Biblia/Vechiul Testament/Cartea a patra a Regilor/Capitolul 7

 

1. Iar Elisei a zis: "Ascultați cuvântul Domnului! Așa zice Domnul: Mâine, pe vremea aceasta, în poarta Samariei o măsură de făină din cea mai bună va fi un siclu și două măsuri de orz tot un siclu".
2. Slujbașul de al cărui braț se sprijinea regele a răspuns: "Chiar dacă Domnul ar deschide ferestrele cerului nici atunci n-ar putea fi una ca aceasta!" Iar Elisei a zis: "Iată așa ai să vezi cu ochii tăi, dar tu nu vei mânca din acelea!"
3. În vremea aceasta la poarta Samariei se aflau patru oameni leproși și ziceau unul către altul: "Ce ședem noi aici și așteptăm moartea?
4. De ne vom hotărî să ne ducem în cetate, în cetate e foamete și vom muri acolo; iar dacă vom ședea aici, tot vom muri. Să ne ducem mai bine în tabăra Sirienilor! De ne vor lăsa cu viață, vom trăi, de nu, vom muri".
5. Și s-au sculat ei în amurg, ca să se ducă în tabăra Sirienilor. Dar când au ajuns la marginea taberei Sirienilor, acolo nu mai era nici un om;
6. Căci Domnul făcuse în tabăra Sirienilor să se audă zgomot de care și nechezat de cai și zgomot de oștire mare. Și au zis ei unul către altul: "De bună seamă, regele lui. Israel a tocmit să vină împotriva noastră pe regii Heteilor și ai Egiptului".
7. Și s-au sculat și au fugit în amurg și și-au lăsat corturile, caii, asinii lor și toată tabăra cum era și au fugit, ca să-și scape viața.
8. Ajungând deci leproșii aceia la marginea taberei, au intrat într-un cort și au mâncat și au băut și au luat de acolo argint și aur și haine și s-au dus de le-au ascuns. Și s-au mai dus și în alt cort și au luat și de acolo și au ascuns.
9. Apoi au zis unul către altul: "Ceea ce facem, nu facem bine. Ziua aceasta este zi de veste bună. Dacă întârziem și așteptăm lumina zilei atunci vina va cădea asupra noastră. Hai deci să vestim casa regelui!"
10. Și au venit ei și au strigat pe portarii cetății și le-au povestit, zicând: "Noi am fost în tabăra Sirienilor și iată acolo nu se vedea nimeni și nu se auzea nimic, ci numai cai legați și corturi cum trebuie să fie".
11. Și portarii au strigat și au dat de veste la casa regelui.
12. Și s-a sculat regele noaptea și a zis slugilor sale: "Am să vă spun ce fac Sirie cu noi: Ei știu că noi suferim de foame și au ieșit din tabără și s-au ascuns în câmp, cugetând așa: Când vor ieși ei din cetate, îi vom prinde vii și vom năvăli în cetate".
13. Dar unul din cei ce slujeau înaintea lui a răspuns și a zis: "Să se ia cei cinci cai rămași care mai sunt în cetate (din toată tabăra lui Israel numai atâta mai rămăsese; cealaltă tabără a lui Israel pierise toată) și să trimitem oameni să vadă".
14. Au luat deci două perechi de cai înhămați la căruțe și a trimis regele pe urma oștirii siriene, zicând: "Duceți-vă și vedeți!"
15. Și s-au dus după ei până la Iordan și iată tot drumul era semănat cu haine și cu lucruri aruncate de Sirieni în graba lor. și s-au întors trimișii și au spus regelui.
16. Atunci a ieșit poporul și a prădat tabăra siriană și a fost măsura de făină din cea mai bună un siclu și două măsuri de orz un siclu, după cuvântul Domnului.
17. Iar regele a luat pe slujitorul acela de mâna căruia se sprijinea și l-a rânduit de pază la poarta cetății; acesta a fost călcat în picioare de popor și a murit la poartă, cum zisese omul lui Dumnezeu când venise trimisul regelui la el;
18. Pentru că atunci când omul lui Dumnezeu a spus regelui așa: "Mâine pe vremea aceasta în poarta Samariei două măsuri de orz vor fi un siclu și o măsură de făină din cea mai bună va fi tot un siclu",
19. Atunci acest slujitor a răspuns omului lui Dumnezeu și a zis: "Chiar dacă Domnul va deschide ferestrele cerului, nici atunci n-ar putea fi una ca aceasta!" Iar Elisei i-a zis: "Vei vedea-o cu ochii tăi, dar nu vei mânca din ea!"
20. Și așa s-a întâmplat cu el: l-a călcat poporul în poartă și a murit.

▲ Începutul paginii.