit lui Aaron și a zis: ⁹ „Tu și fiii tăi împreună cu tine să nu beți^[260] vin, nici băutură amețitoare când veți intra în cortul întâlnirii, ca să nu muriți: aceasta va fi o lege veșnică printre urmașii voștri, ¹⁰ ca să puteți deosebi^[261] ce este sfânt de ce nu este sfânt, ce este necurat de ce este curat, ¹¹ și să^[262] puteți învăța pe copiii lui Israel toate legile pe care li le-a dat Domnul prin Moise.” ¹² Moise a zis lui Aaron, lui Eleazar și lui Itamar, cei doi fii care mai rămăseseră lui Aaron: „Luați partea din darul de mâncare^[263] rămasă din jertfele mistuite de foc înaintea Domnului și mâncați-o fără aluat lângă altar, căci este un lucru^[264] preasfânt. ¹³ S-o mâncați într-un loc sfânt; acesta este dreptul tău și dreptul fiilor tăi, ca parte din darurile de mâncare mistuite de foc înaintea Domnului, căci așa mi-a^[265] fost poruncit. ¹⁴ Să mâncați, de asemenea, într-un loc curat, tu, fiii tăi și fiicele tale împreună cu tine, pieptul^[266] care a fost legănat într-o parte și alta și spata care a fost adusă ca jertfă prin ridicare, căci ele vă sunt date, ca un drept cuvenit ție și ca un drept cuvenit fiilor tăi, din jertfele de mulțumire ale copiilor lui Israel. ¹⁵ Împreună cu grăsimile rânduite să fie mistuite de foc, ei vor aduce spata adusă^[267] ca jertfă prin ridicare și pieptul care se leagănă într-o parte și alta înaintea Domnului; ele vor fi ale tale și ale fiilor tăi împreună cu tine, printr-o lege veșnică, așa cum a poruncit Domnul.” ¹⁶ Moise a căutat țapul^[268] adus ca jertfă de ispășire și iată că fusese ars. Atunci s-a mâniat pe Eleazar și Itamar, fiii care mai rămăseseră lui Aaron, și a zis: ¹⁷ „Pentru^[269] ce n-ați mâncat jertfa de ispășire într-un loc sfânt? Ea este un lucru preasfânt, și Domnul v-a dat-o ca să purtați nelegiuirea adunării și să faceți ispășire pentru ea înaintea Domnului. ¹⁸ Iată că sângele^[270] jertfei n-a fost dus înăuntrul Sfântului Locaș; trebuia s-o mâncați în Sfântul Locaș, cum^[271] am poruncit.” ¹⁹ Aaron a răspuns lui Moise: „Iată^[272], ei și-au adus azi jertfa de ispășire și arderea-de-tot înaintea Domnului, și, după cele ce mi s-au întâmplat, dacă aș fi mâncat azi jertfa de ispășire, ar fi fost bine^[273] oare înaintea Domnului?” ²⁰ Moise a auzit și a fost mulțumit cu aceste cuvinte.

Dobitoacele curate și necurate

11 ¹ Domnul a vorbit lui Moise și lui Aaron și le-a zis: ² „Vorbiți copiilor lui Israel și spuneți-le: ‘Iată^[274] dobitoacele pe care le veți mânca dintre toate dobitoacele de pe pământ. ³ Să mâncați orice dobitoc care are unghia despicată, copita despărțită și rumegă. ⁴ Dar să nu mâncați din cele ce rumegă numai sau care au numai unghia despicată. Astfel, să nu mâncați cămila, care rumegă, dar n-are unghia despicată; s-o priviți ca necurată. ⁵ Să nu mâncați iepurele de casă, care rumegă, dar n-are unghia despicată; să-l priviți ca necurat. ⁶ Să nu mâncați iepurele, care rumegă, dar n-are unghia despicată; să-l priviți ca necurat. ⁷ Să nu mâncați porcul, care are unghia despicată și copita despărțită, dar nu rumegă; să-l priviți ca necurat^[275]. ⁸ Să nu mâncați din carnea lor și să nu vă atingeți de trupurile lor moarte; să le priviți ca necurate^[276]. ⁹ Iată^[277] viețuitoarele pe care să le mâncați dintre toate cele ce sunt în ape. Să mâncați din toate cele ce au aripi (înotătoare) și solzi și care sunt în ape, fie în mări, fie în râuri. ¹⁰ Dar să priviți ca o urâciune^[278] pe toate cele ce n-au aripi și solzi din tot ce mișună în ape și tot ce trăiește în ape, fie în mări, fie în râuri. ¹¹ Să le priviți ca o urâciune, să nu mâncați din carnea lor, și trupurile lor moarte să le priviți ca o urâciune. ¹² Să priviți ca o urâciune pe toate cele care n-au aripi și solzi în ape. ¹³ Iată^[279] dintre păsări cele pe care le veți privi ca o urâciune și din care să nu mâncați: vulturul, gripsorul și vulturul de mare; ¹⁴ șorecarul, șoimul și tot ce este din neamul lui; ¹⁵ corbul și toate soiurile lui; ¹⁶ struțul, bufnița, pescărelul, coroiul și tot ce ține de neamul lui; ¹⁷ huhurezul, heretele și cocostârcul; ¹⁸ lebăda, pelicanul și corbul de mare; ¹⁹ barza, bâtlanul și ce este din neamul lui, pupăza și liliacul. ²⁰ Să priviți ca o urâciune orice târâtoare care zboară și umblă pe patru picioare. ²¹ Dar, dintre toate târâtoarele care zboară și umblă pe patru picioare, să mâncați pe cele ce au fluierul picioarelor dinapoi mai lung, ca să poată sări pe pământ. ²² Iată pe care să le mâncați: lăcusta^[280], lăcusta solam, lăcusta hargol și lăcusta hagab, după soiurile lor. ²³ Pe toate celelalte târâtoare care zboară și care au patru picioare să le priviți ca o urâciune. ²⁴ Ele vă vor face necurați: oricine se va atinge de trupurile lor moarte va fi necurat până seara ²⁵ și oricine va purta trupurile lor moarte să-și spele^[281] hainele și va fi necurat până seara. ²⁶ Să priviți ca necurat orice dobitoc cu unghia despicată, dar care n-are copita despărțită și nu rumegă: oricine se va atinge de el va fi necurat. ²⁷ Să priviți ca necurate toate acele dobitoace cu patru picioare, care umblă pe labele lor: oricine se va atinge de trupurile lor moarte va fi necurat până seara ²⁸ și oricine le va purta trupurile moarte își va spăla hainele și va fi necurat până seara. Să le priviți ca necurate. ²⁹ Iată, din vietățile care se târăsc pe pământ, cele pe care le veți privi ca necurate: cârtița, șoarecele^[282] și șopârla, după soiurile lor; ³⁰ ariciul, broasca, broasca țestoasă, melcul și cameleonul. ³¹ Să le priviți ca necurate dintre toate târâtoarele. Oricine se va atinge de ele moarte va fi necurat până seara. ³² Orice lucru pe care va cădea ceva din trupurile lor moarte va fi necurat, fie vas de lemn, fie haină, fie piele, fie sac, fie orice alt lucru care se întrebuințează la ceva; să fie pus^[283] în apă și va rămâne necurat până seara; după aceea va fi curat. ³³ Tot ce se va găsi într-un vas de pământ în care va cădea ceva din aceste trupuri moarte va fi necurat și veți sparge^[284] vasul. ³⁴ Orice lucru de mâncare pe care va cădea ceva din apa aceasta va fi necurat și orice băutură care se întrebuințează la băut, oricare ar fi vasul în care se va găsi, va fi necurată. ³⁵ Orice lucru pe care va cădea ceva din trupurile lor moarte va fi necurat; cuptorul și vatra să se dărâme; vor fi necurate și le veți privi ca necurate. ³⁶ Numai izvoarele și fântânile, care alcătuiesc grămezi de ape, vor rămâne curate, dar cine se va atinge de trupurile lor moarte va fi necurat. ³⁷ Dacă se întâmplă să cadă ceva din trupurile lor moarte pe o sămânță care trebuie semănată, ea va rămâne curată. ³⁸ Dar, dacă se pusese apă pe sămânță și cade pe ea ceva din trupurile lor moarte, va fi necurată. ³⁹ Dacă moare una din vitele care vă slujesc ca hrană, cine se va atinge de trupul ei mort va fi necurat până seara; ⁴⁰ cine^[285] va mânca din trupul ei mort își va spăla hainele și va fi necurat până seara și cine va purta trupul ei mort își va spăla hainele și va fi necurat până seara. ⁴¹ Pe orice târâtoare care se târăște pe pământ, s-o priviți ca necurată; să nu se mănânce. ⁴² Din toate târâtoarele care se târăsc pe pământ, din toate cele ce se târăsc pe pântece, să nu mâncați; nici din toate cele ce umblă pe patru picioare sau pe un mare număr de picioare, ci să le priviți ca o urâciune. ⁴³ Să nu vă faceți urâcioși^[286] prin toate aceste târâtoare care se târăsc; să nu vă faceți necurați prin ele, să nu vă spurcați prin ele. ⁴⁴ Căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru. Voi să vă sfințiți și fiți sfinți^[287], căci Eu sunt sfânt; să nu vă faceți necurați prin toate aceste târâtoare care se târăsc pe pământ. ⁴⁵ Căci^[288] Eu sunt Domnul, care v-am scos din țara Egiptului ca să fiu Dumnezeul vostru și să fiți sfinți^[289], căci Eu sunt sfânt. ⁴⁶ Aceasta este legea privitoare la dobitoacele, păsările, toate viețuitoarele care se mișcă în ape și toate vietățile care se târăsc pe pământ, ⁴⁷ ca să^[290] faceți deosebire între ce este necurat și ce este curat, între dobitocul care se mănâncă și dobitocul care nu se mănâncă’.”

Curățirea femeilor după naștere

12 ¹ Domnul a vorbit lui Moise și a zis: ² „Vorbește copiilor lui Israel și spune-le: ‘Când o femeie^[291] va rămâne însărcinată și va naște un copil de parte bărbătească, să fie necurată^[292] șapte zile; să fie necurată ca^[293] în vremea sorocului ei. ³ În ziua a opta^[294], copilul să fie tăiat împrejur. ⁴ Femeia să mai rămână încă treizeci și trei de zile, ca să se curețe de sângele ei; să nu se atingă de niciun lucru sfânt și să nu se ducă la Sfântul Locaș până nu se vor împlini zilele curățirii ei. ⁵ Dacă naște o fată, să fie necurată două săptămâni, ca pe vremea când i-a venit sorocul, și să rămână șaizeci și șase de zile ca să se curățească de sângele ei. ⁶ Când se vor împlini^[295] zilele curățirii ei, pentru un fiu sau pentru o fiică, să aducă preotului, la ușa cortului întâlnirii, un miel de un an pentru arderea-de-tot și un pui de porumbel sau o turturea pentru jertfa de ispășire. ⁷ Preotul să le jertfească înaintea Domnului și să facă ispășire pentru ea și, astfel, ea va fi curățită de curgerea sângelui ei. Aceasta este legea pentru femeia care naște un băiat sau o fată. ⁸ Dacă^[296] nu poate să aducă un miel, să ia două turturele sau doi pui de porumbel, unul pentru arderea-de-tot, altul pentru jertfa de ispășire. Preotul^[297] să facă ispășire pentru ea, și va fi curată’.”

Lepra de oameni

13 ¹ Domnul a vorbit lui Moise și lui Aaron și a zis: ² „Când un om va avea pe pielea trupului o umflătură, o pecingine^[298] sau o pată albă, care va semăna cu o rană de lepră pe pielea trupului lui, trebuie adus^[299] la preotul Aaron sau la unul din fiii lui, care sunt preoți. ³ Preotul să cerceteze rana de pe pielea trupului. Dacă părul din rană s-a făcut alb și dacă rana se arată mai adâncă decât pielea trupului, este o rană de lepră: preotul care va face cercetarea să declare pe omul acela necurat. ⁴ Dacă pe pielea trupului va fi o pată albă care nu se arată mai adâncă decât pielea și dacă părul nu s-a făcut alb, preotul să închidă șapte zile pe cel cu rana. ⁵ A șaptea zi, preotul să-l cerceteze iarăși. Dacă i se pare că rana a stat pe loc și nu s-a întins pe piele, preotul să-l închidă a doua oară încă șapte zile. ⁶ Preotul să-l cerceteze a doua oară în ziua a șaptea. Dacă rana a mai scăzut și nu s-a întins pe piele, preotul va spune că omul acesta este curat: este o pecingine; el să-și spele^[300] hainele, și va fi curat. ⁷ Dar, dacă pecinginea s-a întins pe piele după ce s-a arătat el preotului și după ce acesta l-a declarat curat, să se mai supună încă o dată cercetării preotului. ⁸ Preotul îl va cerceta. Dacă pecinginea s-a întins pe piele, preotul îl va declara necurat: este lepră. ⁹ Când se va arăta o rană de lepră pe un om, să fie adus la preot. ¹⁰ Preotul să-l^[301] cerceteze. Și, dacă are pe piele o umflătură albă, dacă umflătura aceasta a făcut ca părul să albească și în umflătură este și o urmă de carne vie, ¹¹ atunci pe pielea trupului omului acestuia este o lepră învechită: preotul să-l declare necurat. Să nu-l închidă, căci este necurat. ¹² Dacă lepra va face o spuzeală pe piele și va acoperi toată pielea celui cu rana, din cap până în picioare, pretutindeni pe unde-și va arunca preotul privirile, ¹³ preotul să-l cerceteze și, dacă va vedea că lepra a acoperit tot trupul, să declare curat pe cel cu rana; fiindcă s-a făcut toată albă, el este curat. ¹⁴ Dar, în ziua când se va vedea în el carne vie, va fi necurat; ¹⁵ când preotul va vedea carnea vie, să-l declare necurat: carnea vie este necurată, este lepră. ¹⁶ Dacă se schimbă carnea vie și se face albă, să se ducă la preot; ¹⁷ preotul să-l cerceteze și, dacă rana s-a făcut albă, preotul să declare curat pe cel cu rana: el este curat. ¹⁸ Când un om va avea pe pielea trupului său o bubă^[302] care a fost tămăduită, ¹⁹ și pe locul unde era buba se va arăta o umflătură albă sau o pată de un alb roșiatic, omul acela să se arate preotului. ²⁰ Preotul să-l cerceteze. Dacă pata pare mai adâncă decât pielea și dacă părul s-a făcut alb, preotul să-l declare necurat: este o rană de lepră, care a dat în bubă. ²¹ Dacă preotul vede că nu este păr alb în pată, că ea nu este mai adâncă decât pielea și că a mai scăzut, să închidă pe omul acela șapte zile. ²² Dacă s-a întins pata pe piele, preotul să-l declare necurat: este o rană de lepră. ²³ Dar, dacă pata a rămas pe loc și nu s-a întins, este semnul rănii uscate, unde a fost buba; preotul să-l declare curat. ²⁴ Când un om va avea pe pielea trupului o arsură pricinuită de foc și se va arăta pe urma arsurii o pată albă sau de un alb roșiatic, ²⁵ preotul să-l cerceteze. Dacă părul din pată s-a făcut alb și ea pare mai adâncă decât pielea, este lepră, care a dat în arsură. Preotul să declare pe omul acela necurat: este o rană de lepră. ²⁶ Dacă preotul vede că nu este păr alb în pată, că ea nu este mai adâncă decât pielea și că a mai scăzut, să închidă pe omul acela șapte zile. ²⁷ Preotul să-l cerceteze a șaptea zi și, dacă pata s-a întins pe piele, preotul să-l declare necurat: este o rană de lepră. ²⁸ Dar, dacă pata a rămas pe loc, nu s-a întins pe piele și a mai scăzut, este o rană pricinuită de umflătura arsurii; preotul să-l declare curat, căci este semnul rănii vindecate a arsurii. ²⁹ Când un bărbat sau o femeie va avea o rană pe cap sau la barbă, ³⁰ preotul să cerceteze rana. Dacă pare mai adâncă decât pielea și are păr gălbui și subțire, preotul să declare pe omul acela necurat: este râie de cap, este lepră de cap sau de barbă. ³¹ Dacă preotul vede că rana râiei nu pare mai adâncă decât pielea și n-are păr negru, să închidă șapte zile pe cel cu rana de râie la cap. ³² Preotul să cerceteze rana a șaptea zi. Dacă râia nu s-a întins, dacă n-are păr gălbui și dacă nu pare mai adâncă decât pielea, ³³ cel cu râia la cap să se radă, dar să nu radă locul unde este râia și preotul să-l închidă a doua oară șapte zile. ³⁴ Preotul să cerceteze râia a șaptea zi. Dacă râia nu s-a întins pe piele și nu pare mai adâncă decât pielea, preotul să-l declare curat. El să-și spele hainele și va fi curat. ³⁵ Dar, dacă râia s-a întins pe piele după ce a fost declarat curat, ³⁶ preotul să-l cerceteze. Și, dacă râia s-a întins pe piele, preotul n-are să mai caute să vadă dacă are păr gălbui: este necurat. ³⁷ Dacă i se pare că râia a stat pe loc și că din ea a crescut păr negru, râia este vindecată: este curat și preotul să-l declare curat. ³⁸ Când un bărbat sau o femeie va avea pete pe pielea trupului, și anume pete albe, ³⁹ preotul să-l cerceteze. Dacă pe pielea trupului lui sunt pete de un alb gălbui, acestea nu sunt decât niște pete care au făcut spuzeală pe piele: este curat. ⁴⁰ Când unui om îi va cădea părul de pe cap, este pleșuv: este curat. ⁴¹ Dacă i-a căzut părul de pe cap numai în partea dinainte, este pleșuv în partea dinainte: este curat. ⁴² Dar, dacă în partea pleșuvă dinainte sau dinapoi este o rană de un alb roșiatic, este lepră, care a făcut spuzeală în partea pleșuvă dinainte sau dinapoi. ⁴³ Preotul să-l cerceteze. Dacă în partea pleșuvă dinapoi sau dinainte este o umflătură de rană de un alb roșiatic, asemănătoare cu lepra de pe pielea trupului, ⁴⁴ este lepros, este necurat. Preotul să-l declare necurat; rana lui este pe cap. ⁴⁵ Leprosul, atins de această rană, să-și poarte hainele sfâșiate și să umble cu capul gol; să-și acopere^[303] barba și să strige: ‘Necurat^[304]! Necurat!’ ⁴⁶ Câtă vreme va avea rana, va fi necurat: este necurat. Să locuiască singur; locuința lui să fie afară^[305] din tabără.

