Biblia/Vechiul Testament/Cartea înțelepciunii lui Solomon/Capitolul 9

←←Capitolul 8 Biblia de [[Autor:{{{autor}}}|{{{autor}}}]]
(Vechiul Testament, Cartea înțelepciunii lui Solomon, Capitolul 9)
Capitolul 10→→


  1. "Dumnezeule al părinților și Doamne al milei, Cel care ai făcut toate cu cuvântul Tău,
  2. Și cu înțelepciunea Ta ai rânduit pe om ca să stăpânească peste zidirile cele făcute de Tine,
  3. Și să cârmuiască lumea cu cuviință și cu dreptate și cu suflet drept să facă judecată,
  4. Dă-mi mie înțelepciunea care stă aproape de scaunul Tău și nu mă lepăda dintre slujitorii Tăi.
  5. Căci robul Tău sunt eu și fiul roabei Tale, om slab și cu viață scurtă și puțin destoinic să înțeleg judecata și legile.
  6. Căci, chiar când ar fi cineva desăvârșit între fiii oamenilor, de-i va lipsi înțelepciunea cea de la Tine, ca nimica toată se va socoti.
  7. Tu m-ai ales pe mine mai dinainte ca să stăpânesc poporul Tău și să judec pe fiii și pe fiicele Tale.
  8. Tu mi-ai poruncit să zidesc templul în muntele Tău cel sfânt și un jertfelnic în cetatea în care locuiești, după chipul cortului celui sfânt, pe care l-ai pregătit dintru început.
  9. Cu Tine este înțelepciunea care știe faptele Tale și care era de față când ai făcut lumea și care știe ce este plăcut înaintea ochilor Tăi și ce este drept, potrivit poruncilor Tale.
  10. Trimite această înțelepciune, din sfintele Tale ceruri, de lângă tronul slavei Tale, ca să mă ajute în ostenelile mele și ca să cunosc ce este bineplăcut înaintea Ta,
  11. Fiindcă înțelepciunea toate le știe și le înțelege și mă va povățui înțelepțește în lucrările mele și prin slava sa mă va păzi.
  12. Și astfel, faptele mele Îți vor fi plăcute și voi judeca poporul Tău cu dreptate și voi fi vrednic de tronul tatălui meu.
  13. Cu adevărat, ce om poate să cunoască sfatul lui Dumnezeu sau cine poate să pătrundă voința lui Dumnezeu?
  14. Gândurile muritorilor sunt șovăielnice și cugetările noastre sunt cu greșeală.
  15. Căci trupul cel putrezitor îngreuiază sufletul și locuința cea pământească împovărează mintea cea plină de grijă.
  16. Cu greu ne dăm seama despre cele ce sunt pe pământ și cu osteneală găsim cele ce sunt chiar în mâna noastră; atunci, cine a putut să pătrundă cele ce sunt în ceruri?
  17. Cine a cunoscut voința Ta, dacă Tu nu i-ai dat înțelepciune și dacă nu i-ai trimis de sus Duhul Tău cel Sfânt?
  18. Astfel, s-au făcut drepte cărările celor de pe pământ și oamenii au învățat ceea ce este plăcut înaintea Ta, și prin înțelepciune au cunoscut mântuirea".


▲ Începutul paginii.