Ce te legeni...
În formă populară
– „Ce te legeni, codrule,
Fără ploaie, fără vânt,
Cu crengile la pământ?"
– „De ce nu m-aș legăna,
Dacă trece vremea mea!
Ziua scade, noaptea crește
Și frunzișul mi-l rărește.
Bate vântul frunza-n dungă -
Cântăreții mi-i alungă;
Bate vântul dintr-o parte -
Iarna-i ici, vara-i departe.
Și de ce să nu mă plec,
Dacă păsările trec!
Peste vârf de rămurele
Trec în stoluri rândunele,
Ducând gândurile mele
Și norocul meu cu ele.
Și se duc pe rând pe rând,
Zarea lumii-ntunecând,
Și se duc ca clipele,
Scuturând aripele,
Și mă lasă pustiit,
Veștejit și amorțit
Și cu doru-mi singurel,
De mă-ngân numai cu el!"
Singurătate - Lasă-ți lumea ta uitată - Și dacă... - Pajul Cupidon... - Ce te legeni... - Melancolie - Rugăciunea unui dac - Pe aceeași ulicioară... - De câte ori, iubito... - O, rămâi... - Despărțire - Crăiasa din povești - Odă - La mijloc de codru des - Venere și Madonă - Iubind în taină... - Afară-i toamnă - Sunt ani la mijloc - Când iarăși glasul - Trecut-au anii - S-a stins viața falnicei Veneții - Dorința - Mortua est! - Noaptea... - Egipetul - Adio - Ce e amorul? - Lacul - Înger și demon - Floare albastră - Se bate miezul nopții... - Înger de pază - Atât de fragedă... - O, mamă... - Făt-Frumos din tei - Cu mâne zilele-ți adaogi... - Din valurile vremii... - Povestea codrului - Împărat și proletar - Pe lângă plopii fără soț... - Glossă - S-a dus amorul... - Departe sunt de tine... - Freamăt de codru - De-or trece anii... - Te duci... - Peste vârfuri - Somnoroase păsărele... - Revedere - Când amintirile... - Doină - Mai am un singur dor - De-oi adormi - Nu voi mormânt bogat - Iar când voi fi pământ - Epigonii - Călin - Strigoii - Satira I - Satira II - Satira III - Satira IV - Luceafărul - Criticilor mei