Biblia/Vechiul Testament/Cartea Judecătorilor/Capitolul 5
- Atunci Debora și Barac, fiul lui Abinoam, au cântat cântarea aceasta:
- "Când se arată judecători în Israel, poporul merge de bunăvoie la război; Binecuvântați pe Domnul!
- Ascultați dar, regilor! Căpetenii, luați aminte! Căci cântare voi cânta Domnului. Cânta-voi Domnului Dumnezeului lui Israel:
- Când ieșeai Tu, Doamne, din Seir, Când treceai Tu prin câmpiile Edomului, Pământul se cutremura și cerurile se topeau, Norii picurau picuri de ploaie,
- Munții se năruiau înaintea Domnului, Ca și acest Sinai, la vederea Dumnezeului lui Israel.
- În zilele lui Șamgar, fiul lui Anat, Pe vremea Iaelei, drumurile erau pustii; Călătorii umblau atunci pe poteci ascunse.
- Satele în Israel erau pustii... pustii... Până m-am sculat eu, Debora, Până m-am ridicat eu, mamă în Israel.
- Pe atunci Israel își alesese dumnezei noi, De aceea războiul bătea la porți; Dar nu se vedea nici scut, nici lance în mâini, La cei patruzeci de mii din Israel.
- Inima îmi e la căpeteniile lui Israel, La cei ce plecau din popor de voie la război. Binecuvântați pe Domnul!
- Aceia călăreau pe asine murge, Sau ședeau în căruțe, sub coviltire de scoarțe scumpe Și mergeau pe drum cântând.
- Și în rândurile oștirii, ce tabăra la fântâni, Și acolo răsuna lauda Domnului, Lauda căpeteniilor lui Israel. Atunci poporul Domnului ieșea la porți.
- Deșteaptă-te, Debora, deșteaptă-te! Deșteaptă-te, deșteaptă-te și cântă! Scoală și tu, Barac! Scoală fiul lui Abinoam Și ia în robie pe cei ce te-au robit!
- Atunci poporul Domnului s-a trezit. Rămășița lui s-a strâns cu cei viteji.
- Din Efraim au purces căpetenii în vale la Chișon. Fratele tău Veniamin a fost printre oștenii tăi. Din Machir au venit căpetenii Și din Zabulon cârmuitori de oștire.
- Principii din Israel au fost lângă Debora. Isahar, credincios lui Barac, Se îndrepta în urma lui spre vale. La pâraiele lui Ruben Sunt grele cumpene sufletești!
- Pentru ce ai rămas tu în mijlocul staulelor? Ca să asculți behăitul turmelor? La pâraiele lui Ruben, Sunt grele cumpene sufletești!
- Galaadul șade liniștit dincolo de Iordan. Și Dan de ce stă el la corăbiile sale? Așer stă pe malul mării Și se odihnește în limanurile sale.
- Zabulon este un popor ce înfruntă moartea, Și este gata a-și da viața în luptă. Nu mai puf în ca el e Neftali, Care locuiește podișurile înalte.
- Atunci au venit regi să se războiască, Războitu-s-au atunci regii Canaanului La Taanac, pe apa Meghidonului, Dar n-au luat pradă, nici argint, nici bani.
- Stelele de sus s-au luptat atunci, Din mersul lor s-au războit cu Sisera.
- Pârâul Chișon, pârâu străvechi! Pârâul Chișon i-a măturat. Suflete al meu, calcă-i în picioare!
- Atunci copitele cailor în ropot loveau pământul, Fugeau vitejii lor să-și frângă gâtul.
- Blestem cetății Meroz, zice îngerul Domnului! Blestem, blestem celor ce locuiesc în ea! Că n-au venit în ajutorul Domnului, În ajutorul Domnului cu cei viteji.
- Binecuvântată să fie între femei Iaela, femeia lui Heber Cheneul! Binecuvântată fie între femeile țării.
- Sisera i-a cerut apă; ea i-a dat lapte; în cupă scumpă i-a dat cel mai bun lapte.
- Cu stânga a apucat țărușul, Iar cu dreapta ciocan greu de lucrător. Cu ciocanul a zdrobit lui Sisera capul, Cu țărușul i-a străpuns tâmpla.
- Atunci a căzut îndată la picioarele ei și acolo a rămas. Căzut-a la picioarele ei și nu s-a mai sculat. Unde a căzut, acolo a rămas zdrobit.
- Pe fereastră printre gratii privește, Se uită mama lui Sisera și strigă: "De ce nu mai vin oare carele lui Oare de ce zăbovesc ele așa de mult?"
- Cea mai pricepută din femeile ei zice Și singură răspunde la întrebarea sa:
- "Se vede că au găsit și împart pradă: O fată sau două de cap de om, Haine pestrițe pradă pentru Sisera, Pradă de haine pestrițe cu aur cusute; Două, trei șaluri vărgate, cusute cu aur, Pentru grumajii viteazului".
- Așa să piară toți vrăjmașii Tăi, Doamne! Iar cei ce Te iubesc să fie ca soarele Când răsare în toată strălucirea lui". După aceea țara s-a bucurat de pace patruzeci de ani.
| ▲ Începutul paginii. |