Semnele leprei de pe haine

⁴⁷ Când se va arăta o rană de lepră pe o haină, fie haină de lână, fie haină de in, ⁴⁸ în urzeala sau în bătătura de in sau de lână, pe o piele sau pe vreun lucru de piele, ⁴⁹ și rana va fi verzuie sau roșiatică pe haină sau pe piele, în urzeală sau în bătătură, sau pe vreun lucru de piele, este o rană de lepră și trebuie arătată preotului. ⁵⁰ Preotul să cerceteze rana și să închidă șapte zile lucrul cu rana. ⁵¹ Să cerceteze a șaptea zi rana. Dacă rana s-a întins pe haină, în urzeală sau în bătătură, pe piele sau pe lucrul acela de piele, este o rană de lepră^[306] învechită: lucrul acela este necurat. ⁵² Să ardă haina, urzeala sau bătătura de lână sau de in, sau lucrul de piele pe care se găsește rana, căci este o lepră învechită: să fie ars în foc. ⁵³ Dar, dacă preotul vede că rana nu s-a întins pe haină, pe urzeală sau pe bătătură, sau pe lucrul acela de piele, ⁵⁴ să poruncească să se spele partea atinsă de rană și să-l închidă a doua oară șapte zile. ⁵⁵ Preotul să cerceteze rana după ce se va spăla. Și, dacă rana nu și-a schimbat înfățișarea și nu s-a întins, lucrul acela este necurat: să fie ars în foc, căci o parte din față sau din dos a fost roasă. ⁵⁶ Dacă preotul vede că rana a mai scăzut după ce a fost spălată, s-o rupă din haină sau din piele, din urzeală sau din bătătură. ⁵⁷ Și, dacă se mai ivește pe haină, în urzeală sau în bătătură, sau pe lucrul de piele, înseamnă că este o spuzeală de lepră: lucrul atins de rană să fie ars în foc. ⁵⁸ Haina, urzeala sau bătătura, sau vreun lucru de piele care a fost spălat și unde a pierit rana, să se mai spele a doua oară și va fi curat. ⁵⁹ Aceasta este legea privitoare la rana leprei, când lovește hainele de lână sau de in, urzeala sau bătătura, sau un lucru oarecare de piele și după care vor fi declarate curate sau necurate.”

Curățirea leprei de pe om

14 ¹ Domnul a vorbit lui Moise și a zis: ² „Iată care va fi legea cu privire la cel lepros în ziua curățirii lui. Să-l^[307] aducă înaintea preotului. ³ Preotul să iasă afară din tabără și să cerceteze pe cel lepros. Dacă leprosul este tămăduit de rana leprei, ⁴ preotul să poruncească să se ia, pentru cel ce trebuie curățit, două păsări vii și curate, lemn de cedru^[308], cârmâz^[309] și isop^[310]. ⁵ Preotul să poruncească să se junghie una din aceste păsări într-un vas de pământ, în apă curgătoare. ⁶ Să ia pasărea cea vie, lemnul de cedru, cârmâzul și isopul și să le înmoaie, împreună cu pasărea cea vie, în sângele păsării înjunghiate în apa curgătoare. ⁷ Să stropească^[311] de șapte ori^[312] pe cel ce trebuie curățit de lepră. Apoi să-l declare curat și să dea drumul păsării celei vii pe câmp. ⁸ Cel ce se curățește trebuie să-și^[313] spele hainele, să-și radă tot părul și să se scalde^[314] în apă și va fi curat. Apoi va putea să intre în tabără, dar să rămână^[315] șapte zile afară din cort. ⁹ În ziua a șaptea, să-și radă tot părul, capul, barba și sprâncenele: tot părul să și-l radă; să-și spele hainele și să-și scalde trupul în apă și va fi curat. ¹⁰ A opta zi^[316], să ia doi miei fără cusur și o oaie de un an fără cusur, trei zecimi dintr-o efă de floarea făinii, ca dar^[317] de mâncare, frământat cu untdelemn, și un log (pahar) de untdelemn. ¹¹ Preotul care face curățirea să aducă înaintea Domnului pe omul care se curăță și toate lucrurile acestea, la ușa cortului întâlnirii. ¹² Preotul să ia unul din miei și să-l^[318] aducă jertfă pentru vină, împreună cu logul de untdelemn; să le legene^[319] într-o parte și într-alta înaintea Domnului, ca dar legănat. ¹³ Să înjunghie mielul în locul^[320] unde se înjunghie jertfele de ispășire și arderile-de-tot, adică în Locul Sfânt, căci la jertfa pentru vină, ca și la jertfa de ispășire^[321], dobitocul pentru jertfă va fi al preotului: el este un lucru^[322] preasfânt. ¹⁴ Preotul să ia din sângele jertfei de ispășire; să pună pe marginea^[323] urechii drepte a celui ce se curățește, pe degetul cel mare de la mâna dreaptă a lui și pe degetul cel mare de la piciorul drept. ¹⁵ Preotul să ia untdelemn din log și să toarne în palma mâinii stângi. ¹⁶ Preotul să-și înmoaie degetul mâinii drepte în untdelemnul din palma mâinii stângi și să stropească din untdelemn de șapte ori cu degetul înaintea Domnului. ¹⁷ Din untdelemnul care-i mai rămâne în mână, preotul să pună pe (moalele) marginea urechii drepte a celui ce se curățește, pe degetul cel mare al mâinii drepte și pe degetul cel mare al piciorului drept, deasupra sângelui de la jertfa pentru vină. ¹⁸ Iar untdelemnul care-i mai rămâne în mână, preotul să-l pună pe capul celui ce se curățește și preotul să facă^[324] ispășire pentru el înaintea Domnului. ¹⁹ Apoi, preotul să aducă jertfa de ispășire^[325] și să facă ispășire pentru cel ce se curățește de întinăciunea lui. Apoi, să junghie arderea-de-tot. ²⁰ Preotul să aducă pe altar arderea-de-tot și darul de mâncare și să facă ispășire pentru omul acesta, și va fi curat. ²¹ Dacă^[326] este sărac și nu poate să aducă toate aceste lucruri, atunci să ia un singur miel, care să fie adus ca jertfă pentru vină după ce a fost legănat într-o parte și într-alta, ca dar legănat, și să facă ispășire pentru el. Să ia o zecime din floarea făinii, frământată cu untdelemn, pentru darul de mâncare și un log de untdelemn. ²² Să ia și două turturele^[327] sau doi pui de porumbel, după mijloacele lui, unul ca jertfă de ispășire, celălalt ca ardere-de-tot. ²³ În ziua a opta, să aducă^[328] pentru curățirea lui toate aceste lucruri la preot, la ușa cortului întâlnirii, înaintea Domnului. ²⁴ Preotul^[329] să ia mielul pentru jertfa de vină și logul cu untdelemn și să le legene într-o parte și într-alta, ca dar legănat, înaintea Domnului. ²⁵ Să junghie mielul jertfei pentru vină. Preotul să ia^[330] din sângele jertfei pentru vină; să pună pe marginea urechii drepte a celui ce se curățește, pe degetul cel mare al mâinii drepte și pe degetul cel mare al piciorului drept. ²⁶ Preotul să toarne untdelemn în palma mâinii stângi. ²⁷ Preotul să stropească de șapte ori cu degetul de la mâna dreaptă înaintea Domnului din untdelemnul care este în mâna stângă a lui. ²⁸ Iar din untdelemnul din mâna lui, preotul să pună pe marginea urechii drepte a celui ce se curățește, pe degetul cel mare al mâinii drepte și pe degetul cel mare al piciorului drept, în locul unde a pus din sângele jertfei pentru vină. ²⁹ Ce mai rămâne din untdelemn în mână, preotul să-l pună pe capul celui ce se curățește, ca să facă ispășire pentru el înaintea Domnului. ³⁰ Apoi să aducă una^[331] din turturele sau un pui de porumbel, cum va putea, ³¹ unul ca jertfă de ispășire și altul ca ardere-de-tot, împreună cu darul de mâncare, și preotul să facă ispășire înaintea Domnului pentru cel ce se curățește. ³² Aceasta este legea pentru curățirea celui ce are o rană de lepră și nu poate să aducă tot ce este rânduit pentru^[332] curățirea lui.”

Curățirea leprei de pe case

³³ Domnul a vorbit lui Moise și lui Aaron și a zis: ³⁴ „După ce veți intra în țara Canaanului, pe care v-o dau în^[333] stăpânire, dacă voi trimite o rană de lepră pe vreo casă din țara pe care o veți stăpâni, ³⁵ cel cu casa să se ducă să spună preotului și să zică: ‘Mi se pare că este ceva ca o rană^[334] în casa mea.’ ³⁶ Preotul, înainte de a intra ca să cerceteze rana, să poruncească să se deșerte casa, ca nu cumva tot ce este în ea să se facă necurat. După aceea să intre preotul și să cerceteze casa. ³⁷ Preotul să cerceteze rana. Dacă vede că pe zidurile casei sunt niște gropișoare verzui sau roșiatice, care par mai adânci decât zidul, ³⁸ să iasă din casă și, când va ajunge la ușă, să pună să încuie casa șapte zile. ³⁹ În ziua a șaptea, preotul să se întoarcă în ea. Și, dacă va vedea că rana s-a întins pe zidurile casei, ⁴⁰ să poruncească să se scoată pietrele atinse de rană și să le arunce afară din cetate într-un loc necurat. ⁴¹ Să pună să răzăluiască toată partea dinăuntru a casei și tencuiala răzăluită să se arunce afară din cetate, într-un loc necurat. ⁴² Să ia alte pietre și să le pună în locul celor dintâi și să se ia altă tencuială, ca să se tencuiască din nou casa. ⁴³ Dacă rana se va întoarce și va izbucni din nou în casă, după ce au scos pietrele, după ce au răzăluit și tencuit din nou casa, ⁴⁴ preotul să se întoarcă în ea. Și, dacă vede că rana s-a întins în casă, este o lepră învechită^[335] în casă: casa este necurată. ⁴⁵ Să dărâme casa, lemnele și toată tencuiala casei și să scoată aceste lucruri afară din cetate, într-un loc necurat. ⁴⁶ Cine va intra în casă în tot timpul când era închisă va fi necurat până seara. ⁴⁷ Cine se va culca în casă să-și spele hainele. Cine va mânca în casă, de asemenea, să-și spele hainele. ⁴⁸ Dacă preotul care s-a întors în casă vede că rana nu s-a întins după ce a fost tencuită din nou casa, să declare casa curată, căci rana este vindecată. ⁴⁹ Pentru curățirea casei să ia^[336] două păsări, lemn de cedru, cârmâz și isop. ⁵⁰ Să junghie una din păsări într-un vas de pământ, într-o apă curgătoare. ⁵¹ Să ia lemnul de cedru, isopul, cârmâzul și pasărea cea vie; să le înmoaie în sângele păsării junghiate și în apa curgătoare și să stropească de șapte ori casa. ⁵² Să curețe casa cu sângele păsării, cu apa curgătoare cu pasărea cea vie, cu lemnul de cedru, cu isopul și cârmâzul. ⁵³ Să dea drumul păsării celei vii afară din cetate, pe câmp. Să facă^[337] astfel ispășire pentru casă, și ea va fi curată. ⁵⁴ Aceasta este legea pentru orice rană de lepră și pentru râia^[338] de cap, ⁵⁵ pentru lepra^[339] de pe haine și de^[340] pe case, ⁵⁶ pentru^[341] umflături, pentru pecingini și pentru pete: ⁵⁷ ea arată^[342] când un lucru este necurat și când este curat. Aceasta este legea pentru lepră.”

Necurățiile bărbatului

15 ¹ Domnul a vorbit lui Moise și lui Aaron și a zis: ² „Vorbiți copiilor lui Israel și spuneți-le: ‘Orice^[343] om care are o scurgere din trupul lui, prin chiar faptul acesta este necurat. ³ Din pricina scurgerii lui este necurat: fie că trupul lui lasă să se facă scurgerea, fie că o oprește, este necurat. ⁴ Orice pat în care se va culca va fi necurat și orice lucru pe care va ședea va fi necurat. ⁵ Cine se va atinge de patul lui să-și spele hainele, să se scalde^[344] în apă și va fi necurat până seara. ⁶ Cine va ședea pe lucrul pe care a șezut el să-și spele hainele, să se scalde în apă și să fie necurat până seara. ⁷ Cine se va atinge de trupul lui să-și spele hainele, să se scalde în apă și va fi necurat până seara. ⁸ Dacă omul acela scuipă pe un om curat, acesta să-și spele hainele, să se scalde în apă și va fi necurat până seara. ⁹ Orice șa pe care va călări el va fi necurată. ¹⁰ Cine se va atinge de vreun lucru care a fost sub el va fi necurat până seara și cine va ridica lucrul acela să-și spele hainele, să se scalde în apă și va fi necurat până seara. ¹¹ Cine va fi atins de cel cu scurgere și nu-și va spăla mâinile în apă să-și spele hainele, să se scalde în apă și va fi necurat până seara. ¹² Orice vas^[345] de pământ care va fi atins de el să fie spart și orice vas de lemn să fie spălat în apă. ¹³ După ce va fi curățit de scurgerea lui, omul acela să numere^[346] șapte zile pentru curățirea lui; să-și spele hainele, să-și scalde trupul în apă curgătoare și va fi curat. ¹⁴ În ziua a opta, să ia două^[347] turturele sau doi pui de porumbel, să se ducă înaintea Domnului, la ușa cortului întâlnirii, și să-i dea preotului. ¹⁵ Preotul să-i aducă, unul ca jertfă^[348] de ispășire și celălalt ca ardere-de-tot, și preotul să facă ispășire^[349] pentru el înaintea Domnului, pentru scurgerea lui. ¹⁶ Omul care va avea o scurgere^[350] a seminței în somn să-și scalde tot trupul în apă și va fi necurat până seara. ¹⁷ Orice haină și orice piele care vor fi atinse de scurgerea lui vor fi spălate cu apă și vor fi necurate până seara. ¹⁸ Dacă o femeie s-a culcat cu un astfel de om, să se scalde amândoi în apă și vor fi necurați^[351] până seara.

Necurăția femeii

¹⁹ Femeia^[352] care va avea o scurgere, și anume o scurgere de sânge din trupul ei, să rămână șapte zile în necurăția ei. Oricine se va atinge de ea va fi necurat până seara. ²⁰ Orice pat în care se va culca ea în timpul necurăției ei va fi necurat și orice lucru pe care va ședea ea va fi necurat. ²¹ Oricine se va atinge de patul ei să-și spele hainele, să se scalde în apă și va fi necurat până seara. ²² Oricine se va atinge de un lucru pe care a șezut ea să-și spele hainele, să se scalde în apă și va fi necurat până seara. ²³ Dacă este ceva pe patul sau pe lucrul pe care a șezut ea, cine se va atinge de lucrul acela va fi necurat până seara. ²⁴ Dacă^[353] se culcă cineva cu ea și vine peste el necurăția femeii aceleia, el va fi necurat timp de șapte zile și orice pat în care se va culca va fi necurat. ²⁵ Femeia care^[354] va avea o scurgere de sânge timp de mai multe zile, afară de soroacele ei obișnuite sau a cărei scurgere va ține mai mult ca de obicei, va fi necurată tot timpul scurgerii ei, ca pe vremea când îi vine sorocul. ²⁶ Orice pat în care se va culca în timpul cât va ține scurgerea aceasta va fi ca și patul din timpul când ea este la scurgerea de la soroc și orice lucru pe care va ședea va fi necurat, ca atunci când este ea la scurgerea de la soroc. ²⁷ Oricine se va atinge de ele va fi necurat; să-și spele hainele, să se scalde în apă și va fi necurat până seara. ²⁸ După^[355] ce va fi curățită de scurgerea ei, să numere șapte zile și apoi va fi curată. ²⁹ A opta zi, să ia două turturele sau doi pui de porumbel și să-i ducă preotului la ușa cortului întâlnirii. ³⁰ Preotul să aducă unul ca jertfă de ispășire și altul ca ardere-de-tot; și preotul să facă ispășire pentru ea înaintea Domnului, pentru scurgerea care o făcea necurată. ³¹ Așa să depărtați^[356] pe copiii lui Israel de necurățiile lor, ca să nu moară din pricina necurățiilor lor, dacă pângăresc^[357] cortul Meu, care este în mijlocul lor. ³² Aceasta^[358] este legea pentru cel ce are o scurgere sau este întinat^[359] printr-o lepădare de sămânță în somn, ³³ pentru cea^[360] care este la scurgerea de la soroc, pentru bărbatul sau^[361] femeia care are o scurgere și pentru bărbatul^[362] care se culcă cu o femeie necurată’.”

