Afară-i toamnă
Afară-i toamnă de Mihai Eminescu |
Afară-i toamnă, frunză 'mprăștiată,
Iar vântul svârle 'n geamuri grele picuri;
Și tu citești scrisori din roase plicuri
Și într’un ceas gândești la viața toată.
Pierzându-ți timpul tău cu dulci nimicuri,
N-ai vrea ca nime 'n ușa ta să bată;
Dar și mai bine-i, când afară-i sloată,
Să stai visând la foc, de somn să picuri.
Și eu astfel mă uit din jeț pe gânduri,
Visez la basmul vechiu al zânei Dochii,
În juru-mi ceața crește rânduri-rânduri;
De-odat’aud foșnirea unei rochii,
Un moale pas abia atins de scânduri...
Iar mâni subțiri și reci mi-acopăr ochii.
Singurătate - Lasă-ți lumea ta uitată - Și dacă... - Pajul Cupidon... - Ce te legeni... - Melancolie - Rugăciunea unui dac - Pe aceeași ulicioară... - De câte ori, iubito... - O, rămâi... - Despărțire - Crăiasa din povești - Odă - La mijloc de codru des - Venere și Madonă - Iubind în taină... - Afară-i toamnă - Sunt ani la mijloc - Când iarăși glasul - Trecut-au anii - S-a stins viața falnicei Veneții - Dorința - Mortua est! - Noaptea... - Egipetul - Adio - Ce e amorul? - Lacul - Înger și demon - Floare albastră - Se bate miezul nopții... - Înger de pază - Atât de fragedă... - O, mamă... - Făt-Frumos din tei - Cu mâne zilele-ți adaogi... - Din valurile vremii... - Povestea codrului - Împărat și proletar - Pe lângă plopii fără soț... - Glossă - S-a dus amorul... - Departe sunt de tine... - Freamăt de codru - De-or trece anii... - Te duci... - Peste vârfuri - Somnoroase păsărele... - Revedere - Când amintirile... - Doină - Mai am un singur dor - De-oi adormi - Nu voi mormânt bogat - Iar când voi fi pământ - Epigonii - Călin - Strigoii - Satira I - Satira II - Satira III - Satira IV - Luceafărul - Criticilor mei