Biblia/Vechiul Testament/Cartea a patra a Regilor/Capitolul 25
Aspect
- Iar în anul al nouălea al domniei lui Sedechia, în luna a zecea, în ziua a zecea a lunii, a venit Nabucodonosor, regele Babilonului, cu toată oștirea sa asupra Ierusalimului și l-a împresurat și a făcut împrejurul lui întărituri.
- Și a stat cetatea împresurată până în anul al unsprezecelea al regelui Sedechia.
- Iar în anul al unsprszecelea al regelui Sedechia, în ziua a noua a lunii a patra, era mare foamete în cetate și poporul țării nu mai avea pâine.
- Atunci cetatea a fost luată și toți ostașii au fugit noaptea pe calea porților care se aflau între două ziduri, lângă grădina regelui. Caldeii însă stăteau împrejurul cetății; și a ieșit și regele pe calea ce duce în câmpie.
- Dar a alergat oștirea Caldeilor după rege și l-au ajuns în șesul Ierihonului; iar oștirea lui a fugit toată de la el.
- Și au luat pe rege și l-au dus la regele Babilonului, în Ribla, și l-au supus judecății.
- Și au junghiat pe fiii regelui înaintea ochilor lui, iar lui Sedechia i-au scos ochii, l-au pus în lanțuri și l-au dus la Babilon.
- Iar în luna a cincea, în ziua a șaptea a lunii, adică în anul al nouăsprezecelea al lui Nabucodonosor, regele Babilonului, Nebuzaradan, căpetenia gărzii, slujitorul regelui Babilonului, a venit la Ierusalim
- Și a ars templul Domnului, casa regelui și toate casele din Ierusalim; toate casele cele mari le-a ars cu foc.
- Iar oștirea Caldeilor care era cu comandantul gărzii a dărâmat și zidurile cele dimprejurul Ierusalimului.
- Apoi Nebuzaradan, căpetenia gărzii, a strămutat la Babilon și celălalt popor care mai rămăsese în Ierusalim, pe cei ce se predaseră regelui Babilonului și rămășița poporului de rând.
- Numai puțini din poporul sărac al țării au fost lăsați de căpetenia gărzii, să lucreze viile și ogoarele.
- Caldeii au stricat și stâlpii cei de aramă care erau în templul Domnului, postamentele, marea cea de aramă din templul Domnului și arama lor au dus-o în Babilon.
- Căldările, lopețile, cuțitele, lingurile și toate vasele de aramă, care se întrebuințau la slujbă, le-au luat.
- Și a mai luat căpetenia gărzii cădelnițele, cupele și tot ce era de aur și ce era de argint.
- Au luat cei doi stâlpi, marea și postamentele pe care le făcuse Solomon pentru templul Domnului. Arama din toate aceste lucruri nu se mai putea cântări.
- Un singur stâlp era înalt de optsprezece coți; coroana lui era de aramă și înălțimea ei era de trei coți; pereții ei și împletiturile dimprejurul ei, toate erau de aramă. Asemenea era și al doilea stâlp cu coroana lui.
- Apoi a mai luat căpetenia gărzii pe Seraia arhiereul, pe Țefania, al doilea preot și pe alți trei care stăteau de strajă la prag.
- Iar din cetate a luat un eunuc, care era căpetenie peste oșteni și cinci oameni, care stăteau înaintea regelui și care acum se aflau în cetate; pe căpetenia cea mare a oștirii, care înscria la oaste poporul și șaizeci de oameni din poporul țării, care se aflau în cetate.
- Pe aceștia i-a luat Nebuzaradan, căpetenia gărzii și i-a dus la regele Babilonului, în Ribla.
- Iar regele Babilonului i-a lovit și i-a ucis la Ribla, în ținutul Hamat. Așa a fost strămutat Iuda din țara lui.
- Iar peste poporul care a rămas în țara Iudei și pe care l-a lăsat Nabucodonosor, regele Babilonului, a pus căpetenie pe Ghedalia, fiul lui Ahican, fiul lui Șafan.
- Când au auzit toate căpeteniile și ostașii lor că regele Babilonului a pus căpetenie pe Ghedalia, au venit la Ghedalia în Mițpa: Ismael, fiul lui Netania, Iohanan, fiul lui Careah, Seraia, fiul lui Tanhumet, din Netofa, și Iaazania, fiul lui Maacati, ei împreună cu oamenii lor.
- Și a jurat Ghedalia acestora și oamenilor lor și le-a zis: "Nu vă temeri a fi supușii Caldeilor. Așezați-vă în țara aceasta și slujiți regelui Babilonului și va fi bine!"
- Dar în luna a șaptea a venit Ismael, fiul lui Netania al lui Elișama din neamul regesc, cu zece oameni și a lovit pe Ghedalia și acesta a murit și a lovit și pe Iudeii Și pe Caldeii care erau cu el în Mițpa.
- Atunci s-a sculat tot poporul, de la mic până la mare, cu căpeteniile oștirii și s-au dus în, Egipt, pentru că se temeau de Caldei.
- În anul al treizeci și șaptelea de la strămutarea lui Ioiachim, regele lui Iuda, în luna a douăsprezecea, în ziua a douăzeci și șaptea a acestei luni, Evil-Merodac, regele Babilonului, în anul urcării sale pe tron, a scos pe Ioiachim, regele Iudei, din temniță,
- A vorbit cu el prietenos și a pus tronul lui mai sus de tronurile regilor care erau la el în Babilon;
- I-a schimbat hainele lui de temniță și Ioiachim a mâncat totdeauna la masa regelui, în toate zilele vierii lui.
- Cele trebuitoare hranei lui i-au fost date neîncetat de rege, zi cu zi, cât a trăit el.
▲ Începutul paginii. |