Legea pentru Sărbătoarea de peste an a Ispășirii

16 ¹ Domnul a vorbit lui Moise după moartea^[363] celor doi fii ai lui Aaron, morți când s-au înfățișat înaintea Domnului. ² Domnul a zis lui Moise: „Vorbește fratelui tău Aaron și spune-i să nu intre^[364] în tot timpul în Sfântul Locaș, dincolo de perdeaua dinăuntru, înaintea capacului ispășirii, care este pe chivot, ca să nu moară, căci deasupra capacului ispășirii Mă voi arăta^[365] în nor. ³ Iată cum să intre^[366] Aaron în Sfântul Locaș. Să ia un vițel^[367] pentru jertfa de ispășire și un berbec pentru arderea-de-tot. ⁴ Să se îmbrace cu tunica^[368] sfințită de in și să-și pună pe trup izmenele de in; să se încingă cu brâul de in și să-și acopere capul cu mitra de in; acestea sunt veșmintele sfințite, cu care se va îmbrăca el după ce își va spăla trupul^[369] în apă. ⁵ Să ia de la^[370] adunarea copiilor lui Israel doi țapi pentru jertfa de ispășire și un berbec pentru arderea-de-tot. ⁶ Aaron să-și aducă vițelul lui pentru jertfa de ispășire și să facă ispășire^[371] pentru el și pentru casa lui. ⁷ Să ia cei doi țapi și să-i pună înaintea Domnului, la ușa cortului întâlnirii. ⁸ Aaron să arunce sorți pentru cei doi țapi: un sorț pentru Domnul și un sorț pentru Azazel. ⁹ Aaron să ia țapul care a ieșit la sorți pentru Domnul și să-l aducă jertfă de ispășire. ¹⁰ Iar țapul care a ieșit la sorți pentru Azazel să fie pus viu înaintea Domnului, ca să slujească pentru facerea ispășirii^[372], și să i se dea drumul în pustie pentru Azazel. ¹¹ Aaron să-și aducă vițelul lui pentru jertfa de ispășire și să facă ispășire pentru el și pentru casa lui. Să junghie vițelul pentru jertfa lui de ispășire. ¹² Să ia o cădelniță^[373] plină cu cărbuni aprinși de pe altarul dinaintea Domnului și doi pumni de tămâie^[374] mirositoare, pisată mărunt; să ducă aceste lucruri dincolo de perdeaua dinăuntru; ¹³ să pună tămâia^[375] pe foc înaintea Domnului, pentru ca norul de fum de tămâie să acopere capacul ispășirii^[376] de pe chivotul mărturiei și astfel nu va muri. ¹⁴ Să ia^[377] din sângele vițelului și să stropească^[378] cu degetul pe partea dinainte a capacului ispășirii spre răsărit; să stropească din sânge de șapte ori cu degetul lui înaintea capacului ispășirii. ¹⁵ Să junghie^[379] țapul adus ca jertfă de ispășire pentru popor și să-i ducă sângele dincolo^[380] de perdeaua dinăuntru. Cu sângele acesta să facă întocmai cum a făcut cu sângele vițelului, să stropească cu el spre capacul ispășirii și înaintea capacului ispășirii. ¹⁶ Astfel, să facă^[381] ispășire pentru Sfântul Locaș, pentru necurățiile copiilor lui Israel și pentru toate călcările de lege prin care au păcătuit ei. Să facă la fel pentru cortul întâlnirii, care este cu ei în mijlocul necurățiilor lor. ¹⁷ Să^[382] nu fie nimeni în cortul întâlnirii când va intra Aaron să facă ispășirea în Sfântul Locaș, până va ieși din el. Să facă ispășire pentru el și pentru casa lui, și pentru toată adunarea lui Israel. ¹⁸ După ce va ieși, să se ducă la altarul care este înaintea Domnului și să facă^[383] ispășire pentru altar; să ia din sângele vițelului și țapului și să pună pe coarnele altarului de jur împrejur. ¹⁹ Să stropească pe altar cu degetul lui de șapte ori din sânge și astfel să-l curețe^[384] și să-l sfințească de necurățiile copiilor lui Israel.

Țapul pentru Azazel

²⁰ Când va isprăvi de făcut ispășirea^[385] pentru Sfântul Locaș, pentru cortul întâlnirii și pentru altar, să aducă țapul cel viu. ²¹ Aaron să-și pună amândouă mâinile pe capul țapului celui viu și să mărturisească peste el toate fărădelegile copiilor lui Israel și toate călcările lor de lege cu care au păcătuit ei; să le pună^[386] pe capul țapului, apoi să-l izgonească în pustie printr-un om care va avea însărcinarea aceasta. ²² Țapul acela va duce^[387] asupra lui toate fărădelegile lor într-un pământ pustiit; în pustie să-i dea drumul. ²³ Aaron să intre în cortul întâlnirii; să-și lepede^[388] veșmintele de in, pe care le îmbrăcase la intrarea în Sfântul Locaș, și să le pună acolo. ²⁴ Să-și spele trupul cu apă într-un loc sfânt și să-și ia din nou veșmintele. Apoi să iasă afară, să-și aducă arderea-de-tot^[389] a lui și arderea-de-tot a poporului și să facă ispășire pentru el și pentru popor. ²⁵ Iar grăsimea^[390] jertfei de ispășire s-o ardă pe altar. ²⁶ Cel ce va izgoni țapul pentru Azazel să-și spele hainele și să-și scalde^[391] trupul în apă, după aceea să intre iarăși în tabără. ²⁷ Să scoată afară din tabără vițelul^[392] ispășitor și țapul ispășitor, al căror sânge a fost dus în Sfântul Locaș pentru facerea ispășirii, și să le ardă în foc pieile, carnea și balega. ²⁸ Cel ce le va arde să-și spele hainele și să-și scalde trupul în apă, după aceea să intre iarăși în tabără.

Sărbătoarea Ispășirii

²⁹ Aceasta să vă fie o lege veșnică: în^[393] luna a șaptea, în a zecea zi a lunii, să vă smeriți sufletele, să nu faceți nicio lucrare, nici băștinașul, nici străinul care locuiește în mijlocul vostru. ³⁰ Căci în ziua aceasta se va face ispășire pentru voi, ca să vă curățiți: veți fi curățiți^[394] de toate păcatele voastre înaintea Domnului. ³¹ Aceasta să fie pentru voi o zi de Sabat^[395], o zi de odihnă, în care să vă smeriți sufletele. Aceasta să fie o lege veșnică. ³² Ispășirea^[396] să fie făcută de preotul care a primit ungerea și care a fost închinat^[397] în slujba Domnului, ca să urmeze tatălui său în slujba preoției; să se^[398] îmbrace cu veșmintele de in, cu veșmintele sfințite. ³³ Să facă^[399] ispășire pentru Locul Preasfânt, să facă ispășire pentru cortul întâlnirii și pentru altar și să facă ispășire pentru preoți și pentru tot poporul adunării. ³⁴ Aceasta^[400] să fie pentru voi o lege veșnică: o dată^[401] pe an, să se facă ispășire pentru copiii lui Israel, pentru păcatele lor.” Aaron a făcut întocmai cum poruncise lui Moise Domnul.

Locul pentru jertfe

17 ¹ Domnul a vorbit lui Moise și a zis: ² „Vorbește lui Aaron și fiilor lui, și tuturor copiilor lui Israel și spune-le: ‘Iată ce a poruncit Domnul: ³ «Dacă cineva din casa lui Israel junghie^[402] în tabără sau afară din tabără un bou, un miel sau o capră, ⁴ și^[403] nu-l aduce la ușa cortului întâlnirii, ca să-l aducă dar Domnului înaintea cortului Domnului, sângele acesta va fi pus în socoteala omului aceluia: a vărsat sânge; omul acela va fi^[404] nimicit din mijlocul poporului său. ⁵ De aceea, copiii lui Israel, în loc să-și junghie^[405] jertfele pe câmp, trebuie să le aducă la preot, înaintea Domnului, la ușa cortului întâlnirii, și să le aducă Domnului ca jertfe de mulțumire. ⁶ Preotul să le stropească^[406] sângele pe altarul Domnului, la ușa cortului întâlnirii, și să ardă^[407] grăsimea, care va fi de un miros plăcut Domnului. ⁷ Să nu-și mai aducă jertfele lor la idolii^[408] cu care curvesc^[409]. Aceasta va fi o lege veșnică pentru ei și pentru urmașii lor.» ⁸ Să le spui dar: «Dacă un om din casa lui Israel sau dintre străinii care locuiesc în mijlocul lor aduce^[410] o ardere-de-tot sau vreo altă jertfă, ⁹ și n-o aduce^[411] la ușa cortului întâlnirii, ca s-o aducă jertfă Domnului, omul acela să fie nimicit din poporul lui.

Să nu mănânce sânge

¹⁰ Dacă un om^[412] din casa lui Israel sau din străinii care locuiesc în mijlocul lor mănâncă sânge de orice fel, Îmi voi^[413] întoarce Fața împotriva celui ce mănâncă sângele și-l voi nimici din mijlocul poporului său. ¹¹ Căci^[414] viața^[415] trupului este în sânge. Vi l-am dat ca să-l puneți pe altar, ca să slujească de ispășire^[416] pentru sufletele voastre, căci^[417] prin viața din el face sângele ispășire.» ¹² De aceea, am zis copiilor lui Israel: «Nimeni dintre voi să nu mănânce sânge și nici străinul care locuiește în mijlocul vostru să nu mănânce sânge. ¹³ Dacă vreunul din copiii lui Israel sau din străinii care locuiesc în mijlocul lor vânează^[418] o fiară sau o pasăre care se mănâncă, să-i verse^[419] sângele și să-l acopere^[420] cu țărână.» ¹⁴ Căci viața^[421] oricărui trup stă în sângele lui, care este în el. De aceea am zis copiilor lui Israel: «Să nu mâncați sângele niciunui trup», căci viața oricărui trup este sângele lui: oricine va mânca din el va fi nimicit. ¹⁵ Oricine^[422], fie băștinaș, fie străin, care va mânca dintr-o fiară moartă sau sfâșiată, să-și^[423] spele hainele, să se^[424] scalde în apă și va fi necurat până seara; apoi va fi curat. ¹⁶ Dacă nu-și spală hainele și nu-și scaldă trupul, își va purta^[425] fărădelegea lui’.”

Oprirea însoțirilor nelegiuite

18 ¹ Domnul a vorbit lui Moise și a zis: ² „Vorbește copiilor lui Israel și spune-le: ‘Eu^[426] sunt Domnul, Dumnezeul vostru. ³ Să nu faceți ce^[427] se face în țara Egiptului, unde ați locuit, și să nu faceți ce se^[428] face în țara Canaanului, unde vă duc Eu: să nu vă luați după obiceiurile lor. ⁴ Să împliniți poruncile^[429] Mele și să țineți legile Mele: să le urmați. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru. ⁵ Să păziți legile și poruncile Mele: omul care^[430] le va împlini va trăi prin ele. Eu sunt Domnul! ⁶ Niciunul dintre voi să nu se apropie de ruda lui de sânge ca să-i descopere goliciunea. Eu^[431] sunt Domnul. ⁷ Să nu descoperi goliciunea^[432] tatălui tău, nici goliciunea mamei tale. Ți-este mamă: să nu-i descoperi goliciunea. ⁸ Să nu descoperi goliciunea^[433] nevestei tatălui tău. Este goliciunea tatălui tău. ⁹ Să nu descoperi goliciunea^[434] surorii tale, fata tatălui tău sau fata mamei tale, născută în casă sau afară din casă. ¹⁰ Să nu descoperi goliciunea fetei fiului tău sau a fetei tale. Căci este goliciunea ta. ¹¹ Să nu descoperi goliciunea fetei nevestei tatălui tău, născută din tatăl tău. Ți-este soră. ¹² Să nu descoperi goliciunea^[435] surorii tatălui tău. Este rudă de aproape cu tatăl tău. ¹³ Să nu descoperi goliciunea surorii mamei tale. Este rudă de aproape cu mama ta. ¹⁴ Să nu descoperi goliciunea^[436] fratelui tatălui tău. Să nu te apropii de nevasta lui. Ți-este^[437] mătușă. ¹⁵ Să nu descoperi goliciunea nurorii tale. Este nevasta fiului tău: să nu-i descoperi goliciunea. ¹⁶ Să nu descoperi goliciunea^[438] nevestei fratelui tău. Este goliciunea fratelui tău. ¹⁷ Să nu descoperi goliciunea^[439] unei femei și a fetei ei. Să nu iei pe fata fiului ei, nici pe fata fetei ei, ca să le descoperi goliciunea. Îți sunt rude de aproape: este o nelegiuire. ¹⁸ Să nu iei pe sora nevestei tale, ca să-i faci în necaz^[440], descoperindu-i goliciunea alături de nevastă-ta, cât timp ea este încă în viață. ¹⁹ Să nu te apropii de o femeie^[441] în timpul necurăției ei, când este la soroc, ca să-i descoperi goliciunea. ²⁰ Să nu te împreunezi cu nevasta^[442] semenului tău, ca să te pângărești cu ea. ²¹ Să nu^[443] dai pe niciunul din copiii tăi ca să fie adus jertfă lui^[444] Moloh și să nu pângărești^[445] Numele Dumnezeului tău. Eu sunt Domnul. ²² Să nu te culci cu un bărbat^[446] cum se culcă cineva cu o femeie. Este o urâciune. ²³ Să nu te culci^[447] cu o vită ca să te pângărești cu ea. Femeia să nu se apropie de o vită ca să curvească cu ea. Este o mare mișelie^[448]. ²⁴ Să nu vă spurcați cu niciunul^[449] din aceste lucruri, căci prin^[450] toate aceste lucruri s-au spurcat neamurile pe care le voi izgoni dinaintea voastră. ²⁵ Țara^[451] a fost spurcată prin ele; Eu îi voi pedepsi^[452] fărădelegea și pământul va^[453] vărsa din gura lui pe locuitorii lui. ²⁶ Păziți^[454] dar legile și poruncile Mele și nu faceți niciuna din aceste spurcăciuni, nici băștinașul, nici străinul care locuiește în mijlocul vostru. ²⁷ Căci toate aceste spurcăciuni le-au făcut oamenii din țara aceasta, care au fost înaintea voastră în ea; și astfel țara a fost pângărită. ²⁸ Luați seama ca nu cumva să vă verse și pe voi țara^[455] din gura ei, dacă o spurcați, cum a vărsat pe neamurile care erau în ea înaintea voastră. ²⁹ Căci toți cei ce vor face vreuna din aceste spurcăciuni vor fi nimiciți din mijlocul poporului lor. ³⁰ Păziți poruncile Mele și^[456] nu faceți niciunul din obiceiurile urâte care se făceau înaintea voastră, ca să nu^[457] vă spurcați cu ele. Eu^[458] sunt Domnul, Dumnezeul vostru’.”

Felurite legi ca tâlcuire a poruncilor

19 ¹ Domnul a vorbit lui Moise și a zis: ² „Vorbește întregii adunări a copiilor lui Israel și spune-le: ‘Fiți^[459] sfinți, căci Eu sunt sfânt, Eu, Domnul, Dumnezeul vostru. ³ Fiecare^[460] din voi să cinstească pe mamă-sa și pe tatăl său și să păzească Sabatele^[461] Mele. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru. ⁴ Să^[462] nu vă întoarceți spre idoli^[463] și să nu vă faceți dumnezei turnați. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.

Porunci privitoare la jertfa de mulțumire

⁵ Când^[464] veți aduce Domnului o jertfă de mulțumire, s-o aduceți așa ca să fie primită. ⁶ Jertfa să fie mâncată în ziua când o veți jertfi sau a doua zi; ce va mai rămâne până a treia zi să se ardă în foc. ⁷ Dacă va mânca cineva din ea a treia zi, faptul acesta va fi un lucru urât: jertfa nu va fi primită. ⁸ Cine va mânca din ea își va purta vina păcatului său, căci necinstește ce a fost închinat Domnului: omul acela va fi nimicit din poporul lui. ⁹ Când^[465] vei secera holdele țării, să lași nesecerat un colț din câmpul tău și să nu strângi spicele rămase pe urma secerătorilor. ¹⁰ Nici să nu culegi strugurii rămași după cules în via ta și să nu strângi boabele care vor cădea din ei. Să le lași săracului și străinului. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru. ¹¹ Să nu^[466] furați și să nu mințiți, nici să nu vă^[467] înșelați unii pe alții. ¹² Să^[468] nu jurați strâmb pe Numele Meu, căci ai^[469] necinsti astfel Numele Dumnezeului tău. Eu sunt Domnul. ¹³ Să nu asuprești pe aproapele^[470] tău și să nu storci nimic de la el prin silă. Să nu oprești până a doua zi plata^[471] celui tocmit cu ziua. ¹⁴ Să nu vorbești de rău pe un surd și să nu pui înaintea unui orb^[472] nimic care să-l poată face să cadă, ci să te temi^[473] de Dumnezeul tău. Eu sunt Domnul. ¹⁵ Să^[474] nu faci nedreptate la judecată: să nu cauți la fața săracului și să nu părtinești pe nimeni din cei mari, ci să judeci pe aproapele tău după dreptate. ¹⁶ Să^[475] nu umbli cu bârfeli în poporul tău. Să nu te ridici^[476] împotriva vieții aproapelui tău. Eu sunt Domnul. ¹⁷ Să nu^[477] urăști pe fratele tău în inima ta; să mustri^[478] pe aproapele tău, dar să nu te încarci cu un păcat din pricina lui. ¹⁸ Să nu^[479] te răzbuni și să nu ții necaz pe copiii poporului tău. Să^[480] iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți. Eu sunt Domnul. ¹⁹ Să păziți legile Mele. Să nu împreunezi vite de două soiuri deosebite; să nu^[481] semeni în ogorul tău două feluri de semințe și să nu porți o haină^[482] țesută din două feluri de fire. ²⁰ Când un om se va culca cu o femeie roabă, logodită cu un alt bărbat, și ea n-a fost răscumpărată de tot sau slobozită, să fie pedepsiți amândoi, dar nu pedepsiți cu moartea, pentru că ea nu era slobodă. ²¹ El^[483] să aducă Domnului pentru vina lui la ușa cortului întâlnirii un berbec ca jertfă pentru vină. ²² Preotul să facă ispășire pentru el înaintea Domnului, pentru păcatul pe care l-a făcut, cu berbecul adus ca jertfă pentru vină, și păcatul pe care l-a făcut îi va fi iertat. ²³ Când veți intra în țară și veți sădi tot felul de pomi roditori, roadele lor să le priviți ca netăiate împrejur; timp de trei ani să fie netăiate împrejur pentru voi; să nu mâncați din ele. ²⁴ În al patrulea an, toate roadele să fie închinate Domnului, spre lauda^[484] Lui. ²⁵ În al cincilea an, să mâncați roadele, ca ele să vi se înmulțească din ce în ce mai mult: Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru. ²⁶ Să^[485] nu mâncați nimic cu sânge. Să nu ghiciți^[486] după vârcolaci, nici după nori. ²⁷ Să nu-ți tai rotund colțurile^[487] părului și să nu-ți razi colțurile bărbii. ²⁸ Să nu vă faceți tăieturi^[488] în carne pentru un mort și să nu vă faceți slove săpate pe voi. Eu sunt Domnul. ²⁹ Să^[489] nu-ți necinstești fata dând-o să fie curvă, pentru ca nu cumva țara să ajungă un loc de curvie și să se umple de fărădelegi. ³⁰ Să păziți Sabatele^[490] Mele și să^[491] cinstiți Locașul Meu cel Sfânt. Eu sunt Domnul. ³¹ Să nu vă duceți la cei ce cheamă^[492] duhurile morților, nici la vrăjitori: să nu-i întrebați, ca să nu vă spurcați cu ei. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru. ³² Să te scoli înaintea^[493] perilor albi și să cinstești pe bătrân. Să te^[494] temi de Dumnezeul tău. Eu sunt Domnul. ³³ Dacă un^[495] străin vine să locuiască împreună cu voi în țara voastră, să nu-l asupriți. ³⁴ Să vă purtați cu străinul care locuiește între voi ca și cu un băștinaș^[496] din mijlocul vostru; să-l^[497] iubiți ca pe voi înșivă, căci și voi ați fost străini în țara Egiptului. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru. ³⁵ Să nu faceți^[498] nedreptate la judecată, nici în măsurile de lungime, nici în greutăți, nici în măsurile de încăpere. ³⁶ Să aveți cumpene^[499] drepte, greutăți drepte, efe^[500] drepte și hine drepte. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru, care v-am scos din țara Egiptului. ³⁷ Să păziți^[501] toate legile Mele și toate poruncile Mele și să le împliniți. Eu sunt Domnul’.”

