Datinile și credințele poporului român/Nașterea Domnului Iisus Hristos

Religiunea Datinile și credințele poporului român de Elena Niculiță-Voronca
Nașterea Domnului Iisus Hristos
Soarele și Domnul Hristos


§ 1. a) Binecuvîntarea dobitoacelor[modifică]

Maica Domnului era tare fără pacat și credea în Dumnezeu; ea era slugă la alt jidan, era fata lui David. La dînsa îmbla ficiorul lui Crăciun și vra s-o ia. Odată a venit el la dînsa cu o alămîie în buzunari. „Ce ai în buzunari, i-a zis Maica Domnului, dă-mi să miros, că tare frumos miroasă.” Și cum a mirosit, a purces grea din duhul sfînt. Domnul Hristos, cînd era Maica Domnului grea, vorbea din pîntece și ea știa că are să fie Dumnezeu, de aceea s-a ascuns de jidani cînd o căutau. Da între jidanii lui Iuda (dracului) să auzeau vorbe că are să vie un împarat nou și ei cunoșteau din stele că s-a născut. Ei au trimis să-l caute și să omoare pre toți copiii, doar îl va omorî și pe Hristos. Maica Domnului l-a ascuns în ieslele oilor, dar berbecii au zis: „Care sînteți cu lapte hrăniți-l și care sînteți sterpe încălziți-l!” Cînd s-a născut Hristos, cu păr de aur, îndată s-a luminat și pe loc a început a vorbi - mă rog, doară e Dumnezeu! - Oițele l-au hrănit și l-au încălzit și, cînd a venit mă-sa, l-a întrebat: „Cum ți-i, dragul mamei?” „Bine, da cum să cheamă dobitoacele aste?” „Oi.” „Blagoslovite să fie și sfințit să fie fruptul lor.” Și de atunci se sfințește de Paști cașul. Pe urmă l-a dus Maica Domnului la porci, de l-a ascuns. Porcii l-au încălzit și l-au hrănit. Cînd a venit Maica Domnului, Domnul Hristos a întrebat-o: „Da dobitoacele aste, mamă, cum să cheamă?” „Porci!” „Apoi blagoslovită să fie carnea de pe dînșii și să se îndulcească oamenii cu ea!” De atunci să taie porcii de Crăciun. S-a dus la vaci, iar așa l-au încălzit și l-au hrănit și iar așa a întrebat-o pe mă-sa: „Da dobitoacele aste mari, cu coarne, cum să cheamă?” „Vite.” „Să fie blagoslovite și ele și din pielea lor să se facă ciubote.” S-a ascuns la cai; dar caii au ros tot fînul de pe dînsul, cît pe ce erau să-l găsască jidanii. Vine mă-sa și-l ia, da Domnul Hristos întreabă: „Da aieste ce-s?” „Aceștia sînt cai, dragul mamei.” „Să nu se mai sature, a zis Dumnezeu, și carnea lor să o mănînce cînii și paserile!” Și chiar așa e.

b) Sfîntul Ioan, botezul, învierea[modifică]

