Biblia/Vechiul Testament/Cartea lui Neemia sau a doua Ezdra/Capitolul 6

Salt la: navigare, căutare
←←Capitolul 5 Biblia de [[Autor:{{{autor}}}|{{{autor}}}]]
(Vechiul Testament, Cartea lui Neemia sau a doua Ezdra, Capitolul 6)
Capitolul 7→→


  1. Canaturile porților încă nu le pusesem, când a auzit Sanbalat, Tobie, Gheșem Arabul și ceilalți dușmani ai noștri că eu am reparat zidul și nu a mai rămas nici o spărtură în el.
  2. Atunci au trimis Sanbalat și Gheșem la mine să mi se spună: "Vino să ne întâlnim împreună intr-unul din satele din Valea Ono!" Căci ei puseseră la cale să-mi facă rău.
  3. Dar eu am trimis la ei robi să le spună: "Am de făcut un lucru mare și nu pot să vin, căci lucrul ar înceta, dacă l-aș lăsa și aș veni la voi".
  4. De patru ori au trimis ei la mine cu aceeași poftire și eu le-am răspuns la fel.
  5. Atunci a trimis la mine Sanbalat a cincea oară pe slujitorul său care avea în mâna sa o scrisoare deschisă.
  6. În ea se scria: "Umblă zvonul printre popoare și spune și Gheșem, cum că tu și Iudeii v-ați gândit să vă răsculați, pentru care scop și zidești zidul și vrei să fii regele lor, după aceleași zvonuri;
  7. Și ai fi pus și prooroci, ca să te vestească în Ierusalim și să-ți zică regele Iudei, și astfel de zvonuri vor ajunge până la rege. Vino deci să ne sfătuim împreună".
  8. Eu însă am trimis să i se spună: "Nimic de felul celor ce spui tu n-a fost. Acestea le-ai născocit tu din capul tău".
  9. Căci toți ne înfricoșează socotind că ne vom lăsa de lucru și zidul nu se va mai face. Dar eu încă și mai mult mă încurajam la lucru și ziceam: "Întărește-mă și acum, Dumnezeule!"
  10. Și am mers eu în casa lui Șemaia, fiul lui Delaia, fiul lui Mehetabeel, și el, încuindu-se, a zis: "Să ne adunăm în templul lui Dumnezeu, în mijlocul lui, și să încuiem ușile, căci au să vină să te ucidă, și au să vină noaptea să te ucidă".
  11. "Se poate oare să fugă un astfel de om, ca mine? - am răspuns eu. Se poate oare ca unul ca mine să intre în templu, pentru a rămâne cu viață? Nu merg! "
  12. Și am cunoscut că nu Dumnezeu îl trimisese, ci el grăia ca un prooroc împotriva mea, pentru că îl cumpăraseră Tobie și Sanbalat.
  13. Și fusese cumpărat ca eu să mă sperii și să fac așa Și să greșesc, ca apoi să aibă lumea părere urâtă despre mine, și să fiu prigonit pentru această scădere.
  14. Pomenește, Dumnezeul meu, pe Tobie și pe Sanbalat după aceste fapte ale lor; de asemenea și pe proorocița Noadia și pe ceilalți prooroci care au vrut să mă sperie!
  15. Zidul a fost isprăvit în ziua a douăzeci și cincea a lunii Elul, adică în cincizeci și două de zile.
  16. Când au auzit de aceasta toți dușmanii noștri și au văzut aceasta toate popoarele cele dimprejurul nostru, s-au smerit foarte mult și au cunoscut că acest lucru a fost făcut de Dumnezeul nostru.
  17. Pe lângă aceasta, în zilele acelea, cei mai de seamă ai Iudei au scris multe scrisori, pe care le-au trimis la Tobie, iar ei primeau scrisori de-ale lui Tobie;
  18. Căci mulți din Iuda erau cu el în legătură întărită prin jurământ, căci el era ginerele lui Șecania, fiul lui Arah, iar fiul său Iohanan luase de nevastă pe fiica lui Meșulam, fiul lui Berechia.
  19. Ba îmi vorbeau ei și de bunătatea lui și vorbele mele ajungeau la el. Și Tobie trimitea scrisori, ca să mă sperie.


▲ Începutul paginii.