Biblia/Vechiul Testament/Proverbele/Capitolul 8
- Oare înțelepciunea nu strigă ea și priceperea nu-și ridică glasul său?
- Pe vârfurile cele mai înalte, pe cale, la răspântiile drumurilor stă,
- Pe lângă porți, în împrejurimile cetății, la intrarea porților, strigă tare:
- "Către voi, oamenilor, se îndreaptă strigătul meu și glasul meu către voi, fii ai oamenilor.
- Voi, cei simpli, învățați cumințenia și voi, cei nebuni, înțelepțiți-vă!
- Ascultați, căci voi spune lucruri mărețe și buzele mele se deschid pentru a înălța ceea ce este drept;
- Căci gura mea grăiește adevărul și buzele mele se dezgustă de fărădelege.
- Toate graiurile gurii mele sunt întru dreptate, în ele nu este nimic sucit și fără rost;
- Toate sunt lămurite pentru cel priceput și drepte pentru cei ce au aflat știința.
- Luați învățătura mea mai degrabă decât argintul și știința mai mult decât aurul cel mai curat,
- Căci înțelepciunea este mai bună decât pietrele prețioase și nici lucrurile cele mai prețioase nu au valoarea ei.
- Eu, înțelepciunea, locuiesc împreună cu prevederea și stăpânesc știința și buna-chibzuială.
- Frica de Dumnezeu este urgisirea răului. Mândria și obrăznicia, calea răutății și gura cea aprigă le urăsc eu.
- Al meu este sfatul și buna-chibzuială, eu sunt priceperea, a mea este puterea.
- Prin mine împărățesc împărații și principii rânduiesc dreptatea.
- Prin mine cârmuiesc dregătorii și mai-marii sunt judecătorii pământului.
- Eu iubesc pe cei ce mă iubesc și cei ce mă caută mă găsesc.
- Cu mine este bogăția și mărirea, averea vrednică de cinste și dreptatea.
- Rodul meu e mai bun decât aurul și decât aurul cel mai curat, și ceea ce vine de la mine este mai de preț decât argintul lămurit.
- Merg pe calea dreptății, în mijlocul căilor judecății drepte,
- Ca să dau celor ce mă iubesc bogății și să le umplu cămările lor.
- Domnul m-a zidit la începutul lucrărilor Lui; înainte de lucrările Lui cele mai de demult.
- Eu am fost din veac întemeiată de la început, înainte de a se fi făcut pământul.
- Nu era adâncul atunci când am fost născută, nici chiar izvoare încărcate cu apă.
- Înainte de a fi fost întemeiați munții și înaintea văilor eu am luat ființă.
- Când încă nu era făcut pământul, nici câmpiile, nici cel dintâi fir de praf din lume,
- Când El a întemeiat cerurile eu eram acolo; când El a tras bolta cerului peste fața adâncului,
- Când a întărit norii sus și izvoarele adâncului curgeau din belșug,
- Când El a pus hotar mării, ca apele să nu mai treacă peste țărmuri și când El a așezat temeliile pământului,
- Atunci eu eram ca un copil mic alături de El, veselindu-mă în fiecare zi și desfătându-mă fără încetare în fața Lui;
- Dezmierdându-mă pe rotundul pământului Lui și găsindu-mi plăcerea printre fiii oamenilor.
- Și acum, fiilor, ascultați-mă! Fericiți sunt cei ce păzesc căile mele!
- Ascultați învățătura, ca să ajungeți înțelepți, și nu o lepădați.
- Fericit este omul care ascultă de mine și veghează în fiecare zi la porțile mele și cel ce străjuiește lângă pragul casei mele!
- Cel ce mă află, a aflat viața și dobândește har de la Domnul;
- Iar cel ce păcătuiește împotriva mea își păgubește viața lui. Toți cei ce mă urăsc pe mine iubesc moartea".
| ▲ Începutul paginii. |