Apoi a trimis Dumnezeu pe Iosif să-i spuie Maicii Domnului să meargă de acolo și-a mers într-o pădure. Acolo a făcut Domnul Hristos o monăstire și a trăit 30 de ani. Da în pădurea ceea era un om - un bețiv - își vînduse toate straiele de pe dînsul și se îmbracase în papură și-și făcuse o cruce-n mînă și îmbla. Cînd s-a împlinit vremea, a mers să-l caute Iosif și cu Domnul Iisus Hristos, ca să-l boteze. Dar el să rușina, căci nu avea straie. Iosif l-a chemat să vie și așa. El și-a făcut o strachină de papură, de-a turnat lui Hristos pe cap și l-a botezat. Apoi, cînd a fost vremea să fie muncit și-a luat rămas bun de la mă-sa și de la tatăl său și s-a dus la Dumnezeu să-l roage ca să-l scape. De trei ori l-a rugat, dar Dumnezeu a spus că nu se poate și că el nu va suferi, numai umbra lui vor munci-o. Apoi s-a dus de și-a căutat 12 apostoli și s-a pus cu dînșii sara la masă. Dar cahalul îl căuta; el vorbise cu Iuda, pe ce-l va cunoaște, că toți îs una? Iuda i-a spus: „Pe care-l voi săruta, să știți că-i el.” Și s-au pus la masă și Domnul Hristos a zis: „Astă sară, unul din voi mă va vinde.” Dar Iuda a zis: „Poate eu?” „Poate”, a zis Domnul Hristos[1]. „Nu se poate, căci noi pentru tine toți ne vom lupta!” (Căci erau toți înarmați.) „Ba pănă la cîntatul cucoșului, toți aveți să vă lepădați de mine!” „Și eu?” - zice Petrea. „Și tu.” Și-a venit cahalul și Iuda l-a sărutat și, cînd a vrut să-l ia, ceilalți toți au sărit cu săbiile. „Lăsați săbiile în teacă, căci cap pentru cap va merge și cine va tăia de sabie va muri!” Atunci au pus săbiile în teacă și, după ce l-a legat, a zis cahalul: „Care mai sînteți tovarășii lui?.” „Eu nu-s!” „Nici eu!” și toți s-au lepadat. L-au luat și-au dat să-i facă o cruce mare și grea, că de abia să o ducă Dumnezeu în spate, și de aceea teslariul e blastamat; dar covaliul, din o căruță de fier ce i-au fost adus, a făcut numai trei piroane - căci zicea că fierul e cruhos - și l-a blagoslovit Dumnezeu. Și l-au îmbrăcat în cămeșă de urzică și pe cap i-au pus cunună de macieși și pe sub unghii i-au bătut cuie de salce (de atuncea e salcea blastamată să nu crească) și l-au pus între un talhari și un hoț. Da împaratul, cînd l-au adus jidanii la dînsul la judecată și strigau că să-l omoare, a trimis de i-a adus apă și a zis că el nu-i află nici o vină și să spălă - și de atunci se spală jidanii, că ei nu-s vinovați. Și zice hoțul cătră talhari: „Eu am ucis, tu ai furat, dar pe acest nevinovat de ce l-au pus pe cruce?” „A fi făcut și el ceva, n-ai grije”, zice hoțul. Și Domnul Hristos a auzit. Vineri l-au pus pe cruce și sîmbătă în mormînt și au pus doi soldați să-i păzască mormîntul. A doua noapte a venit îngerul Domnului, a rădicat piatra și Domnul Hristos a înviat și s-a suit la ceri. Iar soldaților, de lumina ceea li s-au întunecat vederile și stau și azi acolo cu săbiile scoase și, cînd îi întrebi de cînd stau aice, spun că de ieri. Și cît au să mai steie? „Pănă azi!” Atîta vorbesc. Ei, la începutul lunei, sînt tineri, iar la sfîrșit, se fac cu niște bărbi pănă la pămînt.

c) Copiii. Oul. De cînd au jidanii pistrui[modifică]

în noaptea dinspre ziua de Paști, cînd era Iisus în mormînt, jidanii să bucurau foarte. Au tăiat un cucoș, l-au fript și l-au pus pe masă și un pește l-au făcut cu borș și au zis: „Cînd va cînta cucoșul ista și cînd va înota peștele în borș, atunci va învia Hristos!” Deodată cucoșul a început a bate din aripi, iar peștele, cum era bucăți, s-a împreunat și-a început a înota și-a stropit pe jidani cu zamă de aceea. - De atunci au jidanii pistrui. - Iar copiii s-au trezit cîte cu un ou roș în mînă și au strigat: „Hristos a înviat!”

d) Iisus leagă pe diavolul în lanțuri și scoate sufletele de la iad. Veacul lumei[modifică]

La șesă zile a venit Hristos pe pămînt; după aceea a mers în iad și-a scos zapisul lui Adam și toate sufletele din iad. Iar Scaraoschi îi gătise un scaun , ca să se puie să nu se mai scoale de acolo. Cînd l-a poftit să șadă, Domnul Hristos a zis: „Șezi tu întăi, căci eu nu știu cum” și el s-a pus să-i arăte. Atunci Domnul Hristos a blagoslovit să se lege cu lanțurile cele de fier și a zis: „De cîte ori va da țiganul degeaba cu ciocanul pe ilău, să se întărească lanțul tău!” Și dracii tot rod lanțul, dară țiganul îl întărește! Apoi a ieșit Hristos cu sufletele, de le-a dus în rai, iară gura iadului striga: „De ce m-ai lasat gol?” „N-ai grije, fruntea va fi a ta și coada a mea”, a zis Dumnezeu, adecă bogatașii vor fi ai diavolului, iară cei saraci ai lui Dumnezeu. De ciudă, Iuda s-a spînzurat de o răchită - credea că și pe el îl va lua; el nu știa că omul, după ce se îngroapă, sufletul stă trei zile acolo unde a murit - și cînd a venit sufletul lui la iad, iadul era gol; el a făcut întăi pocinocul. Iar Scaraoschi stă legat pănă la a doua judecată.

Lumea asta are să fie 2.000 de ani și ceva, nu se știe cît: un an, doi, zece sau o sută peste 2.000.

Ioan Pisarciuc, Roșa

Note[modifică]

  1. Anton Dragan, Mihalcea, spune că Domnul Hristos l-a îmbracat în sînge pe Iuda, să-l cunoască ceilalți că el e acela ce-l va vinde.