Sari la conținut

De pe țărm

De pe țărm
de Panait Cerna
Publicată în „Revista modernă”, I, nr. 14, 21 mai 1901.

Privesc în ochii tăi, femeie,
Și vreau să uit duiosul cânt:
Iubirea este o scânteie
Rătăcitoare pe pământ.

Ai fost amanta care-nșeală
Și totuși eu te iert, Mihlar,
Căci mângâierea ta regală
Preschimbă sufletu-n altar...

În prima zi de-nfiorare
Privim estatic de pe mal
La tinerețea lunei care
S-a smuls ca Venera din val.

Aievea alții-n clipele-aste
Văd poate-n stinse depărtări
Cum crainicul iubirii caste
Apune solitar pe mări.

Un singur gând mă-nfiorează
Sub blânda stelelor risipă!
Iubirea care-ncarcerează
O vecinicie într-o clipă.

Ca luna nopților senine
A pribegit mângâietoare
Și dacă se aprinde-n mine
E semn că-n alte inimi moare!...