Discuție:Originea numelui Prelipcean

O legendă din Bucovina, arată că de mult, pe la Paşti, în satul Prelipcea, de peste Prut, s-au adunat la un loc, feciori şi fete, aşa datina strămoşilor, la ciocnit de ouă roşii. Unii mai câştigau alţii mai perdea, depinde cum le era norocul. Un fecior, care avea succes în spartul ouălor, părea că are un ou mai deosebit încât orice alt ou ciocnea îl spărgea şi îl punea în sân. Aşa a reuşit să spargă ouăle la mai mulţi. La un moment dat, în mulţimea care s-a adunat, erau şi şapte fraţi care au vrut să ciocnească ouăle cu feciorul nostru, care l-a rândul lui cu oul său roşu a reuşit şi le-a spart ouăle celor şapte fraţi. Fraţii văzând că le-a spart ouăle, s-au supărat şi i-au zis să arate oul, pentru că acesta nu este de găină, ci este făcut din altceva mai solid şi nu este ou adevărat.

Feciorul nostru n-a voit să le arate oul, iar atunci fraţii s-au mâniat şi s-a luat la ceartă cu el şi din sfadă în sfadă au ajuns a se lua la bătaie. Băiatul, care locuia în apropiere, văzând că lucrurile se agravează şi că fraţii vor să-l bată, a strigat la tatăl său să îi aducă o spadă, săbii nu erau pe vremea aceea, ca să aibă cu ce să se apere de furia potrivnicilor săi.

Tatăl său auzindu-l şi după glasul ce se auzea, a intuit că lucrurile nu sunt bune, a luat în grabă spada, deoarece pe atunci săbii nu erau, şi într-o clipă a fost la locul unde se întâmpla cearta. Dar nu apucă să ajungă bine la faţa locului şi a întreba ce se petrece pentru că unul dintre cei şapte fraţi apucă un par şi-l lovi în cap culcându-l mort la pământ. În acel moment feciorul, care era tânăr şi voinic, văzându-şi tatăl culcat mort la pământ, i se suise sângele tot sângele la cap de mânie, luă în fugă spada din mâna tatălui, pentru ca mai apoi să îi taie pe toţi şapte fraţi bucăţi.

Văzând, toţi care mai erau pe acolo, cum s-au petrecut faptele rămase încremeniţi şi voind să de-a năvală pentru a face mii de fărâme pe feciorul ucigaş. Dar feciorul a făcut ce a făcut, isteţ fiind, a reuşit şi a scăpat de furia mulţimii. Mai târziu văzând că întregul sat s-a răsculat împotriva sa, de frică să nu fie prins şi să aibă soarta celor care i-a ucis, a părăsit satul, în care s-a născut şi a crescut, îndreptându-se spre amiază, nu se opri până în Horodnic de Jos din ţinutul Rădăuţului.

Ajuns în Horodnic de Jos, stătu în acest sat mulţi ani, fără ca sătenii să-i ştie trecutul, pentru că ajuns aici şi-a schimbat porecla şi a tăinuit numele locului în care s-a născut şi de unde a venit.

Mai târziu, după ce s-au mai calmat spiritele încinse din satul său şi i s-a uitat fapta, însă fiind sigur că nu are ce se mai întoarce în vatra sa, s-a însurat cu o fată din satul unde s-a refugiat. Acestei fete i-a mărturisit că el este din Prelipcea de peste Prut, dar numele lui adevărat n-a dorit a i-l spune.

De atunci şi încoace locuitorii satului în care s-a refugiat feciorul l-au numit Prelipcean, în loc de venetic, după cum îl numeau şi înainte. Mai apoi, Prelipceni s-au numit şi urmaşii săi şi sunt una dintre cele mai numeroase şi răspândite familii româneşti din Horodnic de Jos.

Se poate observa că atât de primitori au fost locuitorii comunei Horodnic de Jos încât au primit o persoană şi l-au numit şi tratat ca fiind unul dintre ei, la fel cum au făcut şi cu alţi indivizi.

Într-un articol din Ziarul Lumina din 10.05.2012 al doamnei Otilia Bălinişteanu, se arată că numele de familie Prelipcean este unul dintre mai vechi nume urmate şi de altele, cum ar fi: Colban, Moroşan, Popescu, Teleagă, Lungoci. La momentul publicării articolului se arăta că dintr-un număr de 800 de familii, 600 poartă numele de Prelipcean.

La momentul actual din populaţia totală a comunei de aproximativ 2500 de persoane, 517 persoane poartă numele de Prelipcean. Notă: acest text a fost adaptat.