Cazul Dan Pârcălab. O lecție de solidaritate/Un jurnalist în greva foamei

←Manifestul. Comunicatul și lista

Cazul Dan Pârcălab. O lecție de solidaritate de Dorin Ștef Un jurnalist în greva foamei

Protestul de la Sighet. Lobby la președinție→

Glasul Maramureșului / 15 ianuarie 2007

Începând de azi, Dan Pârcălab a intrat în greva foamei / Ziarist în celula 5

„Într-un decembrie prea devreme uitat, tineri ai acestei țări au murit pentru că s-au ridicat din genunchi cu speranța că noi vom învăța să stăm drepți în picioare.

Azi, onoarea mea de român maramureșean și ziarist îmi cere să stau drepți, chiar dacă peste mine s-a năpustit urgia nedreptății. Pentru că pe mine mă cheamă Dan Pârcălab și nu Frunză’n Vânt, vă anunț că, începând de luni, 15 ianuarie 2007, ora 06.00, voi intra în greva foamei pentru a protesta împotriva unui sistem absurd, ticăloșit și pervers.

Sunt nebun? Nu. Pur și simplu m-am săturat să mi se bage pumnul în gură, să fiu obligat să accept că albul e negru.

– De ce absurd?

– Pentru că, pe fondul unui război total, între conducerea DIICOT Cluj și „grupul ziariștilor de la Cluj” (arestările din octombrie), numele meu și al săptămânalului pe care îl conduc - Gazeta de Maramureș - au fost terfelite printr-un șir de acțiuni uluitoare, gândite, regizate și executate chirurgical. Asupra cui? Asupra copilului meu, GAZETA, nu un ziar de 4 pagini, ci o revistă de rafinament și atitudine, auditată BRAT la zi.

– De ce ticăloșit?

– Pentru că, adunând în ziar nedreptățile Maramureșului, am deranjat persoane care își închipuie că funcțiile sau afacerile lor mafiote sunt intangibile. Între filele dosarului pe baza căruia am fost judecat și apoi arestat pentru 29 de zile se regăsesc declarațiile sau mărturiile a nouă persoane. Sunt conducătorul „Gazetei” și am scris despre ei, da; am avut dreptate în fiecare caz. Sunt ziarist și aș face-o din nou. Dacă pentru asta merit celula de sub pământ, din arestul IPJ Cluj, fie.

– De ce pervers?

– Pentru că justiția mă poate condamna la 29 de zile de arest pe baza unor simple delațiuni de cea mai joasă speță, fără nicio altă dovadă în plus la dosar. Atrag atenția presei românești, la modul cel mai serios, că, după acest experiment, un ziarist va putea fi arestat și trimis într-o celulă de 6 metri pătrați pe baza unor simple turnătorii. Deranjat, plătit sau învățat-ghidat, orice subiect al unei investigații jurnalistice va putea spune (după ani de zile, ca-n cazul meu) că a fost presat. M-ar onora să aud că profesioniștii adevărați din presă, care nu se tem de DIICOT sau dezinformări, vor avea curiozitatea de a ancheta, în Maramureș, fiecare cărămidă a cazului meu.

Atrag atenția presei străine și ambasadelor occidentale de la București asupra acestui spectacol grotesc - asasinarea morală a unei redacții de ziar - pentru o singură vină: curajul de a spune adevărul.

Eu sau oamenii mei nu am avut de la apariția “Gazetei” niciun proces; acum o hoardă de nevolnici turnători calcă peste numele meu, fără nicio probă, pentru pretinse fapte de acum câțiva ani!

Aud că în Baia Mare, Maramureș, se strâng semnături pentru mine, sunt sute, poate mii. Le mulțumesc tuturor. Poate între silicoane și cupluri celebre, presa centrală va afla de ele. Nu am ce negocia. Sunt nevinovat. E drept, trupul meu aparține DIICOT și Justiției, dar sufletul este al bunului Dumnezeu. Dacă cineva își închipuie că pot fi intimidat, se înșală amarnic. Sunt primul ziarist român (împreună cu Cornel Sabou) care a câștigat un proces cu statul român la CEDO și primul ziarist român arestat după 1 ianuarie 2007, aderarea la UE. Stranii repere. Sper să fiu primul ziarist român care moare în arest, poate așa vă voi convinge că sunt nevinovat.

