Biblia/Vechiul Testament/Cartea a doua Paralipomena/Capitolul 20
- După aceasta au venit Moabiții și dimpreună cu ei au venit și Amon asupra lui Iosafat cu război.
- Atunci au venit unii și au spus lui Iosafat, zicând: "Vine o mare mulțime de popor împotriva ta de dincolo de mare, din Siria; și iată-i se află la Hațațon-Tamar, adică la Enghedi".
- La vestea aceasta s-a înfricoșat Iosafat și și-a îndreptat fața sa, ca să caute pe Domnul făcând cunoscut tuturor din tot Iuda ca să postească.
- Deci s-a adunat Iuda ca să ceară ajutor de la Domnul și au venit din toate cetățile lui Iuda ca să roage pe Domnul.
- Iar Iosafat a stat în mijlocul adunării lui Iuda și a Ierusalimului, la templul Domnului dinaintea curții noi
- Și a zis: "Doamne Dumnezeul părinților noștri! Nu ești Tu oare Dumnezeu în cer sus, domnind peste toate regatele popoarelor și n-ai Tu oare în mâna Ta tăria și puterea, încât nimeni nu este să-ți stea ție împotrivă?
- Dumnezeul nostru, oare nu Tu ai izgonit pe locuitorii acestei țări din fața poporului Tău Israel și ai dat-o pe veci urmașilor lui Avraam, pe care îl iubeai?
- Și ei s-au așezat în ea și ți-au zidit templu sfânt numelui Tău, zicând:
- De va veni vreo nenorocire peste noi, ori sabia care ne pedepsește, sau vreo boală molipsitoare, sau foamete, și noi vom sta înaintea templului acesta și înaintea feței Tale - căci numele Tău este în templul acesta - și vom striga în strâmtorarea noastră, către Tine, Tu să ne asculți și să ne izbăvești.
- Și acum, iată Amoniții, Moabiții și locuitorii muntelui Seir, prin țara cărora Tu nu le-ai îngăduit Israeliților să treacă, când veneau ei din pământul Egiptului, ci au trecut pe lângă ei și nu i-au nimicit,
- Iată ei vor să ne răsplătească, fiindcă au venit să ne izgonească din stăpânirea Ta care ne-ai dat-o de moștenire.
- Dumnezeul nostru, judecă-i Tu, căci noi n-avem nici o putere împotriva acestei mari mulțimi care a venit asupra noastră și nu știm ce să facem; dar ochii noștri ne sunt la Tine".
- Și stăteau toți Iudeii înaintea feței Domnului și copiii cei mici ai lor, femeile lor și feciorii lor.
- Atunci S-a pogorât Duhul Domnului în mijlocul adunării peste Iahaziel, fiul Zahariei, fiul lui Benaia, fiul lui Ieiel, fiul lui Matania, levit dintre fiii lui Asaf
- Și acesta a zis: "Ascultați toți ai lui Iuda și locuitorii Ierusalimului, și tu rege Iosafat! Așa zice Domnul către voi: Să nu vă temeți, nici să vă spăimântați de mulțimea aceasta mare, căci războiul nu este al vostru, ci al lui Dumnezeu.
- Mâine să plecați împotriva lor; iată ei urcă coasta țiț și aveți să-i găsiți în capătul văii din fața pustiei Ieruel.
- Nu voi aveți să vă luptați de astă dată; dar înșirați-vă, stați și priviți izbăvirea Domnului, pe care o va trimite El vouă. Iuda și Ierusalime! Să nu vă temeți, nici să vă spăimântați! Să le ieșiți mâine înainte și Domnul va fi cu voi!"
- Atunci s-a plecat Iosafat cu fața la pământ, de asemenea și toți Iudeii și locuitorii Ierusalimului au căzut înaintea Domnului, ca să se închine Domnului.
- Apoi. s-au sculat leviții dintre fiii lui Cahat și dintre fiii lui Core, ca să laude pe Domnul Dumnezeul lui Israel cu glas foarte tare.