Pedepse

20 ¹ Domnul a vorbit lui Moise și a zis: ² „Spune^[502] copiilor lui Israel: ‘Dacă un^[503] om dintre copiii lui Israel sau dintre străinii care locuiesc în Israel dă lui Moloh pe unul din copiii lui, omul acela să fie pedepsit cu moartea: poporul din țară să-l ucidă cu pietre. ³ Și Eu^[504] Îmi voi întoarce Fața împotriva omului aceluia și-l voi nimici din mijlocul poporului său, pentru că a dat lui Moloh pe unul din copiii săi, a spurcat^[505] Locașul Meu cel Sfânt și a necinstit^[506] Numele Meu cel sfânt. ⁴ Dacă poporul țării închide ochii față de omul acela, care dă lui Moloh copii de ai săi, și nu-l^[507] omoară, ⁵ Îmi^[508] voi întoarce Eu Fața împotriva^[509] omului aceluia și împotriva familiei lui și-l voi nimici din mijlocul poporului lui, împreună cu toți cei ce curvesc^[510] ca el cu Moloh. ⁶ Dacă^[511] cineva se duce la cei ce cheamă pe morți și la ghicitori ca să curvească după ei, Îmi voi întoarce Fața împotriva omului aceluia și-l voi nimici din mijlocul poporului lui. ⁷ Voi^[512] să vă sfințiți și să fiți sfinți, căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru. ⁸ Să păziți^[513] legile Mele și să le împliniți. Eu^[514] sunt Domnul, care vă sfințesc. ⁹ Dacă^[515] un om oarecare blestemă pe tatăl său sau pe mama sa, să fie pedepsit cu moartea; a blestemat pe tatăl său sau pe mama sa: sângele^[516] lui să cadă asupra lui. ¹⁰ Dacă^[517] un om preacurvește cu o femeie măritată, dacă preacurvește cu nevasta aproapelui său, omul acela și femeia aceea preacurvari să fie pedepsiți cu moartea. ¹¹ Dacă un^[518] om se culcă cu nevasta tatălui său și descoperă astfel goliciunea tatălui său, omul acela și femeia aceea să fie pedepsiți cu moartea; sângele lor să cadă asupra lor. ¹² Dacă^[519] un om se culcă cu noră-sa, amândoi să fie pedepsiți cu moartea; au făcut o^[520] amestecătură de sânge: sângele lor să cadă asupra lor. ¹³ Dacă^[521] un om se culcă cu un om cum se culcă cineva cu o femeie, amândoi au făcut un lucru scârbos; să fie pedepsiți cu moartea, sângele lor să cadă asupra lor. ¹⁴ Dacă^[522] un om ia de neveste pe fată și pe mama ei, este o nelegiuire: să-i ardă în foc, pe el și pe ele, ca nelegiuirea aceasta să nu fie în mijlocul vostru. ¹⁵ Dacă^[523] un om se culcă cu o vită, să fie pedepsit cu moartea, și vita s-o omorâți. ¹⁶ Dacă o femeie se apropie de o vită ca să curvească cu ea, să ucizi și pe femeie, și pe vită; să fie omorâte: sângele lor să cadă asupra lor. ¹⁷ Dacă^[524] un om ia pe soră-sa, fata tatălui său sau fata mamei lui, dacă îi vede goliciunea ei și ea i-o vede pe a lui, este o mișelie; să fie nimiciți sub ochii copiilor poporului lor; el a descoperit goliciunea surorii lui, își va lua pedeapsa pentru păcatul lui. ¹⁸ Dacă^[525] un om se culcă cu o femeie care este la sorocul femeilor și-i descoperă goliciunea, dacă-i descoperă scurgerea și ea își descoperă scurgerea sângelui ei, amândoi să fie nimiciți din mijlocul poporului lor. ¹⁹ Să nu^[526] descoperi goliciunea surorii mamei tale, nici a surorii tatălui tău, căci înseamnă să descoperi^[527] pe ruda ta de aproape: amândoi aceștia își vor lua pedeapsa păcatului. ²⁰ Dacă^[528] un om se culcă cu mătușă-sa, a descoperit goliciunea unchiului său; își vor lua pedeapsa păcatului lor: vor muri fără copii. ²¹ Dacă^[529] un om ia pe nevasta fratelui său, este o necurăție; a descoperit goliciunea fratelui său: nu vor avea copii. ²² Să păziți toate^[530] legile Mele și toate poruncile Mele și să le împliniți, pentru ca țara în care vă duc să vă așez să nu vă verse din gura ei. ²³ Să nu trăiți^[531] după obiceiurile neamurilor, pe care le voi izgoni dinaintea voastră, căci ele au făcut toate aceste lucruri și Mi-este scârbă^[532] de ele. ²⁴ V-am^[533] spus: «Voi le veți stăpâni țara; Eu vă voi da-o în stăpânire: este o țară în care curge lapte și miere.» Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru, care^[534] v-am pus deoparte dintre popoare. ²⁵ Să^[535] faceți deosebire între dobitoacele curate și necurate, între păsările curate și necurate, ca să nu vă spurcați^[536] prin dobitoace, prin păsări, prin toate târâtoarele de pe pământ, pe care v-am învățat să le deosebiți ca necurate. ²⁶ Voi să-Mi fiți sfinți, căci Eu^[537] sunt sfânt, Eu, Domnul; Eu v-am^[538] pus deoparte dintre popoare, ca să fiți ai Mei. ²⁷ Dar, dacă un om^[539] sau o femeie cheamă duhul unui mort sau se îndeletnicește cu ghicirea, să fie pedepsit cu moartea; să-i ucideți cu pietre: sângele^[540] lor să cadă asupra lor’.”

Porunci privitoare la preoți

21 ¹ Domnul a zis lui Moise: „Vorbește preoților, fiilor lui Aaron, și spune-le: ‘Un preot^[541] să nu se atingă de un mort din poporul său, ca să nu se facă necurat; ² afară de rudele lui cele mai de aproape: de mama lui, de tatăl lui, de fiul lui, de fratele lui ³ și de soră-sa care-i încă fecioară, stă lângă el și nu este măritată; afară de aceștia, să nu se atingă de niciun alt mort. ⁴ Ca unul care este fruntaș în poporul lui, să nu se facă necurat atingându-se de un mort. ⁵ Preoții^[542] să nu-și facă un loc pleșuv în cap pentru un mort, să nu-și radă colțurile bărbii și să nu-și facă tăieturi în carne. ⁶ Să fie sfinți pentru Dumnezeul lor și să nu necinstească^[543] Numele Dumnezeului lor, căci ei aduc Domnului jertfele mistuite de foc, mâncarea Dumnezeului lor, de aceea să fie sfinți. ⁷ Să nu-și ia de nevastă o curvă^[544] sau o spurcată, nici o femeie lăsată^[545] de bărbatul ei, căci ei sunt sfinți pentru Dumnezeul lor. ⁸ Să-l socotești ca sfânt, căci el aduce mâncarea Dumnezeului tău; el să fie sfânt pentru tine, căci Eu^[546] sunt sfânt, Eu, Domnul, care vă sfințesc. ⁹ Dacă fata^[547] unui preot se necinstește curvind, necinstește pe tatăl ei: să fie arsă în foc.

Marele preot

¹⁰ Preotul^[548] care este mare preot între frații lui, pe capul căruia a fost turnat untdelemnul pentru ungere și care^[549] a fost închinat în slujba Domnului și îmbrăcat în veșminte sfințite, să nu-și descopere^[550] capul și să nu-și sfâșie veșmintele. ¹¹ Să nu se ducă la niciun^[551] mort; să nu se facă necurat și să nu se atingă nici chiar de tatăl său sau de mama sa. ¹² Să nu iasă^[552] din Sfântul Locaș și să nu necinstească Sfântul Locaș al Dumnezeului său, căci untdelemnul ungerii Dumnezeului său este o^[553] cunună pe el. Eu sunt Domnul. ¹³ Femeia^[554] pe care o va lua el de nevastă să fie fecioară. ¹⁴ Să nu ia nici o văduvă, nici o femeie despărțită de bărbat, nici o femeie spurcată sau curvă, ci femeia pe care o va lua de nevastă din poporul său să fie fecioară. ¹⁵ Să nu-și necinstească sămânța în poporul lui, căci Eu^[555] sunt Domnul, care-l sfințesc’.”

Însușirile preotului

¹⁶ Domnul a vorbit lui Moise și a zis: ¹⁷ „Vorbește lui Aaron și spune-i: ‘Niciun om din neamul tău și din urmașii tăi care va avea o meteahnă trupească să nu se apropie^[556] ca să aducă mâncarea Dumnezeului lui. ¹⁸ Niciun om care va avea o meteahnă trupească nu va putea să se apropie, și anume niciun om orb, șchiop, cu nasul cârn sau cu un mădular^[557] mai lung; ¹⁹ niciun om cu piciorul frânt sau cu mâna frântă; ²⁰ niciun om ghebos sau pipernicit, cu albeață în ochi, care are râie, pecingine sau^[558] boșit. ²¹ Niciun om din neamul preotului Aaron care va avea vreo meteahnă trupească să nu se apropie ca să aducă^[559] Domnului jertfele mistuite de foc; are o meteahnă trupească – să nu se apropie ca să aducă mâncarea Dumnezeului lui. ²² Din mâncarea Dumnezeului lui, fie lucruri preasfinte^[560], fie lucruri sfinte^[561], va putea să mănânce. ²³ Dar să nu se ducă la perdeaua dinăuntru și să nu se apropie de altar, căci are o meteahnă trupească; să nu-Mi necinstească^[562] locașurile Mele cele sfinte, căci Eu sunt Domnul, care îi sfințesc’.” ²⁴ Astfel a vorbit Moise lui Aaron și fiilor săi, și tuturor copiilor lui Israel.

Când să mănânce din jertfe

22 ¹ Domnul a vorbit lui Moise și a zis: ² „Vorbește lui Aaron și fiilor lui ca să^[563] se ferească de lucrurile sfinte, care Îmi sunt închinate^[564] de copiii lui Israel și să nu^[565] necinstească Numele Meu cel sfânt. Eu sunt Domnul. ³ Spune-le: ‘Orice om dintre urmașii voștri și din neamul vostru care se va apropia de lucrurile sfinte pe care le închină Domnului copiii lui Israel și care va avea pe el o necurăție^[566], omul acela să fie nimicit dinaintea Mea. Eu sunt Domnul. ⁴ Orice om din neamul lui Aaron care va avea lepră sau scurgere^[567] de sămânță să nu mănânce din lucrurile sfinte până nu^[568] va fi curat. Tot așa și cel^[569] ce se va atinge de cineva spurcat prin atingerea de vreun mort, de cel^[570] ce va avea o lepădare de sămânță în somn, ⁵ cel^[571] ce se va atinge de o târâtoare și se va spurca sau un^[572] om atins de vreo necurăție oarecare și care se va fi făcut necurat prin ea. ⁶ Cine se va atinge de aceste lucruri va fi necurat până seara; să nu mănânce din lucrurile sfinte decât după ce^[573] își va scălda trupul în apă; ⁷ după asfințitul soarelui va fi curat și, în urmă, va mânca din lucrurile sfinte, căci aceasta este hrana^[574] lui. ⁸ Să nu mănânce dintr-o vită^[575] moartă sau sfâșiată, ca să nu se spurce cu ea. Eu sunt Domnul. ⁹ Să păzească poruncile Mele, ca să nu-și ia^[576] pedeapsa pentru păcatul lor și să nu moară pentru că au necinstit lucrurile sfinte. Eu sunt Domnul, care îi sfințesc.

Cine să nu mănânce din lucrurile sfinte

¹⁰ Niciun^[577] străin să nu mănânce din lucrurile sfinte; cel ce locuiește la un preot ca oaspete și cel tocmit cu ziua să nu mănânce din lucrurile sfinte. ¹¹ Dar robul cumpărat de preot cu preț de argint va putea să mănânce, tot așa și cel născut în casa lui; ei^[578] să mănânce din hrana lui. ¹² Fata unui preot măritată după un străin să nu mănânce din lucrurile sfinte aduse jertfă prin ridicare. ¹³ Dar fata unui preot care va fi rămas văduvă sau despărțită de bărbat, fără să aibă copii și care se va întoarce^[579] în casa tatălui său, ca atunci când^[580] era fată, va putea să mănânce din hrana tatălui ei. Dar niciun străin să nu mănânce din ea. ¹⁴ Dacă un^[581] om mănâncă dintr-un lucru sfânt fără să bage de seamă, să dea preotului prețul lucrului sfânt, adăugând încă o cincime la el. ¹⁵ Preoții să nu^[582] necinstească lucrurile sfinte aduse de copiii lui Israel, pe care le-au adus ei Domnului ca jertfă prin ridicare; ¹⁶ ei vor face să apese^[583] astfel asupra lor păcatul de care s-ar face vinovați mâncând din lucrurile sfinte: căci Eu sunt Domnul, care îi sfințesc’.”

Jertfele să fie fără cusur

¹⁷ Domnul a vorbit lui Moise și a zis: ¹⁸ „Vorbește lui Aaron și fiilor lui, și tuturor copiilor lui Israel și spune-le: ‘Orice^[584] om din casa lui Israel sau dintre străinii din Israel care va aduce o ardere-de-tot Domnului, fie pentru împlinirea unei juruințe, fie ca dar de bunăvoie, ¹⁹ să ia^[585] o parte bărbătească fără cusur din boi, miei sau capre, pentru ca jertfa să fie primită. ²⁰ Să nu aduceți niciuna^[586] care să aibă vreun cusur, căci n-ar fi primită. ²¹ Dacă un^[587] om aduce Domnului din boi sau din oi o jertfă de mulțumire, fie pentru împlinirea^[588] unei juruințe, fie ca dar de bunăvoie, vita pentru jertfă să fie fără cusur, ca să fie primită; să n-aibă niciun cusur în ea. ²² Să n-aduceți niciuna^[589] care să fie oarbă, slută sau ciuntită, care să aibă bube, râie sau pecingine; din acestea să n-aduceți pe altar ca jertfă mistuită^[590] de foc înaintea Domnului. ²³ Ca dar de bunăvoie, vei putea să jertfești un bou sau un miel cu un mădular^[591] prea lung sau prea scurt, dar, ca dar pentru împlinirea unei juruințe, nu va fi primit. ²⁴ Să n-aduceți Domnului un dobitoc cu boașele frânte, stricate, smulse sau tăiate; să nu-l aduceți ca jertfă în țara voastră. ²⁵ Nici să nu luați de la străin^[592] vreunul din aceste dobitoace ca să-l aduceți ca mâncare^[593] Dumnezeului vostru, căci sunt sluțite^[594], au metehne, și n-ar fi primite’.” ²⁶ Domnul a zis lui Moise: ²⁷ „Vițelul^[595], mielul sau iedul, după naștere, să mai rămână șapte zile cu mamă-sa și apoi, de la a opta zi înainte, va fi primit să fie adus Domnului ca jertfă mistuită de foc. ²⁸ Vaca, oaia sau capra să n-o înjunghiați ca jertfă în aceeași zi^[596] cu fătul ei. ²⁹ Când veți aduce Domnului o jertfă^[597] de mulțumire, s-o aduceți așa ca să fie primită. ³⁰ Vita să se mănânce în aceeași zi; să nu lăsați nimic^[598] din ea până a doua zi dimineața. Eu sunt Domnul. ³¹ Să păziți^[599] poruncile Mele și să le împliniți. Eu sunt Domnul. ³² Să nu necinstiți^[600] Numele Meu cel sfânt, ca să^[601] fiu sfințit în mijlocul copiilor lui Israel. Eu sunt Domnul, care vă^[602] sfințesc ³³ și care^[603] v-am scos din țara Egiptului, ca să fiu Dumnezeul vostru. Eu sunt Domnul.”

Sărbătorile. Sabatul

23 ¹ Domnul a vorbit lui Moise și a zis: ² „Vorbește copiilor lui Israel și spune-le: ‘Iată sărbătorile^[604] Domnului, pe care le veți vesti ca adunări^[605] sfinte, iată sărbătorile Mele: ³ Șase^[606] zile să lucrați, dar ziua a șaptea este Sabatul, ziua de odihnă, cu o adunare sfântă. Să nu faceți nicio lucrare în timpul ei: este Sabatul Domnului în toate locuințele voastre.

Paștele

⁴ Iată sărbătorile^[607] Domnului, cu adunări sfinte, pe care le veți vesti la vremile lor hotărâte. ⁵ În luna^[608] întâi, în a paisprezecea zi a lunii, între cele două seri, vor fi Paștele Domnului. ⁶ Și în^[609] a cincisprezecea zi a lunii acesteia, va fi Sărbătoarea Azimilor în cinstea Domnului; șapte zile să mâncați azimi. ⁷ În ziua întâi, să aveți o adunare sfântă: atunci să nu faceți nicio lucrare de slugă. ⁸ Șapte zile să aduceți Domnului jertfe mistuite de foc. În ziua a șaptea să fie o adunare sfântă: atunci să nu faceți nicio lucrare de slugă’.” ⁹ Domnul a vorbit lui Moise și a zis: ¹⁰ „Vorbește copiilor lui Israel și spune-le: ‘Când^[610] veți intra în țara pe care v-o dau și când veți secera semănăturile, să aduceți preotului un snop, ca pârgă^[611] a secerișului vostru. ¹¹ El să legene^[612] snopul într-o parte și într-alta înaintea Domnului, ca să fie primit: preotul să-l legene într-o parte și într-alta, a doua zi după Sabat. ¹² În ziua când veți legăna snopul, să aduceți, ca ardere-de-tot Domnului, un miel de un an, fără cusur; ¹³ să adăugați la el două zecimi de efă din floarea făinii, frământată cu untdelemn, ca dar^[613] de mâncare mistuit de foc, de un miros plăcut Domnului, și să aduceți o jertfă de băutură de un sfert de hin de vin. ¹⁴ Să nu mâncați nici pâine, nici spice prăjite sau pisate până în ziua aceasta, când veți aduce un dar de mâncare Dumnezeului vostru. Aceasta este o lege veșnică pentru urmașii voștri, în toate locurile în care veți locui.