Poftă bună, ziariști români!

Arestul IPJ Cluj, joi, 11.01.2007, după ora stingerii” (Dan Pârcălab)

Graiul Maramureșului / 15 ianuarie

De astăzi, ora 6.00 / Jurnalistul Dan Pârcălab intră în greva foamei

Ne-a parvenit o scrisoare de la Dan Pârcălab intitulată "Ziarist în celula 5". Este o scrisoare emoționantă pe care nu o vom publica în întregime, dar o vom pune la dispoziția oricui va dori să o citească. Din ea aflăm că, de azi, ora 06.00, jurnalistul maramureșean intră în greva foamei. "Azi, onoarea mea de român maramureșean și ziarist îmi cere să stau drept, chiar dacă peste mine s-a năpustit urgia nedreptății. Pentru că pe mine mă cheamă Dan Pârcălab și nu Frunză'n Vânt, vă anunț că, începând de luni, 15 ianuarie 2007, ora 6.00, voi intra în greva foamei pentru a protesta împotriva unui sistem absurd, ticăloșit și pervers. Între filele dosarului pe baza căruia am fost judecat și apoi arestat pentru 29 de zile se regăsesc declarațiile sau mărturiile a nouă persoane. Sunt conducătorul „Gazetei” și am scris despre ei, da; am avut dreptate în fiecare caz. Sunt ziarist și aș face-o din nou. Dacă pentru asta merit celula de sub pământ, din arestul IPJ Cluj, fie. Atrag atenția presei străine și a ambasadelor occidentale de la București asupra acestui spectacol grotesc - asasinarea morală a unei redacții de ziar - pentru o singură vină: curajul de a spune adevărul”, spune Dan Pârcălab din Arestul IPJ Cluj, joi, 11 ianuarie 2007, după ora stingerii. Sigur, sunt doar câteva idei dintr-o scrisoare mai lungă pe care jurnalistul a trimis-o colegilor și prietenilor. (Radu ȚOLAȘ)

Glasul Maramureșului / 15 ianuarie 2007

Scrisoare deschisă către președintele Traian Băsescu

Pe această cale dorim să informăm opinia publică și toate forurile naționale și internaționale despre o situație fără precedent petrecută în Baia Mare (județul Maramureș), când, în data de 3 ianuarie 2007, în jurul orei 14.00, directorul general al Gazetei de Maramureș, domnul Dan Pârcălab, a fost ridicat de la sediul Gazetei de Maramureș de persoane care nu s-au legitimat, l-au încătușat, l-au transportat la Cluj - unde i s-au adus la cunoștință faptele de care este învinuit, după care a fost depus în arestul IPJ Cluj, ordonanța de reținere fiind luată în aceeași zi, la ora 20.00.

A doua zi, a fost supus unui interogatoriu „maraton”, iar după-amiaza a fost prezentat judecătorului care a emis mandat de arestare pe 29 de zile, considerându-l un pericol concret pentru ordinea publică. În acest timp, nu i s-a asigurat apă și hrană.

Împotriva măsurii arestării s-a declarat recurs care s-a judecat în data de 11 ianuarie 2007, prin respingere, Curtea de Apel Cluj apreciind că subzista temeiul arestării, respectiv că directorul general al Gazetei de Maramureș, prezintă pericol pentru ordinea publică, cu toate că la dosar au fost depuse acte cu semnăturile a circa 200 de jurnaliști maramureșeni, completate de comunicate ale filialelor județene ale partidelor politice (PSD, PC, PNL, PNȚCD), declarații ale unor persoane cu funcții în administrația județului (președintele Consiliului Județean Maramureș, Marinel Kovacs, vicepreședintele Consiliului Județean Maramureș, Pamfil Bercean, directori ai unor servicii publice deconcentrate, ONG-uri, sindicate, composesorate, reprezentanți ai societății civile, cetățeni de toate categoriile sociale, inclusiv oameni de afaceri, parlamentari și europarlamentari, cu toții susținând respectarea principiilor constituționale și procedurale ale Cartei Europene a Drepturilor Omului, referitoare la prezumția de nevinovăție și cercetarea în stare de libertate.

