Biblia/Vechiul Testament/Cartea a doua a Macabeilor/Capitolul 12

←←Capitolul 11

Biblia de [[Autor:{{{autor}}}|{{{autor}}}]]
(Vechiul Testament, Cartea a doua a Macabeilor, Capitolul 12)

Capitolul 13→→

Descarcă această pagină ca EPUB

După ce s-au făcut legăturile acestea, Lisias s-a dus la rege; iar Iudeii au început să-și lucreze ogoarele.
Însă căpeteniile oștirilor, cei care erau pe locurile acelea: Timotei și Apoloniu, fiul lui Geneu, precum și Ieronim și Demofon, și afară de aceștia Nicanor, cârmuitorul Ciprului, nu-i lăsau să petreacă în pace și liniște.
Și locuitorii din Iafa răutate ca aceasta au făcut, că au îndemnat pe Iudeii care locuiau cu ei, ca împreună cu femeile și cu pruncii, să intre în corăbiile pregătite de ei, ca și cum nici o vrăjmășie n-ar fi între ei.
Dar ei lucrau după sfatul cel de obște al cetății, iar Iudeii primind poftirea ca unii ce voiau să fie în pace, și neavând nici o bănuială, mergând cu corăbiile au fost înecați, fiind ei în număr ca la două sute.
Aflând Iuda răutatea ce s-a făcut celor din neamul său, poruncind bărbaților celor care erau cu sine,
Și chemând pe Judecătorul cel drept, Dumnezeu, a mers asupra ucigătorilor fraților săi și a aprins noaptea portul și corăbiile le-a ars, și pe cei care fugiseră acolo i-a omorât.
Și orașul fiind închis, s-a întors ca să vină a doua oară, și toată cetatea Iafa de tot să o distrugă.
Aflând că și cei din Iamnia vreau să facă la fel Iudeilor care locuiau la ei,
Năvălind asupra locuitorilor din Iamnia noaptea, a aprins portul cu corăbiile, încât se vedea lumina flăcării din Ierusalim, de la o depărtare de două sute patruzeci de stadii.
Și de acolo mergând nouă stadii, îndreptându-se asupra lui Timotei, au năvălit Arabii asupra lui Iuda ca la cinci mii cinci sute de călăreți.
Și făcându-se război tare, și, cu ajutorul lui Dumnezeu biruind cei care erau cu Iuda, și împuținându-se Arabii, s-au rugat de Iuda să facă pace cu ei, făgăduind că-i vor da dobitoace, și întru celelalte îi vor folosi.
Iar Iuda, socotind cu adevărat că în multe îi vor fi de folos, le-a dat pace și, primind învoiala cu ei, s-au dus la corturile lor.
Apoi Iuda a năvălit și asupra unei cetăți cu pod tare și cu ziduri înconjurată, în care multe feluri de neamuri locuiau și al cărui nume era Caspin.
Iar cei dinăuntru nădăjduind în tăria zidurilor și în mulțimea bucatelor ce-și strânseseră, se purtau trufaș, batjocorind pe cei care erau cu Iuda și blestemându-i și grăind cele ce nu se cuvin.
Iar cei care erau cu Iuda, chemând pe puternicul Stăpân al lumii, Care fără de berbeci și fără unelte a surpat zidurile Ierihonului, pe vremea lui Iosua, au năvălit ca niște fiare asupra zidului.
Și cu voia lui Dumnezeu, luând cetatea, măcel cumplit au făcut, încât lacul cel de lângă cetate, care era lat de două stadii, plin de curgerea sângelui se vedea.
Și de acolo, mergând șapte sute și cincizeci de stadii, au sosit în Haraca, la cei care se zic Iudei Tubieni.
Ci pe Timotei nu l-a apucat în locurile acelea, căci fără de nici o ispravă se întorsese de acolo, lăsând pază de oștire într-un loc foarte tare.
Iar Dositei și Sosipatru, din căpeteniile care erau cu Iuda Macabeul, mergând, au omorât pe păzitorii cei lăsați de Timotei, mai mulți decât zece mii de bărbați.
Iar Iuda Macabeul, punându-și în rând oștirea, i-a pus pe ei peste cete și a plecat împotriva lui Timotei care avea cu sine o sută douăzeci de mii de pedestrași și o mie cinci sute de călăreți.
Deci, aflând Timotei de venirea lui Iuda, a trimis femeile și pruncii și cealaltă avere la locul ce se chema Carnaim, pentru că foarte anevoie se putea înconjura și nu lesne putea să se apropie acela din cauza strâmtorării tuturor locurilor.
