Biblia/Vechiul Testament/Cartea a treia a Regilor/Capitolul 21
- Iar după aceasta iată ce s-a mai întâmplat: Nabot Izreeliteanul avea în Izreel o vie lângă curtea lui Ahab, regele Samariei.
- Și a grăit Ahab cu Nabot și a zis: "Să-mi dai mie via ta, ca să-mi fac din ea o grădină de verdețuri, căci e aproape de casa mea; iar în locul ei îți voi da o vie mai bună decât aceasta, sau dacă îți convine mai bine, îți voi da argint cât prețuiește ea".
- Nabot însă a zis către Ahab: "Să mă ferească Dumnezeu să-ți dau eu moștenirea părinților mei!"
- Și a venit Ahab acasă trist și mânios pentru cuvântul care i-l spusese Nabot Izreeliteanul, zicând: Nu-îi dau moștenirea părinților mei. Și cu duhul tulburat, s-a culcat în patul său, s-a întors cu fața la perete și n-a mâncat.
- Atunci a intrat Izabela, femeia lui la el și i-a zis: "De ce este întristat duhul tău și nu mănânci?"
- Iar el a zis: "Când am vorbit cu Nabot Izreeliteanul și i-am zis: Dă-mi via ta pe bani, sau dacă vrei, să-îi dau altă vie în locul ei, el a zis: Nu-ți dau via mea, că este moștenirea părinților mei".
- A zis Izabela, femeia lui: "Ce cârmuire ar mai fi în Israel, dacă tu ai face tot așa? Scoală, mănâncă și fii cu voie bună, că via lui Nabot Izreeliteanul ți-o dau eu!"
- Apoi ea a scris scrisori în numele lui Ahab, le-a pecetluit cu inelul lui și a trimis aceste scrisori la bătrânii și la fruntașii din cetatea lui Nabot, care locuiau cu el acolo.
- În scrisori însă ea scria așa: "Vestiți tuturor să postească post și puneți pe Nabot înaintea poporului.
- Și aduceți doi oameni netrebnici să mărturisească împotriva lui și să spună: Ai hulit pe Dumnezeu și pe rege; și apoi să-l scoateți afară și să-l ucideți cu pietre și așa să moară".
- Și au făcut bărbații cetății lui Nabot, bătrânii și fruntașii care locuiau cu el în cetate, așa cum le poruncise Izabela și cum era scris în scrisorile trimise de ea lor:
- Au vestit post tuturor și au pus pe Nabot înaintea poporului.
- Atunci au ieșit doi oameni ticăloși. și au stat împotriva lui Nabot și au mărturisit acești oameni răi în fața poporului și au zis: "Nabot a hulit pe Dumnezeu și pe rege". Iar ei l-au scos afară din cetate și l-au bătut cu pietre și a murit.
- Apoi au trimis la Izabela să-i spună: "Nabot a fost omorât cu pietre".
- Auzind Izabela că Nabot a fost bătut eu pietre și a murit, a zis către Ahab: "Scoală și ia în stăpânire via lui Nabot Izreeliteanul, care n-a vrut să ți-o vândă cu bani; că Nabot nu mai trăiește, ci a murit!"
- Când a auzit Ahab că Nabot Izreeliteanul a fost ucis, și-a rupt hainele sale, s-a îmbrăcat cu sac, și apoi s-a sculat Ahab ca să se ducă la via lui Nabot Izreeliteanul și să o ia în stăpânire.
- Atunci a fost cuvântul Domnului către Ilie Tesviteanul:
- "Scoală și ieși în întâmpinarea lui Ahab, regele lui Israel, care este în Samaria, că iată acum e la via lui Nabot, unde s-a dus ca să o ia în stăpânire,
- Și spune-i: Așa grăiește Domnul: Ai ucis și vrei încă să intri în moștenire? Și să-i mai spui: Așa zice Domnul: În locul unde au lins câinii sângele lui Nabot, acolo vor linge câinii și sângele tău!",
- Și a zis Ahab către Ilie: "M-ai aflat, dușmanule, și aici!" Iar el a zis: "Te-am aflat, căci te-ai încumetat să săvârșești fapte nelegiuite înaintea ochilor Domnului și să-L minți.
- Așa zice Domnul: "Iată voi aduce peste tine necazuri și te voi mătura și voi stârpi din ai lui Ahab pe cei de parte bărbătească, fie rob, fie slobod, în Israel;
- Și voi face cu casa ța cum am făcut cu casa lui Ieroboam, fiul lui Nabat, și cu casa lui Baeșa, fiul lui Ahia, pentru fărădelegea cu care M-ai mâniat și ai dus pe Israel în păcat".
- Asemenea și pentru Izabela a grăit Domnul: "Câinii vor mânca pe Izabela pe zidul Izreelului.
- Cine va muri din ai lui Ahab în cetate, pe acela câinii îl vor mânca, iar cine va muri în câmp, pe acela păsările cerului îl vor mânca;
- Căci n-a fost încă nimeni ca Ahab, care să se încumete a săvârși fapte urâte înaintea ochilor Domnului, la care l-a împins Izabela soția sa.
- S-a purtat rău ca un ticălos, urmând după idoli, cum au făcut Amoreii pe care Domnul i-a izgonit de la fața fiilor lui Israel".
- Când a auzit Ahab toate cuvintele acestea, a început să plângă, și-a rupt hainele sale, s-a îmbrăcat pesta trupul său cu sac, a postit și a dormit în sac și a umblat trist.
- Atunci a fost cuvântul Domnului către Ilie Tesviteanul, pentru Ahab, și a zis Domnul:
- "Vezi cum s-a smerit Ahab înaintea Mea? Fiindcă s-a smerit înaintea Mea, de aceea nu voi aduce necazurile în zilele lui, ci în zilele fiului lui voi aduce necazurile peste casa lui!"
| ▲ Începutul paginii. |