Biblia/Vechiul Testament/Cartea lui Neemia sau a doua Ezdra/Capitolul 5
- Atunci s-a făcut murmur mare în popor și între femei împotriva fraților lor Iudei.
- Erau unii care ziceau: "Noi cu fiii și cu fiicele noastre suntem mulți, să ni se dea pâine să ne hrănim și să trăim".
- Alții ziceau: "Ne-am pus zălog viile și ogoarele și casele noastre, ca să ne luăm pâine să ne astâmpărăm foamea".
- Iar alții ziceau: "Noi luăm bani cu camătă ca să plătim bir regelui, zălogindu-ne viile și ogoarele noastre.
- Și noi avem același trup ca și frații voștri și fiii voștri sunt tot așa cum sunt și fiii lor; dar iată că noi suntem nevoiți să ne dăm fiii și fiicele robi, ba unele din fiicele noastre se și află în robie. N-avem la îndemână nici un mijloc de răscumpărare. Și viile noastre și ogoarele noastre sunt în stăpânirea altora".
- Când am auzit eu murmurul lor și astfel de vorbe m-am mâniat foarte tare.
- Inima mea s-a tulburat și am dojenit aspru pe cei mai însemnați și pe căpetenii. "Voi luați mită de la frații voștri", le-am zis eu. Și am făcut împotriva lor o adunare mare,
- Și le-am zis: "Noi, pe cât ne-au ajutat puterile, am răscumpărat frați de ai noștri, Iudei, care fuseseră vânduți păgânilor; iar voi vindeți pe frații voștri". Ei însă tăceau și nu găseau răspuns.
- "Nu faceți bine - am zis eu mai departe. Nu vi se cuvine oare să umblați în frica lui Dumnezeu, ca să înlăturați ocara neamurilor vrăjmașe nouă?
- Și eu, frații mei și slujitorii mei, le-am dat împrumut și argint și pâine, dar n-am mai cerut înapoi.
- Întoarceți-le dar chiar acum ogoarele, viile, măslinii și casele lor și dobânda argintului, pâinii, vinului și untdelemnului, pentru care le-ați dat împrumut".
- "Se vor întoarce și nu vom mai cere de la ei - ziseră ei. Vom face așa cum zici tu". Atunci am chemat preoții și le-am poruncit să le ia jurământ că vor face așa.
- Iar eu mi-am scuturat haina și am zis: "Așa să scuture Dumnezeu și de casă și de avere pe fiecare om care nu-și va ține cuvântul său și așa să fie el scuturat și gol. "Amin" - zise toată adunarea. Atunci am preaslăvit pe Dumnezeu și poporul și-a împlinit cuvântul.
- și din ziua aceea în care eu am fost numit guvernator al lor în țara lui Iuda, din anul al douăzecilea până în anul al treizeci și doilea al regelui Artaxerxe, timp de doisprezece ani eu și frații mei n-am mâncat pâinea de conducător.
- Iar conducătorii de mai înainte, apăsau poporul și luau de la el pâine și vin, pe lângă cei patruzeci de sicli de argint; ba până și slugile lor apăsau poporul. Eu însă n-am făcut așa, pentru că mă temeam de Dumnezeu.
- în vremea aceasta eu am mers înainte cu lucrul la zidurile acestea și nici o țarină n-am cumpărat și toți slujbașii mei se adunau acolo la lucru.
- Eu aveam la masa mea până la o sută cincizeci de oameni, Iudei și căpetenii, afară de cei ce veneau la noi de pe la popoarele dimprejur.
- Și iată ce se gătea în fiecare zi: un bou, șase oi îngrășate și păsări; și la fiecare zece zile se consuma mulțime de vin de tot felul. Cu toate acestea pâinea de conducător n-am cerut-o, deoarece poporul acesta avea de dus o muncă grea.
- Dumnezeu să primească tot ce am făcut eu spre binele poporului acestuia".
| ▲ Începutul paginii. |