Biblia/Vechiul Testament/Ecclesiastul/Capitolul 1

Adaugă legături
←←Proverbele, Capitolul 31 Biblia de [[Autor:{{{autor}}}|{{{autor}}}]]
(Vechiul Testament, Ecclesiastul, Capitolul 1)
 Capitolul 2→→
Descarcă această pagină ca EPUB Descarcă în format ePub


  1. Cuvintele Ecclesiastului, fiul lui David, rege în Ierusalim.
  2. Deșertăciunea deșertăciunilor, zice Ecclesiastul, deșertăciunea deșertăciunilor, toate sunt deșertăciuni!
  3. Ce folos are omul din toată truda lui cu care se trudește sub soare?
  4. Un neam trece și altul vine, dar pământul rămâne totdeauna!
  5. Soarele răsare, soarele apune și zorește către locul lui ca să răsară iarăși.
  6. Vântul suflă către miazăzi, vântul se întoarce către miazănoapte și, făcând roate-roate, el trece neîncetat prin cercurile sale.
  7. Toate fluviile curg în mare, dar marea nu se umple, căci ele se întorc din nou la locul din care au plecat.
  8. Toate lucrurile se zbuciumă mai mult decât poate omul să o spună: ochiul nu se satură de câte vede și urechea nu se umple de câte aude.
  9. Ceea ce a mai fost, aceea va mai fi, și ceea ce s-a întâmplat se va mai petrece, căci nu este nimic nou sub soare.
  10. Dacă este vreun lucru despre care să se spună: "Iată ceva nou!" aceasta a fost în vremurile străvechi, de dinaintea noastră.
  11. Nu ne aducem aminte despre cei ce au fost înainte, și tot așa despre cei ce vor veni pe urmă; nici o pomenire nu va fi la urmașii lor.
  12. Eu Ecclesiastul am fost regele lui Israel în Ierusalim.
  13. Și m-am sârguit în inima mea să cercetez și să iau aminte cu înțelepciune la tot ceea ce se petrece sub cer. Acesta este un chin cumplit pe care Dumnezeu l-a dat fiilor oamenilor, ca să se chinuiască întru el.
  14. M-am uitat cu luare aminte la toate lucrările care se fac sub soare și iată: totul este deșertăciune și vânare de vânt.
  15. Ceea ce este strâmb nu se poate îndrepta și ceea ce lipsește nu se poate număra.
  16. Grăit-am în inima mea: Cu adevărat am adunat și am strâns înțelepciune - mai mult decât toți cei care au fost înaintea mea în Ierusalim căci inima mea a avut cu belșug înțelepciune și știind.
  17. Și mi-am silit inima ca să pătrund înțelepciunea și știința, nebunia și prostia, dar am înțeles că și aceasta este vânare de vânt,
  18. Că unde este multă înțelepciune este și multă amărăciune, și cel ce își înmulțește știința își sporește suferința.


▲ Începutul paginii.
Adus de la „https://ro.wikisource.org/w/index.php?title=Biblia/Vechiul_Testament/Ecclesiastul/Capitolul_1&oldid=64831”