Rusaliile

¹⁵ De a doua zi^[614] după Sabat, din ziua când veți aduce snopul ca să fie legănat într-o parte și într-alta, să numărați șapte săptămâni întregi. ¹⁶ Să numărați cincizeci de zile, până^[615] în ziua care vine după al șaptelea Sabat, și atunci să aduceți Domnului un nou^[616] dar de mâncare. ¹⁷ Să aduceți din locuințele voastre două pâini, ca să fie legănate într-o parte și într-alta; să fie făcute cu două zecimi de efă din floarea făinii și coapte cu aluat: acestea sunt cele dintâi roade^[617] pentru Domnul. ¹⁸ Afară de aceste pâini, să aduceți ca ardere-de-tot Domnului șapte miei de un an, fără cusur, un vițel și doi berbeci; să adăugați la ei darul de mâncare și jertfa de băutură obișnuite, ca dar de mâncare mistuit de foc, de un miros plăcut Domnului. ¹⁹ Să aduceți și un țap^[618], ca jertfă de ispășire, și doi miei de un an, ca jertfă de^[619] mulțumire. ²⁰ Preotul să legene aceste dobitoace într-o parte și într-alta ca dar legănat înaintea Domnului, împreună cu pâinea adusă ca pârgă și cu cei doi miei: ele să fie închinate^[620] Domnului și să fie ale preotului. ²¹ În aceeași zi, să vestiți sărbătoarea și să aveți o adunare sfântă: atunci să nu faceți nicio lucrare de slugă. Aceasta este o lege veșnică pentru urmașii voștri, în toate locurile în care veți locui. ²² Când^[621] vei secera semănăturile din țara voastră, să lași nesecerat un colț din câmpul tău și să nu strângi ce rămâne^[622] de pe urma secerătorilor. Să lași săracului și străinului aceste spice. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru’.”

Anul Nou

²³ Domnul a vorbit lui Moise și a zis: ²⁴ „Vorbește copiilor lui Israel și spune-le: ‘În luna a șaptea^[623], în cea dintâi zi a lunii, să aveți o zi de odihnă^[624], vestită cu sunet de trâmbițe, și o adunare sfântă. ²⁵ Atunci să nu faceți nicio lucrare de slugă și să aduceți Domnului jertfe mistuite de foc’.”

Ziua Ispășirii

²⁶ Domnul a vorbit lui Moise și a zis: ²⁷ „În ziua^[625] a zecea a acestei a șaptea luni, va fi Ziua Ispășirii: atunci să aveți o adunare sfântă, să vă smeriți sufletele și să aduceți Domnului jertfe mistuite de foc. ²⁸ Să nu faceți nicio lucrare în ziua aceea, căci este Ziua Ispășirii, când trebuie făcută ispășire pentru voi înaintea Domnului, Dumnezeului vostru. ²⁹ Oricine nu se va smeri în ziua aceea va fi nimicit^[626] din poporul lui. ³⁰ Pe oricine va face în ziua aceea vreo lucrare oarecare, îl voi^[627] nimici din mijlocul poporului lui. ³¹ Să nu faceți nicio lucrare atunci. Aceasta este o lege veșnică pentru urmașii voștri, în toate locurile în care veți locui. ³² Aceasta să fie pentru voi o zi de Sabat, o zi de odihnă, și să vă smeriți sufletele în ziua aceasta; din seara zilei a noua până în seara următoare, să prăznuiți Sabatul vostru.”

Corturile

³³ Domnul a vorbit lui Moise și a zis: ³⁴ „Vorbește copiilor lui Israel și spune-le: ‘În^[628] a cincisprezecea zi a acestei a șaptea luni, va fi Sărbătoarea Corturilor în cinstea Domnului, timp de șapte zile. ³⁵ În ziua întâi să fie o adunare sfântă: să nu faceți nicio lucrare de slugă în timpul ei. ³⁶ Timp de șapte zile, să aduceți Domnului jertfe mistuite de foc. A opta^[629] zi, să aveți o adunare sfântă și să aduceți Domnului jertfe mistuite de foc; aceasta să fie o adunare^[630] de sărbătoare: să nu faceți nicio lucrare de slugă în timpul ei. ³⁷ Acestea^[631] sunt sărbătorile Domnului, în care veți vesti adunări sfinte, ca să se aducă Domnului jertfe mistuite de foc, arderi-de-tot, daruri de mâncare, jertfe de vite și jertfe de băutură, fiecare lucru la ziua hotărâtă. ³⁸ Afară de aceasta^[632], să păziți Sabatele Domnului și să vă aduceți darurile voastre Domnului, să aduceți toate jertfele făcute pentru împlinirea unei juruințe și toate darurile voastre făcute de bunăvoie. ³⁹ În a cincisprezecea zi a lunii acesteia a șaptea, când veți strânge roadele^[633] țării, să prăznuiți o sărbătoare în cinstea Domnului, timp de șapte zile: cea dintâi zi să fie o zi de odihnă și a opta să fie tot o zi de odihnă. ⁴⁰ În ziua întâi^[634] să luați poame din pomii cei frumoși, ramuri de finici, ramuri de copaci stufoși și de sălcii de râu și să vă bucurați^[635] înaintea Domnului, Dumnezeului vostru, șapte zile. ⁴¹ În fiecare an să prăznuiți^[636] sărbătoarea aceasta în cinstea Domnului, timp de șapte zile. Aceasta este o lege veșnică pentru urmașii voștri. În luna a șaptea s-o prăznuiți. ⁴² Șapte zile să locuiți în^[637] corturi; toți băștinașii din Israel să locuiască în corturi, ⁴³ pentru ca^[638] urmașii voștri să știe că am făcut pe copiii lui Israel să locuiască în corturi, după ce i-am scos din țara Egiptului. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru’.” ⁴⁴ Așa a spus^[639] Moise copiilor lui Israel care sunt sărbătorile Domnului.

Rânduieli privitoare la sfeșnic

24 ¹ Domnul a vorbit lui Moise și a zis: ² „Poruncește^[640] copiilor lui Israel să-ți aducă pentru sfeșnic untdelemn curat de măsline tescuite, ca să țină candelele aprinse neîncetat. ³ Aaron să-l pregătească dincoace de perdeaua dinăuntru, care este înaintea mărturiei, în cortul întâlnirii, pentru ca să ardă neîncetat, de seara până dimineața, în fața Domnului. Aceasta este o lege veșnică pentru urmașii voștri. ⁴ Să așeze candelele în sfeșnicul de aur curat^[641], ca să ardă neîncetat înaintea Domnului.

Pâinile pentru punerea înainte

⁵ Să iei floare de făină și să faci din ea douăsprezece turte^[642]; fiecare turtă să fie făcută din două zecimi de efă. ⁶ Să le pui în două șiruri, câte șase în fiecare șir, pe masa^[643] de aur curat, înaintea Domnului. ⁷ Peste fiecare șir să pui tămâie curată, care să fie pe pâine ca aducere-aminte, ca un dar de mâncare mistuit de foc înaintea Domnului. ⁸ În^[644] fiecare zi de Sabat, să se pună aceste pâini înaintea Domnului, neîncetat: acesta este un legământ veșnic pe care-l vor ține copiii lui Israel. ⁹ Pâinile acestea^[645] să fie ale lui Aaron și ale fiilor lui și^[646] să le mănânce într-un loc sfânt; căci ele sunt pentru ei un lucru preasfânt, o parte din darurile de mâncare mistuite de foc înaintea Domnului. Aceasta este o lege veșnică.”

Pedeapsa împotriva hulitorilor și a ucigașilor

¹⁰ Fiul unei femei israelite și al unui bărbat egiptean, venind în mijlocul copiilor lui Israel, s-a certat în tabără cu un bărbat israelit. ¹¹ Fiul femeii israelite a hulit^[647] și a blestemat^[648] Numele lui Dumnezeu. L-au^[649] adus la Moise. Mamă-sa se numea Șelomit, fata lui Dibri, din seminția lui Dan. ¹² L-au aruncat^[650] în temniță, până^[651] va spune Moise ce va porunci Domnul. ¹³ Domnul a vorbit lui Moise și a zis: ¹⁴ „Scoate din tabără pe cel ce a hulit; toți cei ce l-au auzit să-și pună mâinile^[652] pe capul lui și toată adunarea să-l ucidă cu pietre. ¹⁵ Să vorbești copiilor lui Israel și să le spui: ‘Oricine va blestema pe Dumnezeul lui își va lua^[653] pedeapsa pentru păcatul lui. ¹⁶ Cine va blestema^[654] Numele Domnului va fi pedepsit cu moartea: toată adunarea să-l ucidă cu pietre. Fie străin, fie băștinaș să moară, pentru că a hulit Numele lui Dumnezeu. ¹⁷ Cine^[655] va da unui om o lovitură de moarte să fie pedepsit cu moartea. ¹⁸ Cine^[656] va da unui dobitoc o lovitură de moarte să-l înlocuiască: viață pentru viață. ¹⁹ Dacă cineva rănește pe aproapele lui, să i se facă așa cum a făcut^[657] și el: ²⁰ frântură pentru frântură, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte; să i se facă aceeași rană pe care a făcut-o el aproapelui său. ²¹ Cine va^[658] ucide un dobitoc să-l înlocuiască, dar cine^[659] va ucide un om să fie pedepsit cu moartea. ²² Să aveți aceeași^[660] lege pentru străin ca și pentru băștinaș; căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru’.” ²³ Moise a vorbit copiilor lui Israel; au scos^[661] afară din tabără pe cel ce hulise și l-au ucis cu pietre. Copiii lui Israel au făcut după porunca pe care o dăduse lui Moise Domnul.

Anul sabatic

25 ¹ Domnul a vorbit cu Moise pe muntele Sinai și a zis: ² „Vorbește copiilor lui Israel și spune-le: ‘Când veți intra în țara pe care v-o dau, pământul să se odihnească, să țină un Sabat^[662] în cinstea Domnului. ³ Șase ani să-ți semeni ogorul, șase ani să-ți tai via și să strângi roadele. ⁴ Dar anul al șaptelea să fie un Sabat, o vreme de odihnă pentru pământ, un Sabat ținut în cinstea Domnului: în anul acela să nu-ți semeni ogorul și să nu-ți tai via. ⁵ Să nu seceri ce^[663] va ieși din grăunțele căzute de la seceriș și să nu culegi strugurii din via ta netăiată: acesta să fie un an de odihnă pentru pământ. ⁶ Ceea ce va ieși de la sine din pământ în timpul Sabatului lui, să vă slujească de hrană, ție, robului și roabei tale, celui tocmit de tine cu ziua și străinului care locuiește cu tine, ⁷ vitelor tale și fiarelor din țara ta; tot venitul pământului să slujească de hrană.

Anul de veselie. Răscumpărarea averilor și a robilor

⁸ Să numeri șapte săptămâni de ani, de șapte ori șapte ani, și zilele acestor șapte săptămâni de ani vor face patruzeci și nouă de ani. ⁹ În a zecea zi a lunii a șaptea, să pui să sune cu trâmbița răsunătoare; în Ziua^[664] Ispășirii, să sunați cu trâmbița în toată țara voastră ¹⁰ și să sfințiți astfel anul al cincizecilea. Să vestiți^[665] slobozenia în țară pentru toți locuitorii ei: acesta să fie pentru voi anul de veselie; fiecare^[666] dintre voi să se întoarcă la moșia lui și fiecare dintre voi să se întoarcă în familia lui. ¹¹ Anul al cincizecilea să fie pentru voi anul de veselie; atunci să nu semănați^[667], să nu secerați ce vor aduce ogoarele de la ele și să nu culegeți via netăiată. ¹² Căci este anul de veselie: să-l priviți ca ceva sfânt. Să mâncați ce vă vor da ogoarele^[668] voastre. ¹³ În anul^[669] acesta de veselie, fiecare dintre voi să se întoarcă la moșia lui. ¹⁴ Dacă vindeți ceva aproapelui vostru sau dacă cumpărați ceva de la aproapele vostru, niciunul dintre voi să nu^[670] înșele pe fratele lui. ¹⁵ Să cumperi de la aproapele tău socotind^[671] anii de la anul de veselie, și el să-ți vândă socotind anii de rod. ¹⁶ Cu cât vor fi mai mulți ani, cu atât să ridici prețul și cu cât vor fi mai puțini ani, cu atât să-l scazi, căci el îți vinde numai numărul secerișurilor. ¹⁷ Niciunul dintre voi să nu înșele^[672] deci pe aproapele lui și să te^[673] temi de Dumnezeul tău, căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru. ¹⁸ Împliniți^[674] legile Mele, păziți poruncile Mele și împliniți-le, și veți locui fără frică^[675] în țară. ¹⁹ Țara își va da roadele, veți mânca din ele și vă veți sătura^[676] și veți locui fără frică în ea. ²⁰ Dacă veți zice: «Ce vom^[677] mânca în anul al șaptelea, fiindcă nu^[678] vom semăna și nu vom strânge roadele?». ²¹ Eu vă voi^[679] da binecuvântarea Mea în anul al șaselea, și pământul va da roade pentru trei ani. ²² Când^[680] veți semăna în anul al optulea, veți mânca tot din vechile^[681] roade; până la al nouălea an, până la noile roade, veți mânca tot din cele vechi. ²³ Pământurile să nu se vândă de veci; căci țara^[682] este a Mea, iar voi sunteți la Mine ca niște^[683] străini și venetici. ²⁴ De aceea, în toată țara pe care o veți stăpâni, să dați dreptul de răscumpărare pentru pământuri. ²⁵ Dacă fratele^[684] tău sărăcește și vinde o bucată din moșia lui, cel ce are dreptul de răscumpărare, ruda^[685] lui cea mai de aproape, să vină și să răscumpere ce a vândut fratele său. ²⁶ Dacă un om n-are pe nimeni care să aibă dreptul de răscumpărare și-i stă în putință lui singur să facă răscumpărarea, ²⁷ să^[686] socotească anii de la vânzare, să dea înapoi cumpărătorului ce prisosește și să se întoarcă la moșia lui. ²⁸ Dacă n-are cu ce să-i dea înapoi, lucrul vândut să rămână în mâinile cumpărătorului până la anul de veselie; la anul de veselie^[687], el să se întoarcă la moșia lui și cumpărătorul să iasă din ea. ²⁹ Dacă un om vinde o casă de locuit într-o cetate înconjurată cu ziduri, să aibă drept de răscumpărare până la împlinirea unui an de la vânzare; dreptul lui de răscumpărare să țină un an. ³⁰ Dar, dacă această casă, așezată într-o cetate înconjurată cu ziduri, nu este răscumpărată înainte de împlinirea unui an întreg, ea va rămâne pe veci a cumpărătorului și urmașilor lui; iar în anul de veselie să nu iasă din ea. ³¹ Casele din sate care nu sunt înconjurate cu ziduri să fie privite ca țarini de pământ: ele vor putea fi răscumpărate, și cumpărătorul va ieși din ele în anul de veselie. ³² Cât privește cetățile leviților^[688] și casele pe care le vor avea ei în aceste cetăți, leviții să aibă un drept necurmat de răscumpărare. ³³ Cine va cumpăra de la leviți o casă să iasă în anul^[689] de veselie din casa vândută lui și din cetatea în care o avea; căci casele din cetățile leviților sunt averea lor în mijlocul copiilor lui Israel. ³⁴ Ogoarele așezate în^[690] jurul cetăților leviților nu se vor putea vinde; căci ei le vor stăpâni pe veci. ³⁵ Dacă fratele tău sărăcește și nu mai poate munci lângă tine, să-l sprijini^[691], fie ca străin, fie ca venetic, ca să trăiască împreună cu tine. ³⁶ Să nu^[692] iei de la el nici dobândă, nici camătă: să te temi^[693] de Dumnezeul tău, și fratele tău să trăiască împreună cu tine. ³⁷ Să nu-i împrumuți banii tăi cu dobândă și să nu-i împrumuți merindele tale pe camătă. ³⁸ Eu^[694] sunt Domnul, Dumnezeul tău, care v-am scos din țara Egiptului, ca să vă dau țara Canaanului, ca să fiu Dumnezeul vostru. ³⁹ Dacă^[695] fratele tău sărăcește lângă tine și se vinde ție, să nu-l pui să-ți facă muncă de rob. ⁴⁰ Ci să fie la tine ca un om tocmit cu ziua, ca un venetic; să stea în slujba ta până la anul de veselie. ⁴¹ Atunci, să iasă de la tine el și copiii lui care vor fi^[696] cu el și să se întoarcă în familia lui, la moșia^[697] părinților lui. ⁴² Căci ei sunt^[698] slujitorii Mei, pe care i-am scos din țara Egiptului; să nu fie vânduți cum se vând robii. ⁴³ Să nu-l stăpânești^[699] cu asprime^[700] și să te temi^[701] de Dumnezeul tău. ⁴⁴ Dacă vreți să aveți robi și roabe, să-i luați de la neamurile^[702] care vă înconjoară; de la ele să cumpărați robi și roabe. ⁴⁵ Veți putea să-i cumpărați și dintre copiii străinilor care vor locui la tine și din familiile lor, pe care le vor naște în țara voastră; ei vor fi averea voastră. ⁴⁶ Îi puteți lăsa moștenire^[703] copiilor voștri după voi, ca pe o moșie, și puteți să-i țineți astfel robi pe veci. Dar cât despre frații voștri, copiii lui Israel, nici unul^[704] din voi să nu stăpânească pe fratele său cu asprime. ⁴⁷ Dacă un străin sau un venetic se îmbogățește, și fratele^[705] tău sărăcește lângă el și se vinde străinului care locuiește la tine sau vreunuia din familia străinului, ⁴⁸ el să aibă dreptul de răscumpărare, după ce se va fi vândut: unul din frații lui să poată să-l^[706] răscumpere. ⁴⁹ Unchiul lui sau fiul unchiului lui, sau una din rudele lui de aproape va putea să-l răscumpere sau, dacă are mijloace, să se răscumpere singur^[707]. ⁵⁰ Să facă socoteala cu cel ce l-a cumpărat, din anul când s-a vândut până în anul de veselie, și prețul de plătit va atârna de numărul anilor, care vor fi prețuiți ca ai unui^[708] om tocmit cu plată. ⁵¹ Dacă mai sunt încă mulți ani până la anul de veselie, își va plăti răscumpărarea după prețul anilor acelora și să-l scadă din prețul cu care a fost cumpărat; ⁵² dacă mai rămân puțini ani până la anul de veselie, să le facă socoteala și să-și plătească răscumpărarea după acești ani. ⁵³ Să fie la el ca unul tocmit cu anul; și acela la care va fi să nu se poarte cu asprime cu el sub ochii tăi. ⁵⁴ Iar dacă nu este răscumpărat în niciunul din aceste feluri, să^[709] iasă de la el în anul de veselie, el și copiii lui care vor fi împreună cu el. ⁵⁵ Căci copiii lui Israel sunt^[710] robii Mei; ei sunt robii Mei, pe care i-am scos din țara Egiptului. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.

