Biblia/Vechiul Testament/Cartea lui Tobit/Capitolul 1

←←Maleahi, Capitolul 3

Biblia de [[Autor:{{{autor}}}|{{{autor}}}]]
(Vechiul Testament, Cartea lui Tobit, Capitolul 1)

Capitolul 2→→

Descarcă această pagină ca EPUB

Cartea istoriei lui Tobit, fiul lui Tobiel, al lui Ananiel, al lui Aduel, al lui Gabael, din neamul lui Asiel, din seminția lui Neftali,
Care, în zilele lui Salmanasar, regele Asiriei, a fost luat în robie din Tisbe, care se află la miazăzi de Cadeș Neftali, în Galileea de sus, mai sus de Hațor, retras spre apus, și la miazănoapte de Șefat.
Eu, Tobit, în toate zilele vieții mele am umblat pe căile adevărului și ale dreptății și am făcut multe binefaceri fraților mei și poporului meu, care venise împreună cu mine la Ninive, în țara Asiriei.
Când trăiam eu în țara mea, în pământul lui Israel, fiind încă tânăr, toată seminția lui Neftali, străbunul meu, s-a despărțit de casa lui David și de Ierusalim. Acesta fusese ales dintre toate triburile lui Israel pentru jertfele lor; acolo fusese zidit templul în care locuiește Cel Preaînalt și Sfințit pentru toate neamurile viitoare.
Toți frații mei și casa lui Neftali jertfeau vițelului lui Baal pe care-l făcuse Ieroboam, regele lui Israel, la Dan, pe munții Galileii.
Mă duceam adesea singur la Ierusalim, de sărbători, ca să împlinesc legea ce îndatorează pe tot Israelul pentru totdeauna. Mă duceam la Ierusalim cu pârgă din roade și din animale, cu dijmă din vite și cu prima tunsoare a oilor.
Și le dam preoților, fiii lui Aaron, pentru jertfelnic, iar o zeciuială din vin și grâu, din măsline, din rodie și din celelalte roade ale pământului o dădeam fiilor lui Levi care slujeau în Ierusalim; a doua zeciuială o vindeam și în fiecare an mă duceam și o cheltuiam la Ierusalim;
Iar o a treia o dădeam orfanilor, văduvelor și străinilor care locuiesc cu Israeliții; le-o aduceam ca dar din trei în trei ani. Noi o mâncam, credincioși în același timp sfaturilor Deborei, mama tatălui meu, Ananiel, căci eu, după moartea tatălui meu, am rămas orfan.
Ajungând în vârstă bărbătească, mi-am luat de femeie pe Ana, din neamul nostru și ea mi-a născut pe Tobie.
Și când am fost dus în robie la Ninive, toți frații mei și toți cei de un neam cu mine au mâncat din mâncărurile acelora.
Iar eu mi-am păzit sufletul și n-am mâncat,
Căci mi-am adus aminte de Dumnezeu cu toată inima mea.
Și mi-a dăruit Cel Preaînalt milă și bunăvoință înaintea lui Salmanasar și am fost omul lui de încredere.
M-am dus în Media și am dat lui Gabael, fratele lui Gabri, din Ragheșul Mediei, zece talanți de argint să-i păstreze.
Iar dacă a murit Salmanasar, s-a făcut rege în locul lui fiul său, Sanherib; căile Mediei s-au închis, și eu nu m-am mai putut duce în Media.
În zilele lui Salmanasar am făcut multe binefaceri fraților mei de neam:
Celor flămânzi le dădeam pâinea mea, celor goi, hainele mele, și de vedeam pe careva din neamul meu mort și aruncat peste zidurile Ninivei, îl îngropam.
Ba am îngropat pe ascuns și pe aceia pe care i-a ucis regele Sanherib, când se întorceau fugari din Iudeea. Sanherib a ucis mulți Israeliți în mânia sa. Și a căutat regele trupurile și nu le-a găsit.
Și s-a dus unul dintre niniviteni și m-a pârât la rege, că eu i-am îngropat, și atunci eu m-am ascuns. Aflând însă că mă caută să mă ucidă, de frică am fugit din cetate.
Și mi s-a jefuit atunci toată averea mea și nu mi-a rămas nimic, decât numai Ana, femeia mea, și fiul meu, Tobie.
Dar n-au trecut patruzeci de zile, și regele a fost ucis de cei doi fii ai săi care au fugit în munții Araratului. În locul lui s-a făcut rege Asarhadon, fiul său, care a pus pe Ahiacar, fiul fratelui meu, Anael, peste toate veniturile regatului său și peste toată Cârmuirea casei lui.
Și a mijlocit Ahiacar pentru mine și m-am întors la Ninive. Ahiacar însă era și paharnic și păstrătorul sigiliului, cârmuitor al casei și vistiernic. Și Asarhadon l-a pus al doilea după el, și el era fiul fratelui meu.

▲ Începutul paginii.