Biblia/Vechiul Testament/Iona/Capitolul 1
- Și a fost cuvântul Domnului către Iona, fiul lui Amitai, zicând:
- "Scoală-te și du-te în cetatea cea mare a Ninivei și propovăduiește acolo, căci fărădelegile lor au ajuns până în fata Mea!"
- Și s-a sculat Iona să fugă la Tarsis, departe de Domnul. Și s-a coborât la Iope, unde a găsit o corabie, care mergea la Tarsis, și, plătind prețul călătoriei, s-a coborât în ea ca să meargă la Tarsis împreună cu toți cei de acolo, el fugind din fața Domnului.
- Dar Domnul a ridicat un vânt năpraznic pe mare și o furtună puternică s-a stârnit, încât corabia era gata să se sfărâme.
- Corăbierii s-au înfricoșat și au strigat fiecare către dumnezeul său și au aruncat în mare încărcătura corăbiei ca să se ușureze. Dar Iona se coborâse în fundul corăbiei, se culcase și adormise.
- Atunci s-a apropiat de el cârmaciul corăbiei, și i-a zis: "Pentru ce dormi? Scoală-te și strigă către Dumnezeul tău, poate El Își va aduce aminte de noi, ca să nu pierim!"
- Și au zis unul către altul: "Haidem să aruncăm sorți, ca să știm din pricina cui a venit peste noi nenorocirea aceasta!" Și au aruncat sorți, și sorțul a căzut pe Iona.
- Și l-au întrebat pe el: "Spune-ne nouă din pricina cui s-a abătut nenorocirea aceasta asupra noastră? Care este meșteșugul tău, de unde și din ce țară vii și din ce popor ești?"
- Atunci el le-a răspuns: "Sunt evreu și Domnului Dumnezeului cerului mă închin - Cel care a făcut marea și uscatul".
- Și toți oamenii s-au temut cu frică mare și i-au zis lui: "Pentru ce ai săvârșit una ca aceasta?" Căci ei știau că el fuge din fața lui Dumnezeu, fiindcă el le spusese.
- Și i-au zis lui: "Ce să-ți facem ca să se potolească marea?" Căci marea se ridica din ce în ce mai mult.
- Atunci el a răspuns: "Luați-mă și mă aruncați în mare și ea se va potoli, căci știu bine că din pricina mea s-a pornit peste voi această vijelie".
- Și marinarii vâsleau ca să ajungă la țărm, dar în zadar, căci marea se ridica din ce în ce mai mult împotriva lor.
- Atunci au strigat către Domnul și au zis: "O, Doamne, de-am putea să nu pierim din pricina vieții acestui om și să nu ne împovărezi pe noi cu un sânge nevinovat! Că Tu, Doamne, precum ai voit ai făcut!"
- Și îl ridicară pe Iona și îl aruncară în mare și s-a potolit urgia ei.
- Și oamenii s-au temut cu teamă mare de Domnul și au adus jertfă lui Dumnezeu și I-au făcut Lui făgăduințe.
| ▲ Începutul paginii. |