Biblia/Vechiul Testament/Cartea Judecătorilor/Capitolul 11
- Ieftae Galaaditul era un luptător viteaz. Acesta era fiul unei desfrânate care născuse lui Galaad pe Ieftae.
- Dar și soția lui Galaad i-a născut acestuia fii. Iar dacă s-au făcut mari, fiii soției au izgonit pe Ieftae, zicându-i: "Tu nu ești moștenitor în casa tatălui nostru, pentru că ești feciorul alte femei".
- Atunci Ieftae a fugit de frații săi și a trăit în ținutul Tob. Acolo s-au adunat împrejurul lui Ieftae oameni fără căpătâi și umblau cu dânsul.
- După câtva timp Amoniții s-au ridicat cu război împotriva lui Israel.
- Iar în timpul războiului Amoniților cu Israeliții, au venit bătrânii Galaadului să ia pe Ieftae din ținutul Tob,
- Și au zis către Ieftae: "Vino să ne fii căpetenie și te luptă cu Amoniții".
- Ieftae însă a zis către bătrânii Galaadului: "Oare nu m-ați urât voi și m-ați alungat din casa tatălui meu? La ce ați venit la mine acum, când sunteți la necaz?"
- Zis-au bătrânii Galaadului către Ieftae: "De aceea am venit acum la tine, ca să mergi cu noi, să te lupți cu Amoniții și să ne fii căpetenie nouă, tuturor locuitorilor Galaadului".
- Iar Ieftae a zis către bătrânii Galaadului: "Dacă mă luați înapoi, ca să mă lupt cu Amoniții, și dacă Domnul îmi va da mie izbândă, voi mai rămâne eu, oare, căpetenie la voi?"
- Atunci au răspuns bătrânii Galaadului către Ieftae: "Domnul să fie martor între noi că vom face cum vei zice tu!"
- Și s-a dus Ieftae cu bătrânii Galaadului și poporul l-a pus căpetenie și povățuitor al său. Și a rostit Ieftae toate cuvintele sale înaintea feței Domnului în Mițpa.
- Apoi a trimis Ieftae soli la regele Amoniților să-i spună: "Ce ai cu mine de ai venit la mine să te războiești pe pământul meu?"
- Iar regele Amoniților a răspuns solilor lui Ieftae: "Israel, când venea din Egipt, a luat pământul meu de la Arnon până la Iaboc și Iordan. Întoarce-mi-l dară cu pace și mă voi retrage".
- Și dacă s-au întors solii la Ieftae, Ieftae a trimis a doua oară soli la regele Amoniților,
- Ca să-i spună: "Așa zice Ieftae: Israel n-a luat pământul Moabiților, nici pământul Amoniților;
- Căci, când a venit din Egipt, Israel s-a dus în pustiu către Marea Roșie și apoi a venit la Cadeș.
- De acolo a trimis Israel Ia regele Edomului soli să-i spună: "Lasă-mă să trec prin țara ta". Dar regele Edomului n-a voit să audă. Și a trimis el și la regele Moabului, dar nici acela n-a îngăduit. De aceea Israel a rămas la Cadeș.
- Apoi a plecat în pustiu și a ocolit pământul Edomului și pământul Moabului, ajungând la răsăritul lui. Atunci au tăbărât dincolo de Arnon, dar n-au intrat în hotarele Moabului, căci Arnonul este hotarul Moabului.
- De acolo a trimis Israel soli la Sihon, regele Amoreilor, regele Heșbonului și a zis Israel către el: "Dă-ne voie să trecem prin țara ta la locul nostru!"
- Dar Sihon nu s-a învoit să dea drumul lui Israel prin hotarele sale și a adunat Sihon tot poporul său și a tăbărât în Iahța și s-a bătut cu Israel.
- Și a dat Domnul Dumnezeul lui Israel pe Sihon și tot poporul lui în mâinile lui Israel și acesta i-a ucis. Apoi a luat Israel de moștenire toată țara Amoreilor, care locuiau în țara aceea.
- Și atunci au primit ei de moștenire toate hotarele Amoreilor de la Arnon până la Iaboc și de la pustie până la Iordan.
- Și așa Domnul Dumnezeul lui Israel a izgonit pe Amorei de la fața poporului Său Israel și tu voiești acum să-i iei moștenirea lui?
- Nu stăpânești tu oare ceea ce ti-a dat ție Chemoș, dumnezeul tău? Și noi stăpânim de asemenea ceea ce ne-a dat de moștenire Domnul Dumnezeul nostru.
- Oare tu ești mai bun decât Balac, fiul lui Sefor, regele Moabiților? S-a certat cu el Israel, sau s-a luptat cu el?
- Israel trăiește acum de mai bine de trei sute de ani în Heșbon și în cetățile care țin de el și în Aroer și în toate împrejurimile lui și în toate cetățile din apropierea Arnonului; de ce nu le-ați luat voi în vremea aceea?
- Eu însă nu sunt vinovat față de tine; dar tu-mi faci un rău, venind asupra mea cu război. Domnul să fie judecător între fiii lui Israel și Amoniți!"
- Dar regele Amoniților n-a ținut seamă de cuvintele lui Ieftae, cu care îi trimisese acesta pe soli la el.
- Atunci a fost peste Ieftae Duhul Domnului și a străbătut Ieftae pământul Galaadului și al lui Manase, apoi a ajuns până la Mițpa Galaadului și de la Mițpa Galaadului a plecat asupra Amoniților.
- În acel timp a făcut Ieftae făgăduință Domnului și a zis: "De vei da pe Amoniți în mâinile mele,
- Când mă voi întoarce biruitor de la Amoniți, oricine va ieși din porțile casei mele în întâmpinarea mea va fi afierosit Domnului și-l voi aduce ardere de tot".
- Apoi a venit Ieftae la Amoniți să se bată cu ei și i-a dat Domnul în mâinile lui.
- Și i-a bătut cumplit de la Aroer până spre Minit în douăzeci de cetăți și până la Abel-Cheramim și au fost umiliți Amoniții în fața fiilor lui Israel.
- După aceea a venit Ieftae în la casa sa și iată fiica sa i-a ieșit în întâmpinare cu timpane și jocuri; aceasta era singurul lui copil, căci el nu mai avea nici băieți, nici fete.
- Și când a văzut-o el, și-a sfâșiat haina și a zis: "Ah, fiica mea! Tu m-ai răpus și ești dintre cei ce-mi tulbură biruința. Eu mi-am deschis gura pentru tine înaintea Domnului și nu mă voi putea lepăda!"
- Iar ea a zis către el: "Tatăl meu, dacă tu ți-ai deschis gura pentru mine înaintea Domnului, fă cu mine ceea ce a rostit gura ta, de vreme ce Domnul a săvârșit prin tine răzbunarea împotriva Amoniților, vrăjmașii tăi!"
- Apoi a zis iarăși către tatăl său: "Iartă numai ce să-mi faci: Lasă-mă două luni, să mă duc să mă sui pe munte și să-mi plâng fecioria cu prietenele mele!"
- Atunci el a zis: "Du-te!" Și a lăsat-o două luni. Și s-a dus cu prietenele sale și și-a plâns fecioria în munți.
- Apoi după trecerea celor două luni ea s-a întors la tatăl său și acesta a făcut cu ea cum făgăduise; și ea n-a cunoscut bărbat.
- Și s-a făcut obicei în Israel, ca în fiecare an fiicele lui Israel să meargă să plângă pe fata lui Ieftae Galaaditeanul patru zile pe an.
| ▲ Începutul paginii. |