Biblia/Vechiul Testament/Ieremia/Capitolul 52

 

1. Sedechia era de douăzeci și unu de ani când a început să domnească și a domnit în Ierusalim unsprezece ani. Numele mamei sale era Hamutal, fata lui Ieremia din Libna.
2. El a făcut rele în ochii Domnului, precum făcuse și Ioiachim.
3. De aceea a venit mânia Domnului asupra Ierusalimului și a lui Iuda până într-atât încât i-a lepădat de la fața Sa, și Sedechia a fost dat jos de regele Babilonului.
4. Era în al nouălea an al domniei lui, în luna a zecea, în ziua a zecea a lunii acesteia, când a venit Nabucodonosor, regele Babilonului, cu toată oștirea sa împotriva Ierusalimului, l-a înconjurat și a făcut împrejurul lui valuri de pământ.
5. Cetatea a stat împresurată până în anul al unsprezecelea al regelui Sedechia.
6. Iar în luna a patra, în ziua a noua a lunii acesteia, s-a întărit foametea în cetate, și poporul țării nu mai avea pâine.
7. Atunci s-a făcut o spărtură în cetate, pe unde au ieșit toți oștenii și au fugit din cetate noaptea pe porțile ce se aflau între cele două ziduri de lângă grădina regelui; iar Caldeii erau împrejurul cetății.
8. Și a alergat oștirea Caldeilor după rege și a ajuns pe Sedechia în șesurile Ierihonului. Atunci toată oștirea lui a fugit de la el.
9. Deci au luat pe rege și l-au dus la regele Babilonului în Ribla, în ținutul Hamat, unde acesta l-a judecat.
10. Regele Babilonului a junghiat pe fiii lui Sedechia înaintea ochilor acestuia; a junghiat de asemenea în Ribla și pe toți cei mari din Iuda.
11. Iar lui Sedechia i-a scos ochii și a poruncit să-l încătușeze cu cătușe de aramă; și l-a dus regele Babilonului la Babilon și l-a pus în casa cea de pază, unde l-a ținut până în ziua morții lui.
12. în luna a cincea, în ziua a zecea a lunii acesteia, în anul al nouăsprezecelea al regelui Nabucodonosor, regele Babilonului, a venit Nebuzaradan, căpetenia gărzii, care stătea înaintea regelui Babilonului, la Ierusalim și a ars templul Domnului,
13. Casa regelui și toate casele din Ierusalim; toate casele cele mari le-a ars cu foc;
14. Iar oștirea Caldeilor, care era cu căpetenia gărzii, a dărâmat toate zidurile dimprejurul Ierusalimului.
15. Nebuzaradan, căpetenia gărzii, a strămutat pe cei săraci din popor și tot poporul care rămăsese în cetate și pe cei care se predaseră regelui Babilonului și toată rămășița de popor.
16. Și numai puțini din poporul sărac al țării au fost lăsați de Nebuzaradan, căpetenia gărzii, ca lucrători pentru vii și ogoare.
17. Caldeii au sfărâmat stâlpii cei de aramă, care se aflau în templul Domnului, postamentele și marea de aramă care se afla în templul Domnului, și toată arama lor au dus-o la Babilon.
18. Au luat lighenele, lopețile, cuțitele și castroanele, lingurile și toate vasele de aramă, care erau întrebuințate la slujbele dumnezeiești;
19. Și căpetenia gărzii a mai luat vasele și cleștele, cazanele și candelele, cățuile și cupele - tot ce era de aur și ce era de argint.
20. De asemenea au luat cei doi stâlpi, marea și cei doisprezece boi de aramă, care serveau de postament și pe care regele Solomon îi făcuse pentru templul Domnului. În toate acestea era atâta aramă, cât nu se putea cântări.
21. Fiecare stâlp din aceștia era de optsprezece coți în înălțime și o sfoară de doisprezece coți îl putea cuprinde împrejur, iar grosimea pereților lor era de patru degete, căci înăuntru nu erau plini.
22. Coroana unui stâlp era de aramă și înălțimea ei era de cinci coți. Și pereții ei și rodiile dimprejur erau toate de aramă. Asemenea coroană cu rodii era și la celălalt stâlp.
23. De jur împrejur erau nouăzeci și șase de rodii; tot așa și la celălalt stâlp împrejurul coroanei lui erau rodii.
24. Căpetenia gărzii a luat și pe Seraia arhiereul și pe Sofonie, preotul al doilea, și pe trei străjeri ai pragurilor.
25. Din cetate a luat un eunuc, care era căpetenie peste oștiri, și șapte oameni, care stăteau înaintea regelui și care se aflau în cetate; au mai luat pe secretarul căpeteniei oștirii, care înscrisese la oștire pe poporul țării, precum și șaizeci de oameni din poporul țării, care s-au găsit în cetate.
26. Pe aceștia i-a luat Nebuzaradan, căpetenia gărzii, și i-a dus la Nabucodonosor, regele Babilonului, în Ribla.
27. Și i a lovit pe ei regele Babilonului și i-a omorât în Ribla cea din țara Hamat. Așa a fost strămutat Iuda din țara sa.
28. Iată acum poporul pe care l-a strămutat Nabucodonosor: în luna a șaptea, trei mii douăzeci și trei de oameni;
29. În al optsprezecelea an al lui Nabucodonosor au fost strămutați din Ierusalim opt sute treizeci și două de suflete;
30. În anul al douăzeci și treilea al lui Nabucodonosor, Nebuzaradan, căpetenia gărzii, a strămutat din Iudei șapte sute patruzeci și cinci de suflete: în total patru mii șase sute de suflete.
31. În anul al treizeci și șaptelea după strămutarea lui Ioiachim, regele lui Iuda, în luna a douăsprezecea, în douăzeci și cinci ale lunii, Evil-Merodac, regele Babilonului, în anul întâi al domniei lui, s-a îndurat de Ioiachim, regele lui Iuda, și l-a scos din închisoare;
32. A vorbit cu el prietenește și a pus scaunul lui mai sus decât al altor regi care erau la el în Babilon.
33. A schimbat hainele lui de închisoare și Ioiachim a mâncat întotdeauna la masa regelui în toate zilele lui.
34. Hrana lui i s-a dat de la rege zilnic, până la moartea sa, în toate zilele vieții sale.

▲ Începutul paginii.