Chemarea lui Hyperion

Sari la navigare Sari la căutare


Agonie cu maci
de Gavriil Stiharul
Fecioara din depărtări

Zvon de nuntire se aude dinspre cimitir
la ceas tainic de vară când ești o-nchipuire,
din caierul de gânduri îmi torci nevăzut un fir
și țeși fără odihnă cămașa mea de mire.


Dar pânza de păianjen a razelor de lună
prinde în joc de iele luceafărul de vară
și ochiul mi se zbate, și în auz îmi sună
prelunga agonie a astrului de seară.


Un sol trimis de craiul cetății dintre ape
îmi spune să fiu gata, căci ziua-i spre amurg...
Eu – aripa pe care Hyperion o arde –
mă mistui în cuvintele de teamă și de rug.

Această lucrare a fost eliberată în domeniul public de către deținătorul drepturilor de autor.