Biblia/Vechiul Testament/Ecclesiastul/Capitolul 1
- Cuvintele Ecclesiastului, fiul lui David, rege în Ierusalim.
- Deșertăciunea deșertăciunilor, zice Ecclesiastul, deșertăciunea deșertăciunilor, toate sunt deșertăciuni!
- Ce folos are omul din toată truda lui cu care se trudește sub soare?
- Un neam trece și altul vine, dar pământul rămâne totdeauna!
- Soarele răsare, soarele apune și zorește către locul lui ca să răsară iarăși.
- Vântul suflă către miazăzi, vântul se întoarce către miazănoapte și, făcând roate-roate, el trece neîncetat prin cercurile sale.
- Toate fluviile curg în mare, dar marea nu se umple, căci ele se întorc din nou la locul din care au plecat.
- Toate lucrurile se zbuciumă mai mult decât poate omul să o spună: ochiul nu se satură de câte vede și urechea nu se umple de câte aude.
- Ceea ce a mai fost, aceea va mai fi, și ceea ce s-a întâmplat se va mai petrece, căci nu este nimic nou sub soare.
- Dacă este vreun lucru despre care să se spună: "Iată ceva nou!" aceasta a fost în vremurile străvechi, de dinaintea noastră.
- Nu ne aducem aminte despre cei ce au fost înainte, și tot așa despre cei ce vor veni pe urmă; nici o pomenire nu va fi la urmașii lor.
- Eu Ecclesiastul am fost regele lui Israel în Ierusalim.
- Și m-am sârguit în inima mea să cercetez și să iau aminte cu înțelepciune la tot ceea ce se petrece sub cer. Acesta este un chin cumplit pe care Dumnezeu l-a dat fiilor oamenilor, ca să se chinuiască întru el.
- M-am uitat cu luare aminte la toate lucrările care se fac sub soare și iată: totul este deșertăciune și vânare de vânt.
- Ceea ce este strâmb nu se poate îndrepta și ceea ce lipsește nu se poate număra.
- Grăit-am în inima mea: Cu adevărat am adunat și am strâns înțelepciune - mai mult decât toți cei care au fost înaintea mea în Ierusalim căci inima mea a avut cu belșug înțelepciune și știind.
- Și mi-am silit inima ca să pătrund înțelepciunea și știința, nebunia și prostia, dar am înțeles că și aceasta este vânare de vânt,
- Că unde este multă înțelepciune este și multă amărăciune, și cel ce își înmulțește știința își sporește suferința.
| ▲ Începutul paginii. |