În toată această perioadă, în presa scrisă maramureșeană și națională, la posturile de radio și televiziune locale au fost organizate dezbateri interactive pe această temă, concluzia care s-a desprins fiind de solidaritate cu Dan Pârcălab, pe care nu-l cred în stare de săvârșirea infracțiunilor ce i se rețin în sarcină (aderare la grup infracțional, șantaj și spălare de bani, fapte pentru care sunt cercetați acționari și lucrători din cadrul trustului „Gazeta” și în legătură cu care nu s-a solidarizat nimeni). Pornind de la starea de fapt prezentată, au luat atitudine și specialiști în drept, care au scos în evidență faptul că lui Dan Pârcălab i-au fost încălcate cele mai elementare drepturi și că, legat de reținere și arestare, au fost încălcate normele procedurale.

Astfel, au fost încălcate dispozițiile art. 22, 23, 24 și 30 din Constituția României, referitoare la dreptul la integritatea fizică și psihică, dreptul la libertatea individuală și siguranța persoanei, dreptul la apărare și dreptul la liberă exprimare.

Potrivit textelor invocate, nimeni nu poate fi supus unui tratament degradant sau inuman; reținerea și arestarea fiind posibile numai cu respectarea procedurilor prevăzute de lege; garantat fiind dreptul la apărare pe tot parcursul procesului; libertatea de exprimare fiind inviolabilă.

Dan Pârcălab a fost reținut și încătușat de îndată ce a părăsit sediul Gazetei de Maramureș, fără a fi citat în prealabil, înainte de a i se aduce la cunoștință învinuirea și fără a fi emisă ordonanța de reținere. Dispozițiile articolului 143 și următoarele din Codul de Procedură Penală prevăd că măsura reținerii poate fi luată numai după ascultarea persoanei în cauză în prezența apărătorului și dacă sunt probe sau indicii temeinice că a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, măsura putând dura cel mult 24 de ore, din durata măsurii deducându-se timpul cât persoana a fost privată de libertate ca urmare a măsurii administrative a conducerii la sediul poliției.

Arestarea a avut ca temei de drept dispozițiile articolului 148, litera „f”, din Codul de Procedură Penală potrivit cărora măsura arestării preventive poate fi luată și în situația în care inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de patru ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Opinia generală a fost că la dosar nu există probele la care face referire textul invocat pentru a face dovada pericolului concret pentru ordinea publică și că solidaritatea fără precedent în jurul lui Dan Pârcălab demonstrează contrariul celor reținute de instanță. Jurnaliștii maramureșeni au constatat cu surprindere că sunt ținta indirectă a unei forme de agresiune nejustificată în raport cu demersurile de presă; că s-a creat un precedent periculos cu repercusiuni asupra dreptului constituțional al libertății de exprimare, în raport cu drepturile constituționale la petiție ale potentaților vremii și care beneficiază, în caz de cercetare, de un tratament preferențial, nefiind cercetați în stare de arest, deși infracțiunile reținute în sarcina lor depășesc cu mult gravitatea celor de care este învinuit Dan Pârcălab.

Vă rugăm să susțineți demersul nostru care nu se vrea altceva decât o solidaritate pentru respectarea drepturilor și libertăților constituționale, a egalității în fața justiției fără discriminări de ordin social și economic.(Comitetul de Inițiativă pentru Asociația Jurnaliștilor din Maramureș)

Detectivul de presă / 15 ianuarie 2007

Dan Pârcălab a trecut la autoprotest / Greva foamei după gratii

Solidaritatea cu colegul nostru Dan Pârcălab capătă de azi forme noi. Dan ne-a anunțat, prin intermediul unei scrisori trimise printr-un coleg de la Gazeta de Maramureș, că va intra în greva foamei. Ziariștii din presa centrală au devenit interesați de caz și au demarat o serie de documentări care își vor vedea efectul zilele viitoare în cele mai importante publicații. Azi, o delegație a reprezentanților unor segmente media îi vor înmâna președintelui Traian Băsescu o scrisoare deschisă în care este descris cazul Dan Pârcălab. Mâine va avea loc și un marș de solidaritate al celor din presă, la care și-au anunțat prezența și persoane din afara breslei. Iată în continuare scrisoarea lui Dan Pârcălab, scrisă în celulă, precum și scriesoarea deschisă către șeful statului. (Adi Rusu) – urmează scrisorile.

