Biblia/Vechiul Testament/Cartea a doua a Macabeilor/Capitolul 10
- Iar Iuda Macabeul și cei ce erau cu el, povățuindu-i Domnul, au cuprins templul și cetatea.
- Iar jertfelnicele de prin târg, pe care le făcuseră cei de alt neam, și capiștele, le-au stricat.
- Și curățind templul, alt jertfelnic au făcut, și înfierbântând pietre și foc din ele luând, după ce au trecut doi ani și șase luni, au adus jertfă și tămâie și lumini și au făcut punerea înainte a pâinilor.
- Și după ce au făcut acestea, plecându-se cu fața la pământ, s-au rugat Domnului ca să nu mai cadă în răutăți ca acestea, ci de vor și păcătui cândva, El să-i certe cu milă și să nu-i dea neamurilor celor hulitoare și barbare.
- Iar în ziua în care cei de alt neam pângăriseră templul Domnului, s-a întâmplat că tocmai într-acea zi s-a făcut curățirea, în douăzeci și cinci ale aceleiași luni, care este Chislev,
- Și cu veselie au ținut opt zile ca la praznicul corturilor, aducându-și aminte cum cu puțină vreme mai înainte sărbătoarea corturilor o au făcut în munți și în peșteri, hrănindu-se ca fiarele.
- Pentru aceea stâlpări și ramuri frumoase, precum și finici având, laude dădeau Celui care îi învrednicise să sfințească templul.
- Și a poruncit cu poruncă de obște și cu rânduială la tot neamul iudeu, ca din an în an să țină zilele acestea.
- Și așa a fost sfârșitul lui Antioh care s-a numit Epifaniu.
- Și acum, vom arăta pe scurt, cele întâmplate în vremea lui Eupator Antioh, fiul nelegiuitului Antioh, spunând relele care s-au întâmplat din războaie.
- Că acesta, după ce s-a făcut rege, a pus mai mare peste treburile regatului pe un oarecare Lisias, care fusese cârmuitor mai mare peste Cele-Siria și Fenicia.
- Ptolomeu, care se chema Macron, a voit să facă dreptate față de Iudei, pentru nedreptatea ce li se făcuse, și se nevoia să trăiască în pace cu ei.
- Și pentru aceasta a fost pârât de prieteni către Eupator, și de multe ori auzind că este numit trădător, pentru că a părăsit Ciprul, pe care Filometor i-l încredințase, și a trecut la Antioh Epifaniu, nemaiputând să păstreze nici cinstea, nici dregătoria ce avea, de inimă rea, otrăvindu-se, a murit.
- Iar Gorgias, după ce s-a făcut mai mare peste locurile acestea, adunând oștire străină, adeseori pornea război împotriva Iudeilor.
- Și unindu-se cu aceștia și Edomiții, care țineau cetăți tari, necăjeau pe Iudei, și pe cei fugiți de la Ierusalim, primindu-i, încercau să continuie războiul.
- Iar cei care erau cu Iuda Macabeul, făcând rugăciune și cerând lui Dumnezeu să le fie în ajutor, au năvălit asupra cetăților Edomiților,
- Pe care lovindu-le vitejește, au luat locurile și au avut izbândă asupra tuturor celor care se luptau de pe zid, și pe cei care le veneau înainte i-au junghiat și au omorât nu mai puțin de douăzeci de mii.
- Și au fugit unii, vreo nouă mii, în două turnuri foarte tari, care aveau toate cele trebuitoare.
- Iar Iuda Macabeul, lăsând pe Simon, pe Iosif, pe Zacheu și pe câțiva care erau cu el, ca să-i înconjure și să lupte împotriva lor, s-a dus la locurile cele mai primejduite.
- Cei care erau cu Simon, iubind argintul, au fost amăgiți cu bani de unii din cei din turnuri și, luând șaptezeci de mii de drahme de argint, au lăsat pe unii de au scăpat.
- Și fiind vestit Macabeu de lucrul ce s-a făcut, adunând pe căpeteniile poporului, i-a învinuit foarte, pentru că au vândut pe argint pe frați, lăsând pe vrăjmași asupra lor.
- Pe acești vânzători i-au omorât și îndată au luat cele două turnuri.
- Deci toate luptele lui ieșind cu bine, a ucis în acele două turnuri mai mult de douăzeci de mii.
- Iar Timotei cel care mai înainte a fost biruit de Iudei, adunând oștiri străine multe foarte și multă călărime din Asia, a venit să robească Iudeea.
- Iuda Macabeul și cei care erau cu el, pe când se apropia el, se rugau Domnului, presărându-și capul cu țărână și încingându-și coapsele cu sac.
- Și căzând la pământ înaintea altarului, s-au rugat ca lor să le fie blând iar vrăjmașilor lor să fie vrăjmaș și celor potrivnici să se împotrivească, precum zice legea.
- Și după rugăciune, luând armele, au ieșit din cetate departe și, apropiindu-se de vrăjmași, au stat.
- Și când a răsărit soarele, s-au lovit amândouă părțile, aceștia având chezaș de bună norocire și de biruință fapta bună și scăparea cea spre Domnul, iar aceia având călăuză mânia.
- Și pe când se băteau cu înverșunare, s-au arătat vrăjmașilor din cer cinci bărbați străluciți, călări pe cai cu frâie de aur, care purtau în luptă pe Iudei.
- Doi dintre ei luând pe Iuda Macabeul în mijloc și acoperindu-l cu armele lor, îl păzeau nevătămat; iar asupra vrăjmașilor aruncau săgeți și trăsnete. Deci învălmășindu-se, pentru că nu vedeau, și tulburându-se, cădeau în sabie.
- Și s-au omorât douăzeci de mii cinci sute de pedestrași și șase sute de călăreți.
- Timotei a fugit la Ghezer, cetate tare, peste care era mai mare Chereea.
- Iar cei care erau cu Iuda Macabeul au tăbărât vitejește împrejurul cetății aceleia patru zile.
- Iar cei dinăuntru, nădăjduind în tăria cetății, foarte mult blestemau și cuvinte necuviincioase aruncau.
- Și când s-a luminat în ziua a cincea, douăzeci de voinici din cei care erau cu Iuda Macabeul, mâhnindu-se din cauza blestemelor, bărbătește au năvălit la zid și, eu mânie sălbatică suindu-se, pe oricare era înainte îl tăiau.
- De asemenea și alții suindu-se asupra celor dinăuntru, au dat foc turnurilor și, aprinzând focuri, de vii au ars pe acei blestemători.
- Iar alții au tăiat porțile și primind înăuntru cealaltă tabără, au luat cetatea; și pe Timotei, care se ascunsese într-o groapă, precum și Chereea, fratele acestuia, și pe Apolofane i-au omorât.
- Și după ce au făcut acestea, cu laude și cu mărturisiri au binecuvântat pe Domnul, Cel care mult bine a făcut lui Israel și i-a dat biruință.
| ▲ Începutul paginii. |