Biblia/Vechiul Testament/Isaia/Capitolul 42

←←Capitolul 41 Biblia de [[Autor:{{{autor}}}|{{{autor}}}]]
(Vechiul Testament, Isaia, Capitolul 42)
Capitolul 43→→


  1. Iată Sluga Mea pe Care o sprijin, Alesul Meu, întru Care binevoiește sufletul Meu. Pus-am peste El Duhul Meu și El va propovădui popoarelor legea Mea.
  2. Nu va striga, nici nu va grăi tare, și în piețe nu se va auzi glasul Lui.
  3. Trestia frântă nu o va zdrobi și feștila ce fumegă nu o va stinge. El va propovădui legea Mea cu credincioșie;
  4. El nu va fi nici obosit, nici sleit de puteri, până ce nu va fi așezat legea pe pământ; căci învățătura Lui toate ținuturile o așteaptă.
  5. Așa grăiește Domnul cel Atotputernic, Care a făcut cerurile și le-a întins, Care a întărit pământul și cele de pe el, Care a dat suflare poporului de pe el și duh celor ce umblă pe întinsul lui:
  6. "Eu, Domnul, Te-am chemat întru dreptatea Mea și Te-am luat de mână și Te-am ocrotit și Te-am dat ca legământ al poporului Meu, spre luminarea neamurilor;
  7. Ca să deschizi ochii celor orbi, să scoți din temniță pe cei robiți și din adâncul închisorii pe cei ce locuiesc întru întuneric.
  8. Eu sunt Domnul și acesta este numele Meu. Nu voi da nimănui slava Mea și nici chipurilor cioplite cinstirea Mea".
  9. Cele proorocite altădată s-au împlinit și altele mai noi vă vestesc; înainte ca să ia ființă vi le dau de știre.
  10. Cântați Domnului cântare nouă, cântați în strune laudele Lui până la marginile pământului! Marea să se zbuciume cu tot ce este în ea, ostroavele și locuitorii lor!
  11. Pustiul și cetățile lui să înalțe glas, și satele în care are sălaș Chedar! Locuitorii din Sela să chiuie de veselie; și din vârfurile munților să strige de bucurie!
  12. Să preaslăvească pe Domnul și lauda Lui s-o vestească în depărtatele ostroave.
  13. Domnul iese ca un viteaz, ca un războinic Își aprinde râvna Lui; strigă puternic, un strigăt de război. Împotriva vrăjmașilor Lui El luptă ca un viteaz!
  14. Tăcut-am multă vreme, stat-am liniștit și mi-am stăpânit tăcerea; acum ca o femeie care naște voi suspina, voi striga și voi răsufla!
  15. Munții îi voi pustii, la fel și dealurile, toată verdeața lor o voi usca; pâraiele le voi preface în văi uscate și bălțile fără apă le voi lăsa.
  16. Îndrepta-voi pe cei orbi pe drumuri pe care nu le cunosc, pe poteci neștiute îi voi povățui; întunericul îl voi preface înaintea lor în lumină și povârnișurile, în câmpii întinse. Acestea sunt făgăduințele Mele pe care le voi împlini și cu vederea nu le voi trece.
  17. Să dea înapoi și să se rușineze cei ce își pun nădejdea în idoli, cei ce zic chipurilor turnate: "Voi sunteți dumnezeii noștri!"
  18. Surzilor, auziți; orbilor, priviți, vedeți!
  19. Cine este orb, fără numai sluga Mea? Cine este surd ca trimisul Meu? Cine este orb ca cel de un neam cu Mine și surd ca slujitorul Domnului?
  20. Tu multe ai văzut fără să te uiți cu luare-aminte, urechile ți-au fost deschise, dar n-ai auzit.
  21. Binevoit-a Domnul întru dreptatea Lui ca legea Lui s-o facă mare și măreață.
  22. Dar poporul Lui este jefuit și pustiit; închiși toți în peșteri și ascunși în temnițe. Prădați au fost, și nimeni nu i-a scăpat, jefuiți, și nimeni n-a zis: "Dați înapoi!"
  23. Cine dintre voi va pleca urechea la acestea, va fi cu luare-aminte și va asculta la cele ce vor să fie?
  24. Cine a dat pe Iacov jafului și pe Israel jefuitorilor? Oare nu Domnul, împotriva Căruia noi am păcătuit, ale Cărui căi n-am voit să le urmăm și a Cărui lege n-am ascultat-o?
  25. El a vărsat asupra lor iuțimea mâniei Lui și furiile războiului. Văpaia i-a cuprins, și n-au priceput; arși au fost, și n-au luat seama.


▲ Începutul paginii.