Biblia/Vechiul Testament/Proverbele/Capitolul 7
| ←←Capitolul 6 | Biblia de [[Autor:{{{autor}}}|{{{autor}}}]] (Vechiul Testament, Proverbele, Capitolul 7) |
Capitolul 8→→ |
- Fiul meu; păzește spusele mele și îndrumările mele ascunde-le la tine.
- Păstrează sfaturile mele ca să rămâi în viață și orânduielile mele ca lumina ochilor tăi.
- Leagă-le pe degetele tale, scrie-le pe tabla inimii tale!
- Spune înțelepciunii: "Tu ești sora mea!", și numește priceperea prietena ta,
- Ca ea să te păzească de femeia străină, de femeia altuia, ale cărei cuvinte sunt ademenitoare.
- Odată stam la fereastra casei mele și priveam printre gratii,
- Și am zărit printre cei lipsiți de minte, am văzut un tânăr fără pricepere.
- El trecea pe uliță pe lângă colțul casei ei și se îndrepta către locuința ei.
- Era în amurgul serii unei zile, când se lasă umbra și întunericul nopții.
- Și iată o femeie îl întâmpină, având înfățișare de desfrânată și cu prefăcătorie în inimă;
- Aprigă și de neținut în frâu, picioarele ei nu se mai odihneau în casă;
- Când în casă, când afară, stând la pândă lângă orice colț.
- Ea îl apucă și-l sărută și cu o căutătură obraznică îi zise:
- "Trebuia să aduc jertfe de pace; astăzi am împlinit făgăduințele mele;
- Pentru aceasta am ieșit în întâmpinarea ta, ca să te caut și iată că te-am găsit.
- Cu scoarțe am gătit patul meu, cu așternuturi de în din Egipt,
- Cu miresme am stropit patul meu, cu mir, aloe și chinamon.
- Vino, să ne îmbătăm de iubire până dimineață, să ne cufundăm în desfătări de dragoste,
- Că bărbatul meu nu este acasă, plecat-a la drum departe,
- Luat-a cu dânsul o pungă cu bani și se va întoarce acasă la lună plină!"
- Ea îl ademeni prin mulțimea cuvintelor ei și-l smulse prin graiurile ademenitoare ale buzelor sale;
- El începu să meargă dintr-o dată după ea, ca un bou la junghiere și ca un cerb care se zorește spre capcană,
- Până când o săgeată îi străpunge ficatul; după cum o pasăre grăbește spre laț și nu-și dă seama că acolo își sfârșește viața.
- Și acum, fiule, ascultă-mă și ia aminte la cuvintele gurii mele!
- Inima ta să nu se plece spre căile ei și nu te rătăci pe potecile ei,
- Căci ea a rănit pe mulți și pe foarte mulți i-a omorât.
- Casa ei sunt căile iadului, care duc la cămările morții.
| ▲ Începutul paginii. |