Biblia/Vechiul Testament/Isaia/Capitolul 33
- Vai ție, pustiitorule, care n-ai fost pustiit și ție, jefuitorule, care n-ai fost încă jefuit. Când vei sfârși de pustiit, vei fi pustiit, când vei fi jefuit din destul, vei fi jefuit și tu.
- Doamne, miluiește-ne, că întru Tine am nădăjduit, fii ajutorul nostru în fiecare dimineață și izbăvirea noastră în vremuri de strâmtorare!
- La glasul tunetului Tău neamurile vor fugi; când Te ridici Tu, popoarele se vor risipi.
- Și vor aduna prada voastră, cum adună lăcustele; arunca-se-vor asupra ei, cum se aruncă lăcustele.
- Domnul este mare, El locuiește în înălțime; Sionul este plin de judecată și de dreptate.
- Ocrotirea Domnului în aceste vremuri va fi pentru Sion comoară de fericire; înțelepciunea, știința și temerea de Dumnezeu sunt avuția lui.
- Iată că locuitorii din Ariel strigă pe ulițe, solii pentru pace plâng amar.
- Drumurile sunt pustii, nici un trecător pe cale. El strică legământul, nesocotește cetățile, nu mai ține seamă de nimeni.
- Țara plânge și tânjește, Libanul este tulburat și ofilit. Șaronul a ajuns ca un pustiu, Basanul și Carmelul își scutură frunzișul lor.
- "Acum Mă voi scula, zice Domnul, acum Mă voi ridica, acum Mă voi înălța!"
- Zămislit-ați fin și ați născut paie, suflarea voastră e foc care vă va mistui,
- Popoarele vor fi prefăcute în cenușă ca spinii tăiați și mistuiți de foc!
- Voi cei de departe, auziți ce am făcut, și voi cei de aproape, cunoașteți puterea Mea!
- Păcătoșii vor tremura în Sion și pe cei fără de lege fierul îi va cuprinde: "Care din noi poate să îndure focul mistuitor, care din noi poate să stea pe jarul cel de veci?"
- Omul cel drept în calea sa și cel ce grăiește cuvinte de cinste, care dă la o parte câștigul cel nedrept, cel ce mâinile înapoi le trage și mită nu primește, care-și astupă urechile când aude fărădelegi și își pune văl pe ochi ca să nu mai vadă răul,
- Acela va locui pe înălțimi, Și stâncile cele tari vor fi cetatea lui; pâine i se va da și apa nu-i va lipsi.
- Ochii tăi vor privi pe rege în toată frumusețea lui și o țară îndepărtată vor vedea.
- Inima ta își va aduce aminte de aceste vremuri de groază, zicând: "Unde este scriitorul, unde este vistiernicul, unde este străjuitorul cel din turnuri?
- Atunci nu vei mai vedea pe poporul acesta îndrăzneț, acest neam cu vorbe încâlcite, pe care nu-l înțelegem, care bâlbâie o limbă care nu se poate pricepe.
- Privește Sionul, cetatea sărbătorilor noastre; ochii tăi să vadă Ierusalimul, loc de liniște, cort bine înfipt, ai cărui țăruși nu se pot scoate, ale cărui frânghii nu se pot desface.
- Domnul este pentru noi aici în toată slava Sa; El ține loc pentru noi de fluvii, de largi canaluri, pe care nici o barcă cu vâsle nu trece, pe care nici o corabie mare nu merge.
- Domnul este Judecătorul nostru, Domnul este Căpetenia noastră, Domnul este Împăratul nostru, El ne va izbăvi!
- Frânghiile tale sunt dezlegate, ele nu mai sprijină catargul, nici nu mai întind pânzele. Atunci se va împărți o mare pradă și șchiopii vor avea parte de ea.
- Nimeni dintre locuitorii Sionului nu va zice: "Sunt bolnav!" Poporul care-l locuiește va dobândi iertarea păcatelor.
| ▲ Începutul paginii. |