Binecuvântarea

26 ¹ Să nu vă faceți idoli^[711], să nu vă ridicați nici chip cioplit, nici stâlp de aducere-aminte; să nu puneți în țara voastră nicio piatră împodobită cu chipuri, ca să vă închinați înaintea ei; căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru. ² Să păziți Sabatele^[712] Mele și să cinstiți Locașul Meu cel Sfânt. Eu sunt Domnul. ³ Dacă^[713] veți urma legile Mele, dacă veți păzi poruncile Mele și le veți împlini, ⁴ vă voi trimite^[714] ploi la vreme, pământul^[715] își va da roadele și pomii de pe câmp își vor da rodul. ⁵ Abia veți treiera^[716] grâul și veți începe culesul viei, și culesul viei va ține până la semănătură; veți avea pâine^[717] din^[718] belșug, veți mânca și vă veți sătura și veți locui fără frică în țara voastră. ⁶ Voi^[719] da pace în țară și nimeni nu vă va tulbura^[720] somnul; voi face să piară din țară fiarele^[721] sălbatice și sabia^[722] nu va trece prin țara voastră. ⁷ Veți urmări pe vrăjmașii voștri, și ei vor cădea uciși de sabie înaintea voastră. ⁸ Cinci^[723] dintre voi vor urmări o sută și o sută dintre voi vor urmări zece mii, și vrăjmașii voștri vor cădea uciși de sabie înaintea voastră. ⁹ Eu Mă voi întoarce^[724] spre voi, vă voi^[725] face să creșteți, vă voi înmulți și Îmi voi ține legământul Meu cu voi. ¹⁰ Veți mânca^[726] din roadele cele vechi și veți scoate afară pe cele vechi, ca să faceți loc celor noi. ¹¹ Voi^[727] așeza Locașul Meu în mijlocul vostru și sufletul Meu nu^[728] vă va urî. ¹² Voi^[729] umbla în mijlocul vostru; Eu^[730] voi fi Dumnezeul vostru și voi veți fi poporul Meu. ¹³ Eu^[731] sunt Domnul, Dumnezeul vostru, care v-am scos din țara Egiptului, care v-am scos din^[732] robie; Eu am rupt legăturile jugului vostru și v-am făcut să mergeți cu capul ridicat.

Blestemul

¹⁴ Dar^[733], dacă nu Mă ascultați și nu împliniți toate aceste porunci, ¹⁵ dacă nesocotiți^[734] legile Mele și dacă sufletul vostru urăște rânduielile Mele, așa încât să nu împliniți toate poruncile Mele și să rupeți legământul Meu, ¹⁶ iată ce vă voi face atunci. Voi trimite peste voi groaza^[735], lingoarea^[736] și frigurile, care vor face să vi se stingă^[737] ochii și să piară viața din voi. Sămânța^[738] o veți semăna în zadar, căci o vor mânca vrăjmașii voștri. ¹⁷ Îmi^[739] voi întoarce Fața împotriva voastră și veți fi^[740] bătuți și veți fugi dinaintea vrăjmașilor voștri; cei ce vă urăsc^[741] vă vor subjuga și veți fugi^[742] fără să fiți urmăriți chiar. ¹⁸ Dacă, cu toate acestea, nu Mă veți asculta, vă voi pedepsi de șapte ori^[743] mai mult pentru păcatele voastre. ¹⁹ Voi frânge mândria^[744] puterii voastre, voi face^[745] ca deasupra voastră cerul să fie de fier și pământul, de aramă. ²⁰ Vi se va istovi puterea^[746] fără folos: pământul^[747] vostru nu-și va da roadele și pomii de pe pământ nu-și vor da rodul. ²¹ Dacă și după aceasta vă veți împotrivi și nu veți voi să Mă ascultați, vă voi lovi de șapte ori mai mult pentru păcatele voastre. ²² Voi trimite^[748] împotriva voastră fiarele de pe câmp, care vă vor lăsa fără copii, vă vor nimici vitele și vă vor împuțina; așa că vă vor rămâne drumurile^[749] pustii. ²³ Dacă pedepsele acestea nu vă vor^[750] îndrepta și dacă vă veți împotrivi Mie, ²⁴ Mă voi^[751] împotrivi și Eu vouă și vă voi lovi de șapte ori mai mult pentru păcatele voastre. ²⁵ Voi face^[752] să vină împotriva voastră sabie, care va răzbuna călcarea legământului Meu, și, când vă veți strânge în cetățile voastre, voi trimite^[753] ciuma în mijlocul vostru și veți fi dați în mâinile vrăjmașului. ²⁶ Când vă voi^[754] trimite lipsă de pâine, zece femei vă vor coace pâine într-un singur cuptor și vi se va da pâinea cu cântarul; veți mânca^[755], dar nu vă veți sătura. ²⁷ Dacă, cu^[756] toate acestea, nu Mă veți asculta și dacă vă veți împotrivi Mie, ²⁸ Mă voi împotrivi și Eu vouă^[757] cu mânie și vă voi pedepsi de șapte ori mai mult pentru păcatele voastre. ²⁹ Veți mânca^[758] până și carnea fiilor voștri, veți mânca până și carnea fiicelor voastre. ³⁰ Vă voi nimici^[759] înălțimile pentru jertfă, vă voi dărâma stâlpii închinați soarelui, voi arunca^[760] trupurile voastre moarte peste trupurile moarte ale idolilor voștri și sufletul Meu^[761] vă va urî. ³¹ Vă voi lăsa cetățile^[762] pustii, vă voi pustii locașurile^[763] sfinte și nu voi mai mirosi mirosul plăcut al tămâii voastre. ³² Voi pustii^[764] țara, așa că vrăjmașii voștri care o vor locui vor rămâne încremeniți^[765] văzând-o. ³³ Vă voi^[766] împrăștia printre neamuri și voi scoate sabia după voi. Țara voastră va fi pustiită și cetățile voastre vor rămâne pustii. ³⁴ Atunci, țara^[767] se va bucura de Sabatele ei tot timpul cât va fi pustiită și cât veți fi în țara vrăjmașilor voștri; atunci, țara se va odihni și se va bucura de Sabatele ei. ³⁵ Tot timpul cât va fi pustiită va avea odihna pe care n-o avusese în anii^[768] voștri de Sabat, când o locuiați. ³⁶ În inima acelora dintre voi care vor mai rămâne în viață în țara vrăjmașilor lor, voi băga^[769] frica și îi va urmări până și foșnetul^[770] unei frunze suflate de vânt; vor fugi ca de sabie și vor cădea fără să fie urmăriți. ³⁷ Se vor prăvăli unii^[771] peste alții ca înaintea sabiei, fără să fie urmăriți. Nu veți^[772] putea să stați în picioare în fața vrăjmașilor voștri; ³⁸ veți pieri printre neamuri și vă va mânca țara vrăjmașilor voștri. ³⁹ Iar pe aceia dintre voi care vor mai rămâne în viață îi va apuca durerea^[773] pentru fărădelegile lor, în țara vrăjmașilor lor; îi va apuca durerea și pentru fărădelegile părinților lor.

Primirea din nou

⁴⁰ Își^[774] vor mărturisi fărădelegile lor și fărădelegile părinților lor, călcările de Lege pe care le-au săvârșit față de Mine și împotrivirea cu care Mi s-au împotrivit, păcate din pricina cărora ⁴¹ și Eu M-am împotrivit lor și i-am dus în țara vrăjmașilor lor. Și atunci, inima lor netăiată împrejur^[775] se va smeri^[776] și vor plăti datoria fărădelegilor lor. ⁴² Atunci Îmi voi^[777] aduce aminte de legământul Meu cu Iacov, Îmi voi aduce aminte de legământul Meu cu Isaac și de legământul Meu cu Avraam și Îmi voi aduce aminte de^[778] țară. ⁴³ Țara însă va^[779] trebui să fie părăsită de ei și se va bucura de Sabatele ei în timpul când va rămâne pustiită departe de ei; și ei vor plăti datoria fărădelegilor lor pentru că au nesocotit^[780] poruncile Mele și pentru că sufletul lor a urât legile Mele. ⁴⁴ Dar, și când vor fi în țara vrăjmașilor lor, nu-i voi lepăda^[781] de tot și nu-i voi urî până acolo încât să-i nimicesc de tot și să rup legământul Meu cu ei, căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul lor. ⁴⁵ Ci Îmi voi aduce aminte^[782], spre binele lor, de vechiul legământ prin^[783] care i-am scos din țara Egiptului în^[784] fața neamurilor, ca să fiu Dumnezeul lor. Eu sunt Domnul’.” ⁴⁶ Acestea^[785] sunt rânduielile, poruncile și legile pe care le-a statornicit Domnul între El și copiii lui Israel, pe muntele Sinai^[786], prin Moise.

Juruințele

27 ¹ Domnul a vorbit lui Moise și a zis: „Vorbește copiilor lui Israel și spune-le: ² ‘Când se^[787] vor face juruințe Domnului, dacă e vorba de oameni, ei să fie ai Domnului, după prețuirea ta. ³ Iar prețuirea pe care o vei face unui bărbat, de la douăzeci până la șaizeci de ani, să fie de cincizeci de sicli de argint, după^[788] siclul Sfântului Locaș: ⁴ dacă este femeie, prețuirea să fie de treizeci de sicli. ⁵ De la cinci până la douăzeci de ani, prețuirea să fie de douăzeci de sicli pentru un băiat și de zece sicli pentru o fată. ⁶ De la o lună până la cinci ani, prețuirea să fie de cinci sicli de argint pentru un băiat și de trei sicli de argint pentru o fată. ⁷ De la șaizeci de ani în sus, prețuirea să fie de cincisprezece sicli pentru un bărbat și de zece sicli pentru o femeie. ⁸ Dacă cel ce a făcut juruința este prea sărac ca să plătească prețuirea aceasta făcută de tine, să-l aducă la preot, să-l prețuiască, și preotul să facă o prețuire potrivit cu mijloacele omului aceluia. ⁹ Dacă este vorba de dobitoacele care pot fi aduse ca jertfă Domnului, orice dobitoc care se va da Domnului va fi ceva sfânt. ¹⁰ Să nu-l schimbe și să nu pună unul rău în locul unuia bun, nici unul bun în locul unuia rău; dacă s-ar întâmpla să se înlocuiască un dobitoc cu altul, și unul, și celălalt vor fi sfinți. ¹¹ Dacă este vorba de dobitoacele necurate, care nu pot fi aduse ca jertfă Domnului, să aducă dobitocul la preot, ¹² care-i va face prețuirea după cum va fi bun sau rău și va rămâne la prețuirea preotului. ¹³ Dacă^[789] vrea să-l răscumpere, să mai adauge o cincime la prețuirea lui.

Predarea lucrurilor

¹⁴ Dacă cineva își închină Domnului casa, hărăzind-o Domnului ca un dar sfânt, preotul să-i facă prețuirea după cum va fi, bună sau rea, și să rămână la prețuirea făcută de preot. ¹⁵ Dacă^[790] cel ce și-a închinat Domnului casa vrea s-o răscumpere, să adauge o cincime la prețul prețuirii ei, și va fi a lui. ¹⁶ Dacă cineva închină Domnului un ogor din moșia lui, prețuirea ta să fie după câtimea de sămânță pe care o dă, și anume cincizeci de sicli de argint pentru un omer de sămânță de orz. ¹⁷ Dacă își închină Domnului ogorul, cu începere chiar din anul de veselie, să rămână la prețuirea ta, ¹⁸ dar, dacă își închină Domnului ogorul după anul de veselie, atunci preotul să-i socotească^[791] prețul după numărul anilor care mai rămân până la anul de veselie și să-l scadă din prețuirea ta. ¹⁹ Dacă^[792] cel ce și-a închinat Domnului ogorul vrea să-l răscumpere, atunci să mai adauge o cincime la argintul prețuit de tine, și ogorul să rămână al lui. ²⁰ Dacă nu-și răscumpără ogorul, și-l vinde altui om, nu va mai putea fi răscumpărat. ²¹ Și când va ieși cumpărătorul din el la anul de veselie^[793], ogorul acela să fie închinat^[794] Domnului, ca ogor hărăzit Lui; să fie moșia^[795] preotului. ²² Dacă cineva închină Domnului un ogor cumpărat de el, care nu face parte din moșia^[796] lui, ²³ preotul^[797] să-i socotească prețul după cât face prețuirea până la anul de veselie și omul acela să plătească în aceeași zi prețul hotărât de tine, ca lucru închinat Domnului. ²⁴ În anul de^[798] veselie, ogorul să se întoarcă la acela de la care fusese cumpărat și din moșia căruia făcea parte. ²⁵ Toate prețuirile să se facă în sicli Sfântului Locaș: siclul are douăzeci de ghere^[799].

Ce nu se poate închina

²⁶ Nimeni nu va putea să închine Domnului pe întâiul^[800] născut din vita lui, care chiar este al Domnului ca întâi născut; fie bou, fie miel este al Domnului. ²⁷ Dacă este vorba însă de un dobitoc necurat, să-l răscumpere cu prețul prețuit de tine, mai adăugând^[801] încă o cincime; dacă nu este răscumpărat, să fie vândut după prețuirea ta. ²⁸ Tot^[802] ce va dărui un om Domnului prin făgăduință din ce are nu va putea nici să se vândă, nici să se răscumpere: fie om, fie dobitoc, fie un ogor din moșia lui; tot ce va fi dăruit Domnului prin făgăduință va fi un lucru preasfânt, pentru Domnul. ²⁹ Niciun^[803] om închinat Domnului prin făgăduință nu va putea fi răscumpărat, ci va fi omorât.

Zeciuielile

³⁰ Orice^[804] zeciuială din pământ, fie din roadele pământului, fie din rodul pomilor, este a Domnului; este un lucru închinat Domnului. ³¹ Dacă vrea cineva să răscumpere ceva din zeciuiala lui, să mai adauge o^[805] cincime. ³² Orice zeciuială din cirezi și din turme, din tot ce trece^[806] sub toiag, să fie o zeciuială închinată Domnului. ³³ Să nu se cerceteze dacă dobitocul este bun sau rău și să nu^[807] se schimbe; dacă se înlocuiește un dobitoc cu un altul, și unul, și celălalt vor fi sfinți și nu vor putea fi răscumpărați’.” ³⁴ Acestea^[808] sunt poruncile pe care le-a dat lui Moise Domnul pentru copiii lui Israel, pe muntele Sinai.

