Cultivarea popularității

Sari la navigare Sari la căutare
←← Cine e de vină? Cultivarea popularității
de Ion Luca Caragiale
Legendă puerilă →→
Gazeta poporului, an I, 1895, nr. 247, 3/15 decembrie, p. 1. Nesemnat.

Vorbind mai sus despre pierderea colegiului de Vlașca pentru d. Alex. Lahovari, spuneam că d-sa ar fi nemulțumit adînc o deputăție de mari proprietari și arendași.

Iată cum s-a petrecut aceasta:

Anul trecut, în toiul crizei, d. Alex. Lahovari, trecînd de la moșia d-sale la București, rămîne o seară la Giurgiu la otel de Europa. Cîțiva mari proprietari și arendași, cari tocmai se întruniseră să se consfătuiască, aflînd de prezența d-lui Lahovari, se hotărăsc să meargă la d. ministru să-l roage a face pe guvern să se intereseze mai de aproape de situația precară în care se află agricultorii.

Li se acordă o audiență la opt seara. La opt, deputația e întîmpinată cu să mai așteptați. Oamenii se plimbă pe stradă o oră și mai bine, căci ministrul n-avea anticameră, și tocmai dupa nouă sunt primiți. Ministrul șade pe fotoliu și negustorii în picioare. Își expun pe scurt păsurile, și d. ministru, foarte rece, căscînd din cînd în cînd, le spune că asta nefiind de resortul departamentului respectiv, d-sa nu poate lua nici o inițiativă; dar că, dacă va veni cineva așa în consiliu pot conta domnii aceia pe sprijinul d-sale. Apoi le face semn că audiența e terminată.

Proprietarul vlăscean, care ne-a povestit asta, a adăogat:

„Și poftea acum să-i dăm votul? Să meargă la nenea Castron, nu la mine”.