Detectivul de presă / 15 ianuarie 2007

Dacă tăceai, liber rămâneai, Dane!

Ziariștii pot fi și filosofi în același timp, dar în scriitura de presă, de investigații, filosofia nu are ce căuta. Mesajul omului de anchetă trebuie să fie ca o lance ascuțită, să fluiere-n vânt și să taie perfect ca bisturiul chirurgului. Erorile nu sunt bune și ucid nemeritat. Ziaristul are menirea să fie exact, precum ceasul de la Big Ben, dar acest lucru nu este întru totul posibil.

Omul de presă nu este o mașinărie și de aceea nu poate funcționa perfect. Are slăbiciuni de tot felul, cu toate că, e real, momentele de adevărată artă jurnalistică îl scot în față, îl fac mare. Tărâmul anonimatului și în bresla noastră e nelimitat. Îl depășesc doar rebelii, acei oameni de o nebunie neînțeleasă, în afara sistemului. Oamenii care ar fi în stare să-și piardă o mână pentru o fotografie, să-și riște viața pentru un reportaj și libertatea pentru o serie de anchete. Ai de ales. Să rămâi în zona sigură sau neutră ori nu.

Când evadezi trebuie să-ți anunți mai întâi familia să se obișnuiască cu fața ta zâmbind mai rar, cu fruntea mai încruntată decât până acum și cu puține zile în care să te vadă devreme acasă. Mai întâi trebuie să-ți angajezi cardiolog și internist. Dacă nu ai avut ulcer, insomnii, tensiune oscilantă, căderi de calciu, nu-i nicio problemă. Ți le aduce parcă Moș Crăciun și iepurașul. Într-o bună zi, te trezești că le ai pe toate. De aici începe lupta. Cu cât ești mai corect, ți se va spune că ești un om tot mai rău. Ajungi un nesuferit, un nemernic pentru trepădușii care vor să se realizeze mai repede și mai bine pe spinarea societății, dar și a ta. Tu ești pentru ei o trambulină pe care nu o pot rata. Dacă nu, îi ai dușmani pe viață. Te așteaptă în haite. Îți numără virgulele din materiale și se bucură dacă te îngrași sau dacă slăbești. Atunci ei știu că ceva nu-ți merge. Se interesează ce fel de cafea bei și dacă ai fost în ultima vreme la doctor.

La fiecare Revelion îți spun în glumă „La mulți ani””. Dacă te văd la mare, speră să te îneci. Fiecare nemernic îmbogățit ilicit din bani publici se întreabă de ce vrei să-ți începi o ediție de ziar tocmai cu el, când există pe lumea asta lichele și mai mari. Dan Pârcălab are ceva din trăsăturile portretului robot al jurnalistului care a evadat de mult din turmă. N-a tăcut, și n-a tăcut, și n-a tăcut. L-au așteptat în haită. Putea rămâne liber. Dar continuă să muște și din pușcărie. În curând, îi vor schimba gratiile pentru că le va rupe cu dinții. Agitatorii nu dorm nici ei. Am vorbit într-o emisiune despre situația lui Dan. Niște informatori de bine l-au anunțat pe Florin Marinca de faptul că m-am referit și la el. Nici vorbă. Când am avut ceva de spus, am spus-o. Precum Dan. Nu tac, și nu tac, și nu tac. (Adi Rusu)

AXA TV / ianuarie 2007

Emisiunea "Ediția de Maramureș": Bulgărele Pârcălab

Redactor: Romeo Dobocan; Invitați: Bogdan Eduard, director executiv Orizont TV Baia Mare; Marian Ilea, editor-șef Glasul Maramureșului

Romeo Dobocan: Sunteți doi jurnaliști care practic ați inițiat această campanie de susținere a lui Dan Pârcălab. Domnilor, oare nu cumva presa a mușcat o momeală în acest caz? Sau, mai bine zis, de ce era necesară solidaritatea presei maramureșene în cazul Dan Pârcălab?