1. Exod 19.3; 40.34 35
2. Num 12.4 5
3. Lev 22.18 19
4. Exod 12.5; Lev 3.1; 22.20 21; Deut 15.21; Mal 1.14; Efes 5.27; Evr 9.14; 1 Pet 1.19
5. Exod 29.10 15 19; Lev 3.2 8 13; 4.15; 8.14 22; 16.21
6. Lev 22.21 27; Isa 56.7; Rom 12.1; Fil 4.18
7. Lev 4.20 26 31 35; 9.7; 16.24; Num 15.25; 2 Cron 29.23 24; Rom 5.11
8. Mica 6.6
9. 2 Cron 35.11; Evr 10.11
10. Lev 3.8; Evr 12.24; 1 Pet 1.2
11. Gen 22.9
12. Gen 8.21; Ezec 20.28 41; 2 Cor 2.15; Efes 5.2; Fil 4.18
13. Lev 1:3
14. Lev 1:5
15. Lev 5.7; 12.8; Luca 2.24
16. Lev 6.10
17. Gen 15.10
18. Lev 1:9 13
19. Lev 6.14; 9.17; Num 15.4
20. Lev 2:9; Lev 5.12; 6.15; 24.7; Isa 66.3; Fapte 10.4
21. Lev 7.9; 10.12 13
22. Exod 29.37; Num 18.9
23. Exod 29.2
24. Lev 2:2
25. Exod 29.18
26. Lev 2:3
27. Lev 6.17; Mat 16.12; Marc 8.15; Luca 12.1; 1 Cor 5.8; Gal 5.9
28. Exod 22.29; Lev 23.10 11
29. Marc 9.49; Col 4.6
30. Num 18.19
31. Ezec 43.24
32. Lev 23.10 14
33. 2 Împ 4.42
34. Lev 2:1
35. Lev 2:2
36. Lev 7.11 29; 22.21
37. Lev 1.3
38. Exod 29.10; Lev 1.4 5
39. Exod 29.13 22; Lev 4.8 9
40. Exod 29.13; Lev 6.12
41. Lev 3:1
42. Lev 21.6 8 17 21 22; 22.25; Ezec 44.7; Mal 1.7 12
43. Lev 3:1 7
44. Lev 7.23 25; 1 Sam 2.15; 2 Cron 7.7
45. Lev 6.18; 7.36; 17.7; 23.14
46. Lev 3:16; 7.23; Deut 32.14; Neem 8.10
47. Gen 9.4; Lev 7.26; 17.10 14; Deut 12.16; 1 Sam 14.33; Ezec 44.7 15
48. Lev 5.15 17; Num 15.22; 1 Sam 14.27; Ps 19.12
49. Lev 8.12
50. Lev 9.2
51. Lev 1.3 4
52. Lev 16.14; Num 19.4
53. Lev 8.15; 9.9; 16.18; 5.9
54. Lev 3.3 4 5
55. Exod 29.14; Num 19.5
56. Lev 6.11
57. Evr 13.11
58. Num 15.24; Ios 7.11
59. Lev 5.2-4 17
60. Lev 1.4
61. Lev 4:5; Evr 9.12-14
62. Lev 4:3
63. Num 15.25; Dan 9.24; Rom 5.11; Evr 2.17; Evr 10.10-12; 1 Ioan 1.7; 2.2
64. Lev 4:2 13
65. Lev 4:14
66. Lev 4:4
67. Lev 4:30
68. Lev 3.5
69. Lev 4:20; Num 15.28
70. Lev 4:2; Num 15.27
71. Lev 4:23
72. Lev 4:14 24
73. Lev 3.14
74. Lev 3.3
75. Exod 29.18; Lev 1.9
76. Lev 4:26
77. Lev 4:28
78. Lev 3.5
79. Lev 4:26 31
80. 1 Împ 8.31; Mat 26.63
81. Lev 5:17; Lev 7.18; 17.16; 19.8; 20.17; Num 9.13
82. Lev 11.24 28 31 39; Num 19.11 13 16
83. Lev 5:17
84. Lev 12; 13.15
85. 1 Sam 25.22; Fapte 23.12
86. Marc 6.23
87. Lev 16.21; 26.40; Num 5.7; Ezra 10.11 12
88. Lev 12.8; 14.21
89. Lev 1.14
90. Lev 1.15
91. Lev 4.7 18 30 34
92. Lev 1.14
93. Lev 4.26
94. Num 5.15
95. Lev 2.2
96. Lev 4.35
97. Lev 4.26
98. Lev 2.3
99. Lev 22.14
100. Ezra 10.19
101. Exod 30.13; Lev 27.25
102. Lev 6.5; 22.14; 27.13 15 27 31; Num 5.7
103. Lev 4.26
104. Lev 4.2
105. Lev 5:15; Lev 4.2 13 22 27; Ps 19.12; Luca 12.48
106. Lev 5:1 2
107. Lev 5:15
108. Lev 5:16
109. Ezra 10.3
110. Num 5.6
111. Lev 19.11; Fapte 5.4; Col 3.9
112. Exod 22.7 10
113. Prov 24.28; 26.19
114. Deut 22.1-3
115. Exod 22.11; Lev 19.12; Ier 7.9; Zah 5.4
116. Lev 5.16; Num 5.7; 2 Sam 12.6; Luca 19.8
117. Lev 5.15
118. Lev 4.26
119. Exod 28.39-41 43; Lev 16.4; Ezec 44.17 18
120. Lev 1.16
121. Ezec 44.19
122. Lev 4.12
123. Lev 3.3 9 14
124. Lev 2.1; Num 15.4
125. Lev 2.2 9
126. Lev 2.3; Ezec 44.29
127. Lev 6:26; Lev 10.12 13; Num 18.10
128. Lev 2.11
129. Num 18.9 10
130. Exod 29.37; Lev 6:25; Lev 2.3; 7.1
131. Lev 6:29; Num 18.10
132. Lev 3.17
133. Exod 29.37; Lev 22.3-7
134. Exod 29.2
135. Exod 16.36
136. Lev 4.3
137. Exod 29.25
138. Lev 4.2
139. Lev 1.3 5 11; 4.24 29 33
140. Lev 6:17; Lev 21.22
141. Lev 10.17 18; Num 18.9 10; Ezec 44.28 29
142. Lev 6:16
143. Exod 29.32; 30.29
144. Lev 11.33; 15.12
145. Lev 6:18; Num 18.10
146. Lev 6:25
147. Lev 4.7 11 12 18 21; 10.18; 16.27; Evr 13.11
148. Lev 5; 6.1-7
149. Lev 6.17 25; 21.22
150. Lev 1.3 5 11; 4.24 29 33
151. Exod 29.13; Lev 3.4 9 10,14-16; 4.8 9
152. Lev 6.16-18; Num 18.9 10
153. Lev 2.3
154. Lev 6.25 26; 14.13
155. Lev 2.3 10; Num 18.9; Ezec 44.29
156. Lev 3.1; 22.18 21
157. Lev 2.4; Num 6.15
158. Amos 4.5
159. Num 18.8 11 19
160. Lev 22.30
161. Lev 19.6-8
162. Num 18.27
163. Lev 11.10 11 41; 19.7
164. Lev 15.3
165. Gen 17.14
166. Lev 12; 13; 15
167. Lev 11.24 28
168. Ezec 4.14
169. Lev 7:20
170. Lev 3.17; 17.15; Deut 14.21; Ezec 4.14; 44.31
171. Gen 9.4; Lev 3.17; 17.10-14
172. Lev 3.1
173. Lev 3.3 4 9 14
174. Exod 29.24 27; Lev 8.27; 9.21; Num 6.20
175. Lev 3.5 11 16
176. Lev 7:34
177. Lev 7:34; Lev 9.21; Num 6.20
178. Exod 29.28; Lev 10.14 15; Num 18.18 19; Deut 18.3
179. Exod 40.13 15; Lev 8.12 30
180. Lev 6.9
181. Lev 6.14
182. Lev 25
183. Lev 7:1
184. Exod 29.1; Lev 6.20
185. Lev 7:11
186. Lev 1.2
187. Exod 29.1-3
188. Exod 28.2 4
189. Exod 30.24 25
190. Exod 29.4
191. Exod 29.4
192. Exod 29.5
193. Exod 28.4
194. Exod 28.30
195. Exod 29.6
196. Exod 28.37
197. Exod 36.26-29
198. Exod 29.7; 30.30; Lev 21.10 12; Ps 123.2
199. Exod 29.8 9
200. Exod 29.10; Ezec 43.19
201. Lev 4.4
202. Exod 29.12 36; Lev 4.7; Ezec 43.20 26; Evr 9.22
203. Exod 29.13; Lev 4.8
204. Exod 29.14; Lev 4.11 12
205. Exod 29.15
206. Exod 29.18
207. Exod 29.19 31
208. Exod 29.22
209. Exod 29.23
210. Exod 29.24
211. Exod 29.25
212. Exod 29.26
213. Exod 29.21; 30.30; Num 3.3
214. Exod 29.31 32
215. Exod 29.34
216. Exod 29.30 35; Ezec 43.25 26
217. Evr 7.16
218. Num 3.7; 9.19; Deut 11.1; 1 Împ 2.3
219. Ezec 43.27
220. Exod 29.1; Lev 4.3; 8.14
221. Lev 8.18
222. Lev 4.23; Ezra 6.17; 10.19
223. Lev 2.4
224. Lev 9:6 23; Exod 29.43
225. Lev 9:23; Exod 24.16
226. Lev 4.3; 1 Sam 3.14; Evr 5.3; 7.27; 9.7
227. Lev 4.16 20; Evr 5.1
228. Lev 8.15
229. Lev 4.7
230. Lev 8.16
231. Lev 4.8
232. Lev 4.11; 8.17
233. Lev 1.5; 8.19
234. Lev 8.20
235. Lev 8.21
236. Lev 9:3; Isa 53.10; Evr 2.17; 5.3
237. Lev 1.3 10
238. Lev 9:4; Lev 2.1 2
239. Exod 29.38
240. Lev 3.1
241. Lev 3.5 16
242. Exod 29.24 26; Lev 7.30-34
243. Num 6.23; Deut 21.5; Luca 24.50
244. Lev 9:6; Num 14.10; 16.19 42
245. Gen 4.4; Iuda 6.21; 1 Împ 18.38; 2 Cron 7.1; Ps 20.3
246. 1 Împ 18.39; 2 Cron 7.3; Ezra 3.11
247. Lev 16.1; 22.9; Num 3.3 4; 26.61; 1 Cron 24.2
248. Lev 16.12; Num 16.18
249. Exod 30.9
250. Lev 9.24; Num 16.35; 2 Sam 6.7
251. Exod 19.22; 29.43; Lev 21.6 17 21; Isa 52.11; Ezec 20.41; 42.13
252. Isa 49.3; Ezec 28.22; Ioan 13.31 32; 14.13; 2 Tes 1.10
253. Ps 39.9
254. Exod 6.18 22; Num 3.19 30
255. Luca 7.12; Fapte 5.6 9 10; 8.2
256. Exod 33.5; Lev 13.45; 21.1 10; Num 6.6 7; Deut 33.9; Ezec 24.16 17
257. Num 16.22 46; Ios 7.1; 22.18 20; 2 Sam 24.1
258. Lev 21.12
259. Exod 28.41; Lev 8.30
260. Ezec 44.21; Luca 1.15; 1 Tim 3.3; Tit 1.7
261. Lev 11.47; 20.25; Ier 15.19; Ezec 22.26; 44.23
262. Deut 24.8; Neem 8.2 8 9 13; Ier 18.18; Mal 2.7
263. Exod 29.2; Lev 6.16; Num 18.9 10
264. Lev 21.22
265. Lev 2.3; 6.16
266. Exod 29.24 26 27; Lev 7.31 34; Num 18.11
267. Lev 7.29 30 34
268. Lev 9.3 15
269. Lev 6.26 29
270. Lev 6.30
271. Lev 6.26
272. Lev 9.8 12
273. Ier 6.20; 14.12; Osea 9.4; Mal 1.10 13
274. Deut 14.4; Fapte 10.12 14
275. Isa 65.4; 66.3 17
276. Isa 52.11; Mat 15.11 20; Marc 7.2 15 18; Fapte 10.14 15; 15.29; Rom 14.14 17; 1 Cor 8.8; Col 2.16 21; Evr 9.10
277. Deut 14.9
278. Lev 7.18; Deut 14.3
279. Deut 14.12
280. Mat 3.4; Marc 1.6
281. Lev 14.8; 15.5; Num 19.10 22; 31.24
282. Isa 66.17
283. Lev 15.12
284. Lev 6.28; 15.12
285. Lev 17.15; 22.8; Deut 14.21; Ezec 4.14; 44.31
286. Lev 20.25
287. Exod 19.6; Lev 19.2; 20.7 26; 1 Tes 4.7; 1 Pet 1.15 16
288. Exod 6.7
289. Lev 11:44
290. Lev 10.10
291. Lev 15.19
292. Luca 2.22
293. Lev 15.19
294. Gen 17.12; Luca 1.59; 2.21; Ioan 7.22 23
295. Luca 2.22
296. Lev 5.7; Luca 2.24
297. Lev 4.26
298. Deut 28.27
299. Deut 17.8 9; 24.8; Luca 17.14
300. Lev 11.25; 14.8
301. Num 12.10 12; 2 Împ 5.27; 2 Cron 26.20
302. Exod 9.9
303. Ezec 24.17 22; Mica 3.7
304. Plâng 4.15
305. Num 5.2; 12.14; 2 Împ 7.3; 15.5; 2 Cron 26.21; Luca 17.12
306. Lev 14.44
307. Mat 8.2 4; Marc 1.40 44; Luca 5.12 14; 17.14
308. Num 19.6
309. Evr 9.19
310. Ps 51.7
311. Evr 9.13
312. 2 Împ 5.10 14
313. Lev 13.6
314. Lev 11.25
315. Num 12.15
316. Mat 8.4; Marc 1.44; Luca 5.14
317. Lev 2.1; Num 15.4 15
318. Lev 5.2 18; 6.6 7
319. Exod 29.24
320. Exod 29.11; Lev 1.5 11; 4.4 24
321. Lev 7.7
322. Lev 2.3; 7.6; 21.22
323. Exod 29.20; Lev 8.23
324. Lev 4.26
325. Lev 5.1; 12.7
326. Lev 5.7; 12.8
327. Lev 12.8; 15.14 15
328. Lev 14:10 11
329. Lev 14:12
330. Lev 14:14
331. Lev 14:22; Lev 15.15
332. Lev 14:10
333. Gen 17.8; Num 32.22; Deut 7.1; 32.49
334. Prov 3.33; Zah 5.4
335. Lev 13.51; Zah 5.4
336. Lev 14:4
337. Lev 14:20
338. Lev 13.30
339. Lev 13.47
340. Lev 14:34
341. Lev 13.2
342. Deut 24.8; Ezec 44.23
343. Lev 22.4; Num 5.2; 2 Sam 3.29; Mat 9.20; Marc 5.25; Luca 8.43
344. Lev 11.25; 17.15
345. Lev 6.28; 11.32 33
346. Lev 15:28; Lev 14.8
347. Lev 14.22 23
348. Lev 14.30 31
349. Lev 14.19 31
350. Lev 22.4; Deut 23.10
351. 1 Sam 21.4
352. Lev 12.2
353. Lev 20.18
354. Mat 9.20; Marc 5.25; Luca 8.43
355. Lev 15:13
356. Lev 11.47; Deut 24.8; Ezec 44.23
357. Num 5.3; 19.13 20; Ezec 5.11; 23.38
358. Lev 15:2
359. Lev 15:16
360. Lev 15:19
361. Lev 15:25
362. Lev 15:24
363. Lev 10.1 2
364. Exod 30.10; Lev 23.27; Evr 9.7; 10.19
365. Exod 25.22; 40.34; 1 Împ 8.10-12
366. Evr 9.7 12 24 25
367. Lev 4.3
368. Exod 28.39 42 43; Lev 6.10; Ezec 44.17 18
369. Exod 30.20; Lev 8.6 7
370. Lev 4.14; Num 29.11; 2 Cron 29.21; Ezra 6.17; Ezec 45.22 23
371. Lev 9.7; Evr 5.2; 7.27 28; 9.7
372. 1 Ioan 2.2
373. Lev 10.1; Num 16.18 46; Apoc 8.5
374. Exod 30.34
375. Exod 30.1 7 8; Num 16.7 18 46; Apoc 8.3 4
376. Exod 25.21
377. Lev 4.5; Evr 9.13 25; 10.4
378. Lev 4.6
379. Evr 2.17; 5.2; 9.7 28
380. Lev 16:2; Evr 6.19; 9.3 7 12
381. Exod 29.36; Ezec 45.18; Evr 9.22 23
382. Exod 34.3; Luca 1.10
383. Exod 30.10; Lev 4.7 18; Evr 9.22 23
384. Ezec 43.20
385. Lev 16:16; Ezec 45.20
386. Isa 53.6
387. Isa 53.11 12; Ioan 1.29; Evr 9.28; 1 Pet 2.24
388. Ezec 22.14; 44.19
389. Lev 16:3 5
390. Lev 4.10
391. Lev 15.5
392. Lev 4.12 21; 6.30; Evr 13.11
393. Exod 30.10; Lev 23.27; Num 29.7; Isa 58.3 5; Dan 10.3 12
394. Ps 51.2; Ier 33.8; Efes 5.26; Evr 9.13 14; 10.1 2; 1 Ioan 1.7 9
395. Lev 23.32
396. Lev 4.3 5 16
397. Exod 29.29 30; Num 20.26 28
398. Lev 16:4
399. Lev 16:6,16-18 24
400. Lev 23.31; Num 29.7
401. Exod 30.10; Evr 9.7 25
402. Deut 12.5 15 21
403. Deut 12.5 6 13 14
404. Gen 17.14
405. Gen 21.33; 22.2; 31.54; Deut 12.2; 1 Împ 14.23; 2 Împ 16.4; 17.10; 2 Cron 28.4; Ezec 20.28; 22.9
406. Lev 3.2
407. Exod 29.18; Lev 3.5 11 16; 4.31; Num 18.17
408. Deut 32.17; 2 Cron 11.15; Ps 106.37; 1 Cor 10.20; Apoc 9.20
409. Exod 34.15; Lev 20.5; Deut 31.16; Ezec 23.8
410. Lev 1.2 3
411. Lev 17:4
412. Gen 9.4; Lev 3.17; 7.26 27; 19.26; Deut 12.16 23; 15.23; 1 Sam 14.33; Ezec 44.7
413. Lev 20.3 5 6; 26.17; Ier 44.11; Ezec 14.8; 15.7
414. Lev 17:14
415. Sau: sufletul.
416. Mat 26.28; Marc 14.24; Rom 3.25; 5.9; Efes 1.7; Col 1.14 20; Evr 13.12; 1 Pet 1.2; 1 Ioan 1.7; Apoc 1.5
417. Evr 9.22
418. Lev 7.26
419. Deut 12.16 24; 15.23
420. Ezec 24.7
421. Lev 17:11 12; Gen 9.4; Deut 12.23
422. Exod 22.31; Lev 22.8; Deut 14.21; Ezec 4.14; 44.31
423. Lev 11.25
424. Lev 15.5
425. Lev 5.1; 7.18; 19.8; Num 19.20
426. Lev 18:4; Exod 6.7; Lev 11.44; 19.4 10 34; 20.7; Ezec 20.5 7 19 20
427. Ezec 20.7 8; 23.8
428. Exod 23.24; Lev 20.23; Deut 12.4 30 31
429. Deut 4.1 2; 6.1; Ezec 20.19
430. Ezec 20.11 13 21; Luca 10.28; Rom 10.5; Gal 3.12
431. Exod 6.2 6 29; Mal 3.6
432. Lev 20.11
433. Gen 49.4; Lev 20.11; Deut 22.30; 27.20; Ezec 22.10; Amos 2.7; 1 Cor 5.1
434. Lev 20.17; 2 Sam 13.12; Ezec 22.11
435. Lev 20.19
436. Lev 20.20
437. Gen 38.18 26; Lev 20.12; Ezec 22.11
438. Lev 20.21; Deut 25.5; Mat 14.4; 22.24; Marc 12.19
439. Lev 20.14
440. 1 Sam 1.6 8
441. Lev 20.18; Ezec 18.6; 22.10
