Biblia/Vechiul Testament/Isaia/Capitolul 26

 

1. În ziua aceea se va cânta cântarea aceasta în pământul lui Iuda: "Avem o cetate întărită. Domnul ne vine într-ajutor cu ziduri și întărituri.
2. Deschideți porțile, ca să intre un neam drept care păzește credincioșia!
3. Nădejde neclintită, Tu ne vei păstra pacea noastră, că întru Tine ne punem nădejdea.
4. Încredeți-vă în Domnul pururea, căci Domnul Dumnezeu este stânca veacurilor.
5. Că El a coborât pe cei ce locuiau pe înălțime, cetatea cea mândră El a supus-o până la pământ, a culcat-o în pulbere.
6. Ea este călcată în picioare, în picioarele săracilor, sub pașii obijduiților!
7. Calea celui drept este dreaptă; Tu netezești drumul drept al celui drept.
8. Pe calea judecăților Tale, Doamne, noi Te așteptăm; numele Tău și amintirea Ta erau nădejdea sufletului nostru.
9. Sufletul meu Te-a dorit în vreme de noapte, duhul meu năzuiește spre Tine; căci când îndreptările Tale vor fi pe pământ, cei ce locuiesc lumea vor învăța ce este dreptatea.
10. Dacă de cel fără de lege ne este milă, el nu mai învață ce este dreptatea și în pământul celor sfinți va săvârși strâmbătatea. Să nu mai fie pe pământ cei fără de lege și să nu mai vadă slava Celui Preaînalt.
11. Doamne, mâna Ta era ridicată, dar ei n-au văzut-o! Vor vedea râvna Ta pentru poporul Tău și se vor rușina. Și focul hărăzit vrăjmașilor Tăi îi va mânca!
12. Doamne, revarsă pacea peste noi, căci toate lucrurile noastre, pentru noi le-ai făcut!
13. Doamne, Dumnezeul nostru, am avut peste noi și alți stăpâni afară de Tine, dar noi ne vom aduce aminte numai de numele Tău!
14. Morții nu vor mai trăi și umbrele nu vor învia, fiindcă Tu le-ai pedepsit și le-ai nimicit și ai șters până și numele lor.
15. Înmulțește poporul, Doamne, înmulțește poporul și arată-Te mare, lărgește din nou toate hotarele țării!
16. Doamne, pe Tine Te-au căutat ei în vreme de restriște, către Tine am strigat în scârba noastră, când Tu ne pedepseai.
17. Ca femeia însărcinată și gata să nască prunc, care se zvârcolește și strigă în durerea ei, așa am fost noi, Doamne, cu toții în fața Ta!
18. Zămislit-am, dureri de facere am avut și am născut vânt! Mântuire țării noi n-am dat și în lume nu s-au născut locuitorii ei!
19. Morții Tăi vor trăi și trupurile lor vor învia! Deșteptați-vă, cântați de bucurie, voi cei ce sălășluiți în pulbere! Căci roua Ta este rouă de lumină și din sânul pământului umbrele vor învia.
20. Du-te, poporul meu, intră în cămările tale și închide ușa după tine; ascunde-te puține clipe, până când mânia va fi trecut!
21. Că iată Domnul va ieși din locașul Său, ca să pedepsească fărădelegile locuitorilor pământului. Pământul va arăta sângele pe care l-a supt și nu va mai ascunde pe ucigașii lui".

▲ Începutul paginii.