Biblia/Vechiul Testament/Isaia/Capitolul 47
Aspect
←←Capitolul 46 | Biblia de [[Autor:{{{autor}}}|{{{autor}}}]] (Vechiul Testament, Isaia, Capitolul 47) |
Capitolul 48→→ |
- "Coboară-te și șezi în țărână, fecioară, fiica Babilonului, stai pe pământ fără tron, fiică a Caldeilor, că nu te va mai numi nimeni pe tine gingașă și plăcută!
- Învârtește la râșniță și macină făină, dă-ți la o parte vălul tău, ridică-și veșmântul tău, rămâi cu picioarele goale și treci râurile!
- Goliciunea ta să se descopere, să se vadă rușinea ta. Mă voi răzbuna și nu voi cruța pe nimeni",
- Zice Izbăvitorul nostru; Domnul Savaot este numele Lui, Sfântul lui Israel!
- "Stai tăcută și mai la întuneric, fiică a Caldeilor, nimeni nu te va mai chema pe tine stăpâna regatelor".
- Mâniat am fost pe poporul Meu, pângărit-am moștenirea Mea și am dat-o în mâna ta. Dar tu n-ai avut milă și asupra bătrânului ai apăsat cu jug greu.
- Și tu îți închipuiai: "Fi-voi pe veci stăpână!", dar niciodată n-ai cugetat și de sfârșit nu ti-ai adus aminte!
- Și acum ascultă, tu cea în plăceri crescută, care stăpâneai fără de grijă și ziceai în inima ta: "Nimeni alta nu este ca mine! Nu voi rămâne văduvă și nu voi ști ce este lipsa de copii!"
- Și aceste două într-o clipă, în aceeași zi, vor da peste tine: lipsa de copii și văduvia; și te vor copleși cu toată mulțimea și puterea fermecătoriilor și vrăjitoriilor tale!
- intru fărădelegile tale tu nădăjduiai și ziceai: "Nimeni nu mă vede!" Înțelepciunea ta și știința ta te-au amăgit astfel, că ziceai în inima ta: "Eu și nimeni alta nu este ca mine!"
- Drept aceea va veni peste tine o nenorocire pe care tu nu vei ști să o înlături cu frumusețea ta și te va copleși nenorocirea pe care tu nu o vei putea ocoli și pe neașteptate va da peste tine pieirea, fără să fi avut vreme s-o prevestești!
- Păstrează pentru tine fermecătoriile tale și vrăjitoriile cu care te-ai trudit din tinerețe, poate îți vor sluji, poate vei insufla temere!
- Tu te-ai obosit întrebând pe atâția sfătuitori! Să iasă la iveală și să te izbăvească acei care măsoară cerul și iscodesc stelele; care în fiecare lună nouă spun ceea ce se va întâmpla.
- Iată-i ca pleava pe care o mistuie focul, așa vor ajunge ei și de puterea flăcărilor viața lor nu vor putea s-o scape căci nu va fi jeratic la care să se încălzească, nici vatră ca să stea dinaintea ei.
- Așa se va întâmpla cu aceia pe care te-ai ostenit să-i întrebi și cu care ai făcut negoț din vremea tinereții tale. Fiecare va pleca la ale sale și nimeni nu va fi să te scape".
▲ Începutul paginii. |