De la început, când s-a ivit ceata lui Iuda, s-au îngrozit vrăjmașii și s-au înfricoșat de fata Celui care toate le vede și s-au pornit a fugi care cum putea, încât de multe ori ei intre ei se vătămau și se tăiau cu ascuțișul săbiilor.
Iar Iuda, gonindu-i foarte tare, tăind pe nelegiuiții aceia, a ucis ca la vreo treizeci de mii de bărbați.
Iar Timotei a căzut în mâinile oștenilor lui Dositei și ai lui Sosipatru și se ruga cu multe rugăciuni să-l slobozească viu, pentru că el are în mână pe părinții și frații multora dintre Iudei și, dacă el va muri, acelora li se va întâmpla rău.
Și cu multe legându-se el înaintea lor, cum că pe toți aceia nevătămați îi va întoarce, l-au slobozit pentru izbăvirea fraților.
Iar Iuda mergând împotriva Carnaimului și împotriva templului zeiței Atargatis, a omorât douăzeci și cinci de mii de oameni.
Și după fuga și pierderea acestora, a tăbărât Iuda asupra Efronului, care era cetate tare, în care locuia Lisias și mulțime de tot felul de neamuri; iar înaintea zidurilor stau bărbați voinici, care se băteau vitejește. Arme multe și săgeți erau puse acolo.
Ci chemând pe Cel Puternic, Care cu tărie zdrobește puterea vrăjmașilor, a luat cetatea sub mâinile sale și, din cei care erau înăuntru, a omorât ca vreo douăzeci și cinci de mii.
Și mergând de acolo, a năvălit asupra cetății Schitopolis, ce era departe de Ierusalim ca la șase sute de stadii;
Iar Iudeii care locuiau acolo, mărturisind dragostea pe care o aveau față de ei Schitopolitenii și cum că și în vremurile cele nenorocite le-au fost blânzi,
Iuda și ai săi, mulțumindu-le, i-au îndemnat ca și de aici înainte să fie buni cu neamul Iudeilor, și au venit la Ierusalim, când se apropia sărbătoarea Cincizecimii.
Iar după praznicul Cincizecimii, au pornit împotriva lui Gorgias, mai-marele Edomului.
Și a ieșit Gorgias cu trei mii de pedeștri și cu patru sute de călăreți,
Și bătându-se, s-a întâmplat de au căzut puțini dintre Iudei.
Iar un oarecare Dositei dintre Tubieni, călăreț și bărbat tare, a prins pe Gorgias și, ținându-l de veșmânt, îl ținea vitejește, vrând viu să-l aducă rob pe blestematul acela; iar unul din călăreții Traci venind asupră-i și lovindu-l peste umăr, Gorgias a scăpat fugind în Mareșa.
Iar cei care erau cu Esdris mai mult bătându-se și ostenind, Iuda a chemat pe Domnul să-i fie ajutor și Căpetenie în luptă.
Începând în graiul părinților și cu cântări strigând și glas înălțând, fără de veste a năvălit asupra oștirilor lui Gorgias și le-a înfrânt.
Apoi, Iuda luând oștirea, s-a dus în cetatea Adulam și, sosind ziua a șaptea, s-a curățit după obicei și a petrecut acolo ziua de odihnă.
Iar a doua zi au venit cei care erau cu Iuda, precum a fost rânduit, ca să ridice trupurile celor omorâți și să le așeze cu rudeniile în părinteștile morminte.
Și a aflat sub hainele fiecăruia din cei morți lucruri închinate idolilor Iamniei, de la care îi oprea legea pe Iudei, și tuturor vădit lucru a fost că pentru atare pricină au căzut aceștia.
Și toți binecuvântând pe Judecătorul cel drept, pe Domnul, Cel care arată cele ascunse,
Și întorcându-se la rugăciuni, s-au rugat pentru păcatul ce s-a făcut, ca de tot să se șteargă. Iar viteazul Iuda a îndemnat mulțimea să se păzească fără de păcat, văzând cu ochii cele ce s-au făcut pentru păcatul celor care mai înainte au căzut.
Și strângând bani după numărul bărbaților care erau cu el, două mii de drahme de argint a trimis în Ierusalim, să se aducă jertfă pentru păcat. Foarte bun și cuvios lucru pentru socotința învierii morților!
Că de n-ar fi avut nădejde că vor învia cei care mai înainte au căzut, deșert și de râs lucru ar fi a se ruga pentru cei morți.
Și a văzut că celor care cu bună cucernicie au adormit, foarte bun dar le este pus.
Drept aceea, sfânt și cucernic gând a fost, că a adus jertfă de curăție pentru cei morți, ca să se slobozească de păcat.

▲ Începutul paginii.