Marian Ilea: Până și cetățenii simpli, care nu fac parte din breaslă, au înțeles că aici este de fapt vorba de o lecție care trebuie învățată. În al doilea rând, dacă am fi fost tăbăcari, niciunul dintre noi nu ar fi fost reținut de către DIICOT, pentru că am fi dat sponsorizări sub formă de cojoace ș.a.m.d. și așa i-am fi avut la mână pe toți. Fiind oameni de presă, noi nu dăm nimic. Ei au sentimentul că ne au la mână. Nu cred. Pe de altă parte, dând drumul la acest bulgăre, cazul Pârcălab în sine, în jurul presei, în ultimii 17 ani, s-au adunat mii de nedreptățiți. Toți acești oameni nu vin acum să spună: „De ce îl apărați voi acum pe Pârcălab?”. Este vorba de fapt de o solidaritate comunitară în jurul unor instituții ale statului, care sunt de factură represivă. Faptul că întreaga breaslă a făcut front comun cu un apel ce înseamnă respectarea normalității și legalității nu înseamnă „punerea boilor în spatele căruței”. Este aberant ceea ce se întâmplă în România, unde trebuie să faci scandal și să te solidarizezi ca instituțiile să respecte legile pe care ei sau ele le-au elaborat. Nu noi am hotărât să încălcăm legile. Noi nu facem decât să respectăm aceste legi și, mai mult decât atât, suntem în permanență puși sub tirurile aberante ale celor despre care scriem și care calcă pe bec. Zeci de anchete care s-au scris din Maramureș și din România n-au determinat instituțiile statului să facă achete și să vadă care sunt infractorii. Când se fură o găină, nu-i nicio problemă, când se taie un copac de către un țăran, așijderea. Însă când mahării apar în vizor, acolo sunt foarte mari probleme. Ei nu pot să stea în aresturi, ei sunt judecați în libertate... Există în România legea asta privind prezumția de nevinovăție și trebuie să o respectăm, dar această lege nu se mai respectă acolo unde este vorba de „pixuri” și nu de oameni. Dintotdeauna, cele mai periculoase au fost pixurile și nu armele, așa cum se crede.

Romeo Dobocan: Aveți în acest moment toate datele care să susțină demersul pe care l-ați început?

Marian Ilea: Sigur că da. Avem inclusiv pseudoacuza care înseamnă aderare la grup infracțional, care este extrasă dintr-un soi de declarație dată de Vlașin și care-i foarte subțire. Pe de altă parte, avem convingerea clară că Dan Pârcălab nu este un pericol social. Dacă era pericol social, era altceva. Iarăși, din altă parte, se vine și se spune că la cota de infracțiuni produse, alea care sună foarte bine din coadă, pedeapsa-i de la patru ani în sus, ori la ora asta DIICOT-ul trebuie să se ocupe, conform unei hotărâri date de Guvern în data de 22 decembrie 2006, de la cinci ani în sus, de infracțiuni extrem de grave, de terorism. Astfel, spunem sigur că DIICOT-ul nu respectă legile și regulamentul pentru care a fost înființat. Bogdan Eduard: S-a acumulat o tensiune foarte mare în rândul jurnaliștilor maramureșeni. Ceea ce se întâmplă acum în Maramureș este o lecție pentru toată țara. Eu unul de aia fac emisiunile foarte lungi, pentru că știu că sunt monitorizate. Și nu pot să fac emisiuni numai eu sau Marian Ilea. Să muncească și cel care notează fiecare cuvânt pe care-l spunem. Să scrie și el măcar cinci-șase ore. Din punctul meu de vedere, noi nu mai discutăm deja de cazul Dan Pârcălab. Pentru mine, miza nu este Pârcălab. Miza pentru mine o reprezintă deja niște principii. Săpând tare în acest caz, ajungem tare în adâncul sistemului juridic românesc, prin care noi nu avem ce căuta în UE. În România, din păcate, legea se mai face încă doar cu mușchiul.

