Biblia/Vechiul Testament/Cartea lui Iov/Capitolul 27

 

1. Dar Iov a mers mai departe cu pildele lui și a zis:
2. "Viu este Dumnezeu Care a dat la o parte dreptatea mea! Viu este Cel Atotputernic Care a împovărat sufletul meu!
3. Câtă vreme duhul meu va fi întreg în mine și suflarea lui Dumnezeu în pieptul meu,
4. Buzele mele nu vor rosti nici un neadevăr și limba mea nu va grăi nici o minciună!
5. Departe de mine gândul să vă dau dreptate! Până când o fi să-mi dau duhul nu mă voi lepăda de nevinovăția mea.
6. Țin cu tărie la dreptatea mea și nu voi lăsa-o să-mi scape; inima mea nu se rușinează de zilele pe care le-am trăit.
7. Dușmanul meu să aibă partea nelegiuitului și cel ce este împotriva mea să aibă partea celui ce lucrează nedreptatea!
8. Care este nădejdea unui înrăit, când el se roagă și își ridică sufletul către Dumnezeu?
9. Aude oare Dumnezeu strigarea lui, când dă peste el vreo nenorocire?
10. Este oare Cel Atotputernic desfătarea lui? Cheamă el în toată vremea numele lui Dumnezeu?
11. Voiesc să vă învăț căile lui Dumnezeu și ceea ce este în gândul Celui Atotputernic nu vreau să vă ascund.
12. Și dacă voi toți ați dovedit-o (ca și mine), atunci pentru ce vorbiți în zadar?
13. Iată partea pe care Dumnezeu o păstrează celui rău și moștenirea pe care asupritorii vor primi-o de la Cel Atotputernic.
14. Dacă fiii săi sunt numeroși, sunt pentru tăișul sabiei și odraslele lui nu au atâta pâine cât să se sature:
15. Câți mai scapă dintre ai lui vor muri de ciumă și văduvele lor nu-i vor jeli.
16. Dacă adună bani mulți ca nisipul și grămădește veșminte multe ca noroiul,
17. Poate să le grămădească, dar cu ele se va îmbrăca un om fără prihană și de toți banii lui va avea parte unul cu inima curată.
18. Casa pe care și-a zidit-o este casa unei molii și ca o colibă pe care și-o face un pândar.
19. Se culcă bogat, dar nu se mai culcă a doua oară; deschide ochii și nu mai este.
20. Spaimele l-au ajuns ziua în amiaza mare; în puterea nopții, un vârtej l-a smuls.
21. Vântul de la răsărit l-a spulberat și se duce; din locul de unde era îl spulberă.
22. Dumnezeu îl împovărează fără milă și înaintea mâinii care îl pedepsește el caută să fugă.
23. Oamenii bat din mâini la priveliștea aceasta și cu fluierături îl alungă de peste tot.

▲ Începutul paginii.