- Și s-au sculat ei de dimineață tare și au ieșit să se ducă în pustiul Tecoa; pe când ieșeau ei, a stat Iosafat și a zis: "Ascultați-mă Iudeilor, voi, locuitori ai Ierusalimului! Aveți încredere în Domnul Dumnezeul vostru și fiți tari! Aveți încredere în proorocii Lui și veți izbuti cu bine!"
- Apoi s-a sfătuit el cu poporul și a rânduit cântăreți care să cânte Domnului, ca, ieșind aceștia în podoabe sfinte înaintea celor înarmați, să preamărească și să zică: "Slăviți pe Domnul, că în veac este mila Lui!"
- Dar când au început ei să scoată strigăte de laudă și să preamărească, Domnul a stârnit neînțelegeri între Amoniți și Moabiți și între locuitorii muntelui Seir, care veniseră în Iuda, și au fost bătuți;
- Căci s-au sculat Amoniții și Moabiții împotriva locuitorilor muntelui Seir, bătându-i și stârpindu-i; iar când au sfârșit cu locuitorii din Seir, atunci au început să se ucidă și ei unul pe altul.
- Și când cei din Iuda au ajuns pe dealul de unde se vedea pustiul și s-au uitat la acea mulțime de lume, iată toți erau stârvuri căzute pe pământ și nici unul nu era teafăr.
- Atunci a venit Iosafat și poporul lui ca să adune prada; și au găsit la ei multe bogății, haine și lucruri scumpe și au adunat atâta cât nu puteau să ducă. Trei zile au adunat, atât de multă pradă au aflat.
- Iar în ziua a patra s-au adunat la Emec Beraca, fiindcă acolo binecuvântaseră ei pe Domnul. Pentru aceasta se și cheamă locul acela Valea Binecuvântării până în ziua de azi.
- Apoi toți bărbații din Iuda și din Ierusalim și cu Iosafat în fruntea lor s-au întors foarte voioși la Ierusalim, pentru că Domnul le dăduse biruință asupra vrăjmașilor lor.
- Și au venit în Ierusalim la templul Domnului, cu chitare, cu harfe și cu trâmbițe.
- Și frica lui Dumnezeu a cuprins pe toate regatele pământului, când au auzit că Însuși Domnul a luptat împotriva vrăjmașilor lui Israel.
- După aceea domnia lui Iosafat a fost în liniște, pentru că Dumnezeu i-a dat odihnă din toate părțile.
- Așa a domnit Iosafat peste Iuda. Când s-a făcut rege, el era de treizeci și cinci de ani și douăzeci și cinci de ani a domnit în Ierusalim. Pe mama lui o chema Azuba, fiica lui Șilhi.
- El a ținut drumul lui Asa, tatăl său și nu s-a dat în lături de loc, făcând tot fapte ce erau plăcute în ochii Domnului.
- Numai înălțimile n-au fost de tot îndepărtate și nici poporul nu se îndreptase încă cu tărie către Dumnezeul părinților lor.
- Celelalte fapte ale lui Iosafat, de la cele dintâi până la cele din urmă, se află scrise în istoria lui Iehu, fiul lui Hanani, și sunt trecute și în cartea regilor lui Israel.
- Apoi Iosafat, regele lui Iuda, a intrat în legătură cu Ohozia, regele lui Israel, care petrecea în fărădelegi,
- Și s-a întovărășit cu el, ca să facă corăbii, spre a fi trimise la Tarsis; și corăbiile le-au făcut ei la Ețion-Gheber.
- Atunci a proorocit Eliezer, fiul lui Dodava, din Mareșa, o proorocie asupra lui Iosafat, zicând: "Fiindcă tu ai intrat în legătură cu Ohozia, de aceea Domnul ți-a sfărâmat lucrurile tale". Și s-au spart corăbiile și n-au mai putut să mai meargă la Tarsis.
| ▲ Începutul paginii. |