442. Lev 20.10; Exod 20.14; Deut 5.18; 22.22; Prov 6.29 32; Mal 3.5; Mat 5.27; Rom 2.22; 1 Cor 6.9; Evr 13.4
443. Lev 20.2; 2 Împ 16.3; 21.6; 23.10; Ier 19.5; Ezec 20.31; 23.37 39
444. 1 Împ 11.7 33; Fapte 7.43; Lev 19.12; 20.3; 21.6; 22.2 32
445. Ezec 36.20; Mal 1.12
446. Lev 20.13; Rom 1.27; 1 Cor 6.9; 1 Tim 1.10
447. Lev 20.15 16; Exod 22.19
448. Lev 20.12
449. Lev 18:30; Mat 15.18-20; Marc 7.21-23; 1 Cor 3.17
450. Lev 20.23; Deut 18.12
451. Num 35.34; Ier 2.7; 16.18; Ezec 36.17
452. Ps 89.32; Isa 26.21; Ier 5.9 29; 9.9; 14.10; 23.2; Osea 2.13; 8.13; 9.9
453. Lev 18:28
454. Lev 18:5 30; Lev 20.22 23
455. Lev 20.22; Ier 9.19; Ezec 36.13 17
456. Lev 18:3 26; Lev 20.23; Deut 18.9
457. Lev 18:24
458. Lev 18:2 4
459. Lev 11.44; 20.7 26; 1 Pet 1.16
460. Exod 20.12
461. Exod 20.8; 31.13
462. Exod 20.4; Lev 26.1; 1 Cor 10.14; 1 Ioan 5.21
463. Exod 34.17; Deut 27.15
464. Lev 7.16
465. Lev 23.22; Deut 24.19-21; Rut 2.15 16
466. Exod 20.15; 22.1 7,10-12; Deut 5.19
467. Lev 6.2; Efes 4.25; Col 3.9
468. Exod 20.7; Lev 6.3; Deut 5.11; Mat 5.33; Iac 5.12
469. Lev 18.21
470. Marc 10.19; 1 Tes 4.6
471. Deut 24.14 15; Mal 3.5
472. Deut 27.18; Rom 14.13
473. Lev 19:32; Gen 42.18; Lev 25.17; Ecl 5.7; 1 Pet 2.17
474. Exod 23.2 3; Deut 1.17; 16.19; 27.19; Ps 82.2; Prov 24.23; Iac 2.9
475. Exod 23.1; Ps 15.3; 50.20; Prov 11.13; 20.19; Ezec 22.9
476. Exod 23.1 7; 1 Împ 21.13; Mat 26.60 61; 27.4
477. 1 Ioan 2.9 11; 3.15
478. Mat 18.15; Luca 17.3; Gal 6.1; Efes 5.11; 1 Tim 5.20; 2 Tim 4.2; Tit 1.13; 2.15
479. 2 Sam 13.22; Prov 20.22; Rom 12.17 19; Gal 5.20; Efes 4.31; Iac 5.9; 1 Pet 2.1
480. Mat 5.43; 22.39; Rom 13.9; Gal 5.14; Iac 2.8
481. Deut 22.9 10
482. Deut 22.11
483. Lev 5.15; 6.6
484. Deut 12.17 18; Prov 3.9
485. Lev 17.10; Deut 12.23
486. Deut 18.10 11 14; 1 Sam 15.23; 2 Împ 17.17; 21.6; 2 Cron 33.6; Mal 3.5
487. Lev 21.5; Isa 15.2; Ier 9.26; 48.37
488. Lev 21.5; Deut 14.1; Ier 16.6; 48.37
489. Deut 23.17
490. Lev 19:3; Lev 26.2
491. Ecl 5.11
492. Exod 22.18; Lev 20.6 27; Deut 18.10; 1 Sam 28.7; 1 Cron 10.13; Isa 8.19; Fapte 16.16
493. Prov 20.29; 1 Tim 5.1
494. Lev 19:14
495. Exod 22.21; 23.9
496. Exod 12.48 49
497. Deut 10.19
498. Lev 19:15
499. Deut 25.13 15; Prov 11.1; 16.11; 20.10
500. Măsură pentru cereale = cam douăzeci de litri.
501. Lev 18.4 5; Deut 4.5 6; 5.1; 6.25
502. Lev 18
503. Lev 18.21; Deut 12.31; 18.10; 2 Împ 17.17; 23.10; 2 Cron 33.6; Ier 7.31; 32.35; Ezec 20.26 31
504. Lev 17.10
505. Ezec 5.11; 23.38 39
506. Lev 18.21
507. Deut 17.2 3 5
508. Lev 17.10
509. Exod 20.5
510. Lev 17.7
511. Lev 19.31
512. Lev 11.44; 19.2; 1 Pet 1.16
513. Lev 19.37
514. Exod 31.13; Lev 21.8; Ezec 37.28
515. Exod 21.17; Deut 27.16; Prov 20.20; Mat 15.4
516. Lev 20:11-13 16 27; 2 Sam 1.16
517. Lev 18.20; Deut 22.22; Ioan 8.4 5
518. Lev 18.8
519. Lev 18.15
520. Lev 18.23
521. Lev 18.22; Deut 23.17; Gen 19.5; Iuda 19.22
522. Lev 18.17; Deut 27.23
523. Lev 18.23; Deut 27.21
524. Lev 18.9; Deut 27.22; Gen 20.12
525. Lev 18.19; 15.24
526. Lev 18.12 13
527. Lev 18.6
528. Lev 18.14
529. Lev 18.16
530. Lev 18.26; 19.37; 18.25 28
531. Lev 18.3 24 30
532. Lev 18.27; Deut 9.5
533. Exod 3.17; 6.8
534. Lev 20:26; Exod 19.5; 33.16; Deut 7.6; 14.2; 1 Împ 8.53
535. Lev 11.47; Deut 14.4
536. Lev 11.43
537. Lev 20:7; Lev 19.2; 1 Pet 1.16
538. Lev 20:24; Tit 2.14
539. Exod 22.18; Lev 19.31; Deut 18.10 11; 1 Sam 28.7 8
540. Lev 20:9
541. Ezec 44.25
542. Lev 19.27 28; Deut 14.1; Ezec 44.20
543. Lev 18.21; 19.12
544. Ezec 44.22
545. Deut 24.1 2
546. Lev 20.7 8
547. Gen 38.24
548. Exod 29.29 30; Lev 8.12; 16.32; Num 35.25
549. Exod 28.2; Lev 16.32
550. Lev 10.6
551. Num 19.14; Lev 21:1 2
552. Lev 10.7
553. Exod 28.36; Lev 8.9 12 30
554. Lev 21:7; Ezec 44.22
555. Lev 21:8
556. Lev 10.3; Num 16.5; Ps 65.4
557. Lev 22.23
558. Deut 23.1
559. Lev 21:6
560. Lev 2.3 10; 6.17 29; 7.1; 24.9; Num 18.9
561. Lev 22.10-12; Num 18.19
562. Lev 21:12
563. Num 6.3
564. Lev 18.21
565. Exod 28.38; Num 18.32; Deut 15.19
566. Lev 7.20
567. Lev 15.2
568. Lev 14.2; 15.13
569. Num 19.11 22
570. Lev 15.16
571. Lev 11.24 43 44
572. Lev 15.7 19
573. Lev 15.5; Evr 10.22
574. Lev 21.22; Num 18.11 13
575. Exod 22.31; Lev 17.15; Ezec 44.31
576. Exod 28.43; Num 18.22 32
577. 1 Sam 21.6
578. Num 18.11 13
579. Gen 38.11
580. Lev 10.14; Num 18.11 19
581. Lev 5.15 16
582. Num 18.32
583. Lev 22:9
584. Lev 1.2 3 10; Num 15.14
585. Lev 1.3
586. Deut 15.21; 17.1; Mal 1.8 14; Efes 5.27; Evr 9.14; 1 Pet 1.19
587. Lev 3.1 6
588. Lev 7.16; Num 15.3 8; Deut 23.21 23; Ps 61.8; 65.1; Ecl 5.4 5
589. Lev 22:20; Mal 1.8
590. Lev 1.9 13; 3.3 5
591. Lev 21.18
592. Num 15.15 16
593. Lev 21.6 17
594. Mal 1.14
595. Exod 22.30
596. Deut 22.6
597. Lev 7.12; Ps 107.22; 116.17; Amos 4.5
598. Lev 7.15
599. Lev 19.37; Num 15.40; Deut 4.40
600. Lev 18.21
601. Lev 10.3; Mat 6.9; Luca 11.2
602. Lev 20.8
603. Exod 6.7; Lev 11.45; 19.36; 25.38; Num 15.41
604. Lev 23:4 37
605. Exod 32.5; 2 Împ 10.20; Ps 81.3
606. Exod 20.9; 23.12; 31.15; 34.21; Lev 19.3; Deut 5.13; Luca 13.14
607. Lev 23:2 37; Exod 23.14
608. Exod 12.6 14 18; 13.3 10; 23.15; 34.18; Num 9.2 3; 28.16 17; Deut 16.1-8; Ios 5.10
609. Exod 12.16; Num 28.18 25
610. Exod 23.16 19; 34.22 26; Num 15.2 18; 28.26; Deut 16.9; Ios 3.15
611. Rom 11.16; 1 Cor 15.20; Iac 1.18; Apoc 15.4
612. Exod 29.24
613. Lev 2.14-16
614. Exod 34.22; Lev 25.8; Deut 16.9
615. Fapte 2.1
616. Num 28.26
617. Exod 23.16 19; 22.29; 34.22 26; Num 15.17-21; 28.26; Deut 26.1
618. Lev 4.23 28; Num 28.30
619. Lev 3.1
620. Num 18.12; Deut 18.4
621. Lev 19.9
622. Deut 24.19
623. Num 29.1
624. Lev 25.9
625. Lev 16.30; Num 29.7
626. Gen 17.14
627. Lev 20.3 5 6
628. Exod 23.16; Num 29.12; Deut 16.13; Ezra 3.4; Neem 8.14; Zah 14.16; Ioan 7.2
629. Num 29.35; Neem 8.18; Ioan 7.37
630. Deut 16.8; 2 Cron 7.9; Neem 8.18; Ioel 1.14; 2.15
631. Lev 23:2 4
632. Num 29.39
633. Exod 23.16; Deut 16.13
634. Neem 8.15
635. Deut 16.14 15
636. Num 29.12; Neem 8.18
637. Neem 8.14-16
638. Deut 31.13; Ps 78.5 6
639. Lev 23:2
640. Exod 27.20 21
641. Exod 31.8; 39.37
642. Exod 25.30
643. 1 Împ 7.48; 2 Cron 4.19; 13.11; Evr 9.2
644. Num 4.7; 1 Cron 9.32; 2 Cron 2.4
645. 1 Sam 21.6; Mat 12.4; Marc 2.26; Luca 6.4
646. Exod 29.33; Lev 8.31; 21.22
647. Lev 24:16
648. Iov 1.5 11 22; 2.5 9 10; Isa 8.21
649. Exod 18.22 26
650. Num 15.34
651. Exod 18.15 16; Num 27.5; 36.5 6
652. Deut 13.9; 17.7
653. Lev 5.1; 20.17; Num 9.13
654. 1 Împ 21.10 13; Ps 74.10 18; Mat 12.31; Marc 3.28; Iac 2.7
655. Exod 21.12; Num 35.31; Deut 19.11 12
656. Lev 24:21
657. Exod 21.24; Deut 19.21; Mat 5.38; 7.2
658. Lev 24:18; Exod 21.33
659. Lev 24:17
660. Exod 12.49; Lev 19.34; Num 15.16
661. Lev 24:14
662. Exod 23.10; Lev 26.34 35; 2 Cron 36.21
663. 2 Împ 19.29
664. Lev 23.24 27
665. Isa 61.2; 63.4; Ier 34.8 15 17; Luca 4.18
666. Lev 25:13; Num 36.4
667. Lev 25:5
668. Lev 25:6 7
669. Lev 25:10; Lev 27.24; Num 36.4
670. Lev 25:17; Lev 19.13; 1 Sam 12.3 4; Mica 2.2; 1 Cor 6.8
671. Lev 27.18 23
672. Lev 25:14
673. Lev 25:43; 19.14 32
674. Lev 19.37
675. Lev 26.5; Deut 12.10; Ps 4.8; Prov 1.33; Ier 23.6
676. Lev 26.5; Ezec 34.25 27 28
677. Mat 6.25 31
678. Lev 25:4 5
679. Exod 16.29; Deut 28.8
680. 2 Împ 19.29
681. Ios 5.11 12
682. Deut 32.43; 2 Cron 7.20; Ps 85.1; Ioel 2.18; 3.2
683. 1 Cron 29.15; Ps 39.12; 119.19; 1 Pet 2.11
684. Rut 2.20; 4.4 6
685. Rut 3.2 9 12; Ier 32.7 8
686. Lev 25:50-52
687. Lev 25:13
688. Num 35.2; Ios 21.2
689. Lev 25:28
690. Fapte 4.36 37
691. Deut 15.7 8; Ps 37.26; 41.1; 112.5 9; Prov 14.31; Luca 6.35; Fapte 11.29; Rom 12.10; 1 Ioan 3.17
692. Exod 22.25; Deut 23.19; Neem 5.7; Ps 15.5; Prov 28.8; Ezec 18.8 13 17; 22.12
693. Lev 25:17; Neem 5.9
694. Lev 22.32 33
695. Exod 21.2; Deut 15.12; 1 Împ 9.22; 2 Împ 4.1; Neem 5.5; Ier 34.14
696. Exod 21.3
697. Lev 25:28
698. Lev 25:55; Rom 6.22; 1 Cor 7.23
699. Efes 6.9; Col 4.1
700. Lev 25:46; Exod 1.13
701. Lev 25:17; Exod 1.17 21; Deut 25.18; Mal 3.5
702. Isa 56.3 6
703. Isa 14.2
704. Lev 25:43
705. Lev 25:25 35
706. Neem 5.5
707. Lev 25:26
708. Iov 7.1; Isa 16.14; 21.16
709. Lev 25:41; Exod 21.2 3
710. Lev 25:42
711. Exod 20.4 5; Deut 5.8; 16.22; 27.15; Ps 97.7
712. Lev 19.30
713. Deut 11.13-15; 28.1-14
714. Isa 30.23; Ezec 34.26; Ioel 2.23 24
715. Ps 67.6; 85.12; Ezec 34.27; 36.30; Zah 8.12
716. Amos 9.13
717. Lev 25.19; Deut 11.15; Ioel 2.19 26
718. Lev 25.18; Iov 11.18; Ezec 34.25 27 28
719. 1 Cron 22.9; Ps 29.11; 147.14; Isa 45.7; Hag 2.9
720. Iov 11.19; Ps 3.5; 4.8; Isa 35.9; Ier 30.10; Ezec 34.25; Osea 2.18; Țef 3.13
721. 2 Împ 17.25; Ezec 5.17; 14.15
722. Ezec 14.17
723. Deut 32.30; Ios 23.10
724. Exod 2.25; 2 Împ 13.23
725. Gen 17.6 7; Neem 9.23; Ps 107.38
726. Lev 25.22
727. Exod 25.8; 29.45; Ios 22.19; Ps 76.2; Ezec 37.26-28; Apoc 21.3
728. Lev 20.23; Deut 32.19
729. 2 Cor 6.16
730. Exod 6.7; Ier 7.23; 11.4; 30.22; Ezec 11.20; 36.28
731. Lev 25.38 42 55
732. Ier 2.20; Ezec 34.27
733. Deut 28.15; Plâng 2.17; Mal 2.2
734. Lev 26:43; 2 Împ 17.15
735. Deut 28.65-67; 32.25; Ier 15.8
736. Deut 28.22
737. 1 Sam 2.33
738. Deut 28.33 51; Iov 31.8; Ier 5.17; 12.13; Mica 6.15
739. Lev 17.10
740. Deut 28.25; Iuda 2.14; Ier 19.7
741. Ps 106.41
742. Lev 26:36; Ps 53.5; Prov 28.1
743. 1 Sam 2.5; Ps 119.164; Prov 24.16
744. Isa 25.11; 26.5; Ezec 7.24; 30.6
745. Deut 28.23
746. Ps 127.1; Isa 49.4
747. Deut 11.17; 28.18; Hag 1.10
748. Deut 32.24; 2 Împ 17.25; Ezec 5.17; 14.15
749. Iuda 5.6; 2 Cron 15.5; Isa 33.8; Plâng 1.4; Zah 7.14
750. Ier 2.30; 5.3; Amos 4.6-12
751. 2 Sam 22.27; Ps 18.26
752. Ezec 5.17; 6.3; 14.17; 29.8; 33.2
753. Num 14.12; Deut 28.21; Ier 14.12; 24.10; 29.17 18; Amos 4.10
754. Ps 105.16; Isa 3.1; Ezec 4.16; 5.16; 14.13
755. Isa 9.20; Mica 6.14; Hag 1.6
756. Lev 26:21 24
757. Isa 59.18; 63.3; 66.15; Ier 21.5; Ezec 5.13 15; 8.18
758. Deut 28.53; 2 Împ 6.29; Plâng 4.10; Ezec 5.10
759. 2 Cron 34.3 4 7; Isa 27.9; Ezec 6.3-6 13
760. 2 Împ 23.20; 2 Cron 34.5
761. Lev 20.23; Ps 78.59; 89.38; Ier 14.19
762. Neem 2.3; Ier 4.7; Ezec 6.6
763. Ps 74.7; Plâng 1.10; Ezec 9.6; 21.2
764. Ier 9.11; 25.11 18
765. Deut 28.37; 1 Împ 9.8; Ier 18.16; 19.8; Ezec 5.15
766. Deut 4.27; 28.64; Ps 44.11; Ier 9.16; Ezec 12.15; 20.23; 22.15; Zah 7.14
767. 2 Cron 36.21
768. Lev 25.2
769. Ezec 21.7 12 15
770. Lev 26:17; Iov 15.21; Prov 28.1
771. Isa 10.4; Iuda 7.22; 1 Sam 14.15 16
772. Ios 7.12 13; Iuda 2.14
773. Deut 4.27; 28.65; Neem 1.8; Ier 3.25; 29.12 13; Ezec 4.17; 6.9; 20.43; 21.23; 33.10; 36.31; Osea 5.15; Zah 10.9
774. Num 5.7; 1 Împ 8.33 35 47; Neem 9.2; Prov 28.13; Dan 9.3 4; Luca 15.18; 1 Ioan 1.9
775. Ier 6.10; 9.25 26; Ezec 44.7; Fapte 7.51; Rom 2.29; Col 2.11
776. 1 Împ 21.29; 2 Cron 12.6 7 12; 32.26; 33.12 13
777. Exod 2.24; 6.5; Ps 106.45; Ezec 16.60
778. Ps 136.23
779. Lev 26:34 35
780. Lev 26:15
781. Deut 4.31; 2 Împ 13.23; Rom 11.2
782. Rom 11.28
783. Lev 22.33; 25.38
784. Ps 98.2; Ezec 20.9 14 22
785. Lev 27.34; Deut 6.1; 12.1; 33.4; Ioan 1.17
786. Lev 25.1
787. Num 6.2; Iuda 11.30 31 39; 1 Sam 1.11 28
788. Exod 30.13
789. Lev 27:15 19
790. Lev 27:13
791. Lev 25.15 16
792. Lev 27:13
793. Lev 25.10 28 31
794. Lev 27:28
795. Num 18.14; Ezec 44.29
796. Lev 25.10 25
797. Lev 27:18
798. Lev 25.28
799. Exod 30.13; Num 3.47; 18.16; Ezec 45.12
800. Exod 13.2 12; 22.30; Num 18.17; Deut 15.19
801. Lev 27:11-13
802. Lev 27:21; Ios 6.17 18 19
803. Num 21.2 3
804. Gen 28.22; Num 18.21 24; 2 Cron 31.5 6 12; Neem 13.12; Mal 3.8 10
805. Lev 27:13
806. Ier 33.13; Ezec 20.37; Mica 7.14
807. Lev 27:10
808. Lev 26.46