Marian Ilea: Ieri s-a întâmplat ceva ce nu s-a mai întâmplat niciodată în România. S-a văzut cum pe prima pagină a Glasului Maramureșului scrie „Cumpărați Gazeta de Maramureș”. E presă concurentă. Există un front comun la nivel mediatic în Maramureș cum eu încă nu am întâlnit. Astăzi am aflat un lucru deosebit de interesant pentru SPP: 12 autobuze din Borșa vor porni luni la podul din Sighetu Marmației, unde se întâlnește Traian Băsescu cu Viktor Iușcenko. Mi-au spus că sunt pregătiți și au nevoie doar să știe ora la care trebuie să fie la pod. „Vrem să protestăm pentru Dan Pârcălab. Știm ce-o scris băiatul ăsta. Știam că a apărat dreptatea și că tot ce a scris în ziar este adevărat”. (...) Important este că, astăzi, prin prisma acestui demers de susținere a lui Dan Pârcălab, se înființează Clubul Maramureșean de Presă (CMP). Presa națională se va întreba poate de ce este nevoie de acest organism din moment ce există Clubul Român de Presă (CRP). CRP tinde să ia proporții patronale, ori CMP va cuprinde numai jurnaliști în el. Patronatul nu are ce căuta în el.

Romeo Dobocan: Există în Maramureș niște organisme de presă. De ce acest Club nu a fost conceput de ele. Eu m-am simțit rănit de faptul că altcineva trebuie să se gândească la lucrurile astea.

Bogdan Eduard: Dacă ele nu au reacționat, înseamnă că nu sunt funcționabile. Ele au mai mult formă de cenaclu, ori acestea, în general, nu reacționează. Cazul Dan Pârcălab s-a transformat deja într-un set de principii pe care societatea civilă a sărit să le apere. Acesta este de fapt rolul societății civile. Maramureșul a făcut înaintea unor județe mai mari ale României și înaintea unor zone importante ale Europei, în mod inconștient, un pas formidabil. Reacția care are loc în aceste zile în Maramureș, o să vedeți, va fi studiată de analiști, de sociologi, pentru că este prima reacție vie a societății civile. În momentul în care jurnaliștii, composesoratele, clasa politică și oamenii simpli se solidarizează, nu în jurul lui Pârcălab, ci în jurul ideii că nu poți fi săltat de pe stradă ca un boschetar într-o țară democrată.

Romeo Dobocan: Ați pomenit de aderarea clasei politice la această acțiune a jurnaliștilor băimăreni. Îl avem în legătură telefonică directă pe avocatul Cristian Niculescu Țâgârlaș. S-au încălcat sau nu normele procedurale în cazul lui Dan Pârcălab?

Cristian Niculescu Țâgârlaș: Mai mult decât încălcarea unor norme, eu cred că mai grav este că s-au încălcat un principiu și o regulă de judecare în libertate a oricărei persoane care este prezumată în cele din urmă ca fiind nevinovată. Până în acest moment, au fost audiate niște părți vătămate. Probabil mai urmează audierea altor martori în calitate de martori.

Romeo Dobocan: Ați văzut și dosarul despre care se spune că ar cuprinde niște note sau convorbiri telefonice?

Cristian Niculescu Țâgârlaș: Da. Sunt aproape cinci volume de înregistrări telefonice, dar niciuna dintre convorbiri nu se referă la Dan Pârcălab. Parcurgând aceste dosare, pot spune că telefonul lui Pârcălab nu a fost înregistrat.

Romeo Dobocan: Este sau nu cazul lui Pârcălab un caz politic?

Marian Ilea: Evident că este un caz politic. În primul rând, argumentez cu faptul că până și ordonanța dată de DIICOT nu este respectată. Toată taravura a pornit de la un individ care se numește Chertez (?), care este consilierul pe probleme de agricultură a domnului Călin Popescu-Tăriceanu. Sunt niște indivizi care se uită acum la noi la televizor și știu că ei au tras niște sfori.

Bogdan Eduard: Eu vreau să le mulțumesc unor oameni onești din DIICOT care și-au dat seama că avem dreptate în demersul nostru și au aderat la principiile noastre. Mai mult, vreau să le mulțumesc acestora că ne oferă în sfârșit informații corecte. Numai așa am putut ajunge și noi la concluzia că există interese politice în cazul lui Dan Pârcălab. Există deci și acolo oameni care s-au săturat de toți boșorogii din Serviciile Secrete Românești.