Biblia/Vechiul Testament/Cartea Iuditei/Capitolul 13

 

1. Iar seara târziu slujitorii lui se grăbiră să plece. Și Bagoas a închis cortul pe din afară și a dat deoparte pe musafiri din fața stăpânului său. Și toți erau osteniți de ospățul cel îndelungat.
2. Și Iudita a fost lăsată singură în cort, cu Olofern, trântit pe patul său, biruit de vin.
3. Și Iudita poruncise roabei sale să stea afară și să aștepte ieșirea ei, ca în fiecare zi, căci ea zicea că se va duce să se roage, dar și lui Bagoas îi spusese tot așa.
4. Și după ce au plecat toți și nu mai rămăsese nimeni în iatac, nici dintre cei mari și nici dintre cei mici, Iudita a venit lângă pat și a zis în inima sa: "Doamne, Dumnezeul cel atotputernic, privește în ceasul acesta la fapta mâinilor mele, spre slava lui Israel!
5. Căci acum este vremea să ai grijă de moștenirea Ta și să aduci la îndeplinire gândul meu, spre pieirea vrăjmașilor care s-au sculat împotriva noastră".
6. Și îndreptându-se spre stâlpul patului care era la capul lui Olofern, a luat paloșul lui
7. Și, apropiindu-se de pat, a prins pe Olofern de păr și a zis: "Întărește-mă, Doamne, Dumnezeul lui Israel, în ziua aceasta!"
8. Apoi îl lovi peste gât de două ori din toate puterile și-i reteză capul;
9. A rostogolit trupul lui de pe pat și a luat perdeaua de pe stâlpi și după puțin timp a ieșit și a dat roabei sale capul lui Olofern. Și ea l-a pus în desaga ei cu merinde. Și amândouă au ieșit ca de obicei la rugăciune. Și au străbătut tabăra, au ocolit văgăuna stâncii și au luat-o la deal pe muntele Betuliei și au ajuns la porțile cetății.
10. Și de departe Iudita a strigat la străjerii porților: "Deschideți, deschideți poarta! Cu noi este Dumnezeu, Dumnezeul nostru, ca să-Și mai arate puterea și tăria Lui în Israel împotriva dușmanilor noștri, precum a făcut El în ziua de azi!"
11. Și când locuitorii cetății i-au auzit glasul, s-au grăbit să se coboare la poarta cetății și au strigat și pe bătrânii cetății.
12. Atunci au alergat toți de la mic la mare, fiindcă nu se așteptau la venirea ei. Oamenii au deschis poarta, au primit pe cele două femei, au făcut foc pentru a vedea și le-au înconjurat.
13. Și ea le-a zis cu glas tare: "Lăudați pe Dumnezeu! Lăudați-L! Preaslăviți pe Dumnezeu, Care n-a lipsit neamul lui Israel de mila Sa, ci a zdrobit în noaptea aceasta prin mâna mea pe vrăjmașii noștri!"
14. Și a scos capul din desagă și, arătându-l, le-a zis: "Iată capul lui Olofern, căpetenia armatei Asirienilor; iată și perdeaua sub care sta în beția lui. Și Dumnezeu l-a ucis prin mâna unei femei.
15. Viu este Domnul, Care m-a păzit în calea pe care am mers, că fața mea l-a amăgit spre pieirea lui, și el n-a săvârșit nici un păcat spre întinare sau spre rușine".
16. Și tot poporul s-a înspăimântat foarte și, căzând în genunchi, s-a închinat lui Dumnezeu și a zis într-un cuget: u Preaslăvit ești Tu, Dumnezeul nostru, Care ai nimicit astăzi pe vrăjmașii poporului nostru!"
17. Și Oziaș i-a zis Iuditei: "Mărită să fii tu, fiică, de Dumnezeu cel preaînalt, înaintea tuturor femeilor de pe pământ, și preaslăvit să fie Domnul Dumnezeu, Care a făcut cerul și pământul și Care te-a condus pe tine, ca să tai capul căpeteniei dușmanilor noștri.
18. Și nu se va curma pomenirea în inimile oamenilor despre nădejdea ta în Dumnezeu, ci în veci își vor aduce aminte de puterea lui Dumnezeu.
19. Și Dumnezeu să-ți păstreze o veșnică amintire și să te binecuvinteze spre bine, că nu ți-ai cruțat viața când a fost vorba de umilirea poporului nostru, ci ne-ai ridicat din căderea noastră, umblând pe calea cea dreaptă, înaintea Dumnezeului nostru!" Și tot poporul a strigat: "Amin! Amin!"